Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

COMUNICARE ŞI LIMBAJ

Problematizarea echivalenţei în cadrul traducerii de texte juridice (strategii şi perspective)

Aliona DOSCA

Alte articole de
Aliona DOSCA
Revista Limba Română
Nr. 5-6, anul XVIII, 2008

Pentru tipar

Structura actelor normative (legi, decrete, hotărâri, decizii etc.) este determinată de natura şi conţinutul textelor respective. În acest sens, o distincţie valoroasă pentru traducător este acea dintre actele oficiale publice şi cele private. Primului grup îi aparţin actele de judecată (sentinţe judecătoreşti, avize de somaţii ş.a.), celui de-al doilea – actele notariale (contracte de căsătorie, contracte de vânzare-cumpărare a proprietăţilor funciare ş.a.) [5, p. 231].
În traducerea specializată echivalenţa este prioritară. Ea se referă la aceleaşi fenomene exprimate în două sau mai multe limbi.În mod teoretic, sunt posibile următoarele forme de echivalenţă, după principiul de formare a termenilor: echivalenţă totală, echivalenţă parţială, echivalenţă in absentiae.
De cele mai dese ori, pentru determinarea echivalenţei, traducătorul recurge la două procedee:
1. concentrarea asupra echivalenţelor formale (care ,,să păstreze sensul semantic al textului independent de context, în dauna valorii comunicative furnizate de acesta”) [2, p. 25];
2. concentrarea asupra echivalenţelor funcţionale (care ,,să păstreze valoarea comunicativă pe care o dă contextul, în dauna sensului semantic independent de context”) [ibidem].
În procesul de traducere, operăm cu:
– echivalente la nivelul cuvintelor (traducere literală);
– echivalente la nivelul înţelesului (traducere liberă).
Astfel, vom traduce din limba germană Auswärtiges Amt (AA) nu prin oficiul / biroul / serviciul de relaţii externe (traducere literală), ci prin Ministerul Afacerilor Externe (MAE), ba chiar mai exact, în conformitate cu echivalentul funcţional al acestei instituţii juridice, traducem fidel prin Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova (MAE IE), noţiune inexistentă în limba / cultura-sursă juridică. La desemnarea fidelă a realităţii juridice sau politice a unei ţări poate servi calcul lingvistic. În cazul redării sensului pentru anumite fapte sau realităţi (Realien), termenul german Bundespräsident va dispune de o singură traducere funcţională în limba română, şi anume cea de preşedinte federal, în pofida faptului că Republica Moldova are un preşedinte de ţară sau de stat. Denumirile de organizaţii vor fi şi ele traduse funcţional. În perioada de după cel de-al doilea război mondial, de exemplu, în Germania de Vest se opera cu alte denumiri decât cele din Est: Staatssicherheitsdienst (SSD) în Republica Federală Germană şi Ministerium für Staatssicherheit (Stasi) în Republica Democrată Germană. La 1 aprilie 1956 este fondat pentru întreaga Germanie serviciul Bundesnachrichtendienst (BND). Echivalentul funcţional pentru limba română din Republica Moldova este Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (SIS).
Liber vor fi traduse denumirile de profesii judecătoreşti. Pentru termenul românesc grefier (în dicţionare generale: Urkundsbeamte) sunt posibile două traduceri în limba germană; dacă traducem pentru autorităţile din Germania, vom utiliza Gerichtsschreiber (termen atestat în dicţionare de specialitate), iar pentru cele din Austria – Schriftführer (literal: secretar de şedinţă). În virtutea acestei ocurenţe s-a cristalizat următoarea ipoteză: un termen din limba-sursă va denota prin traducere aceeaşi situaţie juridică în spaţiile-ţintă glotice limitrofe prin intermediul unor entităţi terminologice heteromorfe şi fără pretenţia de a dezarmoniza conţinutul mesajului. Aducem în discuţie faptele de structură şi arhitectură a limbii (forme diferite pentru valori diferite, forme analoge pentru valori diferite, forme diferite pentru valori analoge), amintind de sinonimele geografice (topolectale) şi de coeziunea sistem, normă şi tip lingvistic în viziunea lui E. Coşeriu [4].
O problemă pentru traducători o constituie diferenţierile de traducere juridică la nivel de ţară. Să supunem traducerii germane îmbinarea românească adeverinţa de celibat (atestată oficial în România) şi certificat de stare civilă (atestată în Republica Moldova). Înţelegem că în ambele cazuri este vorba despre acelaşi act juridic, prin care se adevereşte faptul că o persoană este celibatară (în cazul unui bărbat) sau necăsătorită (în cazul unei femei) şi că ar fi aptă să încheie o căsătorie, neavând impedimente juridice sau de alt gen. Dar oare la nivel funcţional sunt ambele acte absolut identice?
Traducătorii din România găsesc adecvată traducerea acestei sintagme prin germanismul Ledigkeitsbescheinigung, cei din Republica Moldova traduc acelaşi termen în germană prin Standesamtliches Zertifikat. E la fel de interesant faptul că şi pe teritoriul germanofon (Germania, Austria, Elveţia) există aceste diferenţe lingvistice. În timp ce pentru Austria este valabilă traducerea de Ledigkeitsbescheinigung, pentru Germania ea îşi pierde funcţionalitatea, fiind suplinită prin termenul Ehefähigkeitszeugnis, ceea ce e mai aproape de termenii Ehekonsens/Eheerlaubnis.
De remarcat însă că nici în România nu se foloseşte întotdeauna aceeaşi formulă, adeverinţa de celibat. Într-un forum de discuţii din internet, intitulat ,,Behördenärger – Ledigkeitsbescheinigung” (înregistrat la 10.05.2004: http://www.siebenbuerger.de), acelaşi act se numeşte certificat de aptitudine maritală; traducătorii de limbă franceză operează cu sintagma declaraţie celibat domnişoare / declaraţie domni necăsătoriţi (http://www.amb-roumanie.fr/cons1_ro.html: servicii consulare, căsătorii); cei care traduc pentru Elveţia: certificat de capacitate matrimonială (http://www.eda.admin.ch/bucharest_emb/); pentru Italia: certificat de celibatar sau certificat care atestă statutul de celibatar (http://www.ambitalia.ro/matrimoni_ro.html).
Aşadar, în cazul dat, fiecare dintre ţările străine pentru care se traduce dictează traducătorilor modul de transpunere şi de selectare a terminologiei adecvate.
Un alt exemplu de acest fel. În Republica Moldova există un act juridic numit cazierul judiciar; în România, denumirea lui oficială este certificat de cazier judiciar. Şi în acest caz ne confruntăm cu traduceri germane diverse: în Republica Moldova se va traduce prin Führungszeugnis sau Strafregisterauszug (depinde şi de biroul de traducere), în România – la fel Führungszeugnis, dar şi Gerichtliches Führungszeugnis (de ex. în Kronstadt-Braşov). În Austria şi în Germania anterior se utilizau termenii Leumundsnote/Führungs- oder Sittenzeugnis, în perioada recentă, termenii în cauză au fost modificaţi prin Strafregisterbescheinigung sau Strafregisterauskunft (Begriffslexikon, www.help.gv.at./ Amtshelfer Online, www.wien.gv.at).
Impedimente creează echivalenţa falsă, prin care unităţile terminologice corespund sonor celor din limba-ţintă, dar dispun de alte semnificaţii în context juridic: Provision – (com.) provizion, comision, remiză, şi nu provizie.
Vom recurge la echivalenţa explicativă atunci când în limba-ţintă nu există un singur lexem pentru a denumi unele realităţi juridice: Anfechtungcontestare a validităţii unui act, atacare a unei hotărâri.
Vorbim de echivalenţă concretă în cazul când termenii germani denotă semnificaţii diferite de cele din limba română: Führungszeugniscertificat de comportare, de conduită; certificat de bună purtare. În limbajul specializat juridic românesc toate acestea au un singur corespondent: cazier judiciar.
O atenţie deosebită se acordă traducerii denumirilor de instituţii juridice, fiindcă în procesul de ,,transfer” se va apela, îndeosebi, nu la traducerea ad-litteram, ci la traducerea ce va denota sensul integral al termenului. Din germană, Amtsgericht, bunăoară,s-ar traduce, literalmente, în română, prin Curtea oficială; în română însă avem următoarea traducere conform dicţionarului de specialitate: Judecătorie de primă instanţă / cu judecător unic / tribunal de sector, cu toate că funcţiile ce le îndeplineşte această instituţie în Germania sau în Republica Moldova diferă.
Examinând două surse juridice, prima cu datare din 1997 [8] şi a doua din 1974 [9], observăm următoarele corespondenţe:
a) după sursa din 1997:
GERMANA (în Germania)
FRANCEZA (în Franţa)
Amtsgericht
Tribunal d’instance
Landgericht
Tribunal de grande instance
Oberlandesgericht
Tribunal supérieur; Cour d’appel
Bundesgerichtshof
Cour de cassation
 
b) după sursa din 1974:
GERMANA (în Germania)
FRANCEZA (în Franţa)
Amtsgericht
Tribunal Cantonal
Landgericht
Tribunal Régional
Oberlandesgericht
Tribunal Régional Supérieur
Bundesgerichtshof
Cour Fédérale de Justice
 
Astfel, în timp ce în Republica Austria cauzele de judecată de importanţă minoră ajung în prima instanţă, în faţa aşa-numitelor Bezirksgerichte, în Germania aceeaşi instanţă se numeşte Amtsgerichte (rom.: Judecătorie de primă instanţă/cu judecător unic). Cine pierde în această etapă recurge la căi de atac şi ajunge la Landesgerichte, în Austria (rom.: Tribunal provincial de primă instanţă) şi la Landgerichte, în Germania (rom.: Tribunal al landului în Germania Federală). Ultima instanţă de judecată hotărăşte Oberster Gerichtshof / OGH în Austria (rom.: Curtea supremă de judecată) şi Bundesgerichtshof / BGH în Germania (rom.: Tribunal federal).
În pofida faptului că limba germană este vorbită, oficial, pe teritoriul Austriei şi al Elveţiei, atestăm necorespunderi în terminologia sistemului de drept al fiecărui stat în parte. Aceasta se întâmplă deoarece orice stat are dreptul la libera alegere a denumirilor oficiale pentru instituţiile sale, în conformitate cu funcţiile juridice ale acestor instituţii, dar şi cu trăsăturile lingvistice pe care le prezintă termenii selectaţi.
Chiar atunci când limbajele juridice utilizate sunt identice, sistemele juridice deviază, mai mult sau mai puţin, unul faţă de altul1.
Un exemplu elocvent va demonstra acest fapt [10, p. 226]: (I) germ. Mord (rom. omor, ucidere, asasinat, crimă) şi oland. moord, (II) la fel şi germ. Totschlag (rom. omor prin lovire) şi oland. doodslag sunt definite diferit. Astfel, în germană Mord implică anumite motive şi procedeul omorului (§ 211, alineat 2, Cod de Legi Penale) [3], pe când în olandeză moord nu desemnează nici motive şi nici mod de ucidere, ci intenţia de omor (omor cu premeditare) şi planificarea de omor anticipată (articol 287, Cod de Legi Penale al Olandei) [7].
Instituţiile naţionale jurisdicţionale şi regulile de procedură de asemenea nu sunt întotdeauna congruente sau comparative cu cele ale altor ţări. De exemplu, prima instanţă de judecată a unui stat federal american este desemnată drept Superior Court (Curte Supremă) sau Circuit Court [10, p. 226], care corespunde doar Curţii de judecată federală din Germania (Landgericht), şi, de cele mai dese ori, se traduce în germană prin Gericht (Curte de judecată / Tribunal). Sunt atestate însă şi alte traduceri: pentru cuvântul german Landgericht – americanismul Regional Court; pentru germ. Amtsgericht – amer. Local Court sau Municipal Court, brit. (engl.) County Court (= germ. Verwaltungsbezirk). Prezentând acest cadru, îl cităm pe R. Stolze: ,,Das am. County Court wiederum ist ein einzelstaatliches Kreisgericht als Berufungsinstanz der Municipal Courts” [11, p. 183].
În astfel de situaţii traducătorul trebuie să ţină cont de faptul că:
• este vorba de o altă cultură lingvistică;
• este vorba de o altă cultură juridică.
Concluzionând, vom afirma că principiul „corectitudinii” îşi poate îndeplini funcţia doar relativ; traducătorul va încerca să evite, pe cât e posibil, controversele şi confuziile în domeniul limbajului juridic şi administrativ. Considerăm că este absolut necesară o colaborare fructuoasă între traducător şi specialistul jurist, adică o consultanţă adecvată obţinută pe lângă o persoană competentă (dilemă pe larg dezbătută de traducători şi terminologi),conlucrarea cu experţi din domeniul jurisprudenţial (jurişti, avocaţi, procurori, criminalişti, notari etc.) întru validarea, de către aceştia, a termenilor aleşi sau propuşi de terminolog sau de traducător2.
 
Bibliografie selectivă
1. R. Arntz, F. Mayer, Vergleichende Rechtsterminologie und Sprachdatenverarbeitung – das Beispiel Südtirol. In: Lauer, A. et al. (Hrsg.), 1996. Übersetzungswissenschaft im Umbruch. Festschrift für Wolfram Wilss zum 70. Geburtstag. Tübingen, Narr, 1996, S. 117-129.
2. Roger T. Bell, Teoria şi practica traducerii. Traducere de Gazi C. Bucureşti, Polirom, 2000, 311 p.
3. BGHR StGB § 211, Abs. 2. Mord aus niedrigen Beweggründen, Deutschland. BGH. Urteil vom 19. Oktober 2001, Az.: 2 StR 259/01/Vorinstanz, LG, Bonn, 2001.
4. E. Coşeriu, Lecţii de lingvistică generală, Chişinău, Editura ARC, 1981/2000, 302 p.
5. E. W. Kl. Fleck, Urkundenübersetzung, 1999. In: Snell-Hornby, M. et al. (Hrsg.). Handbuch Translation. 2. verbesserte Auflage (unver. Nachdruck der 2. Auflage 1999). Tübingen, Stauffenburg Verlag, 2005, S. 230-234.
6. Gérard-René de Groot, Recht, Rechtssprache und Rechtssystem. Betrachtungen über die Problematik der Übersetzung juristischer Texte. In: Office des publications officielles des Communautés européennes (Hrsg.), 1992. Terminologie et Traduction. Bruxelles, Luxembourg, Commission des Communautés Européennes, 1992, S. 279-316.
7. NL StGB Art. 287. Totschlag – Niederlande. Wet van 3 maart 1881, Stb. 35 – Auszug, Hans-Joseph Scholten, M. A. Aus: Dokumentation/Gesetzliche Bestimmungen, S. 471. (http://www.iuscrim.mpg.de/verlag/online/Band_S25/14-Niederl.pdf).
8. G. Potonnier (ed.). Wörterbuch für Wirtschaft, Recht und Handel (Deutsch-Französisch). 3. Auflage. – Wiesbaden: Brandstetter, 1997.
9. Papier Einheitliche Übersetzung deutscher Gerichtsbezeichnungen in die englische, französische und spanische Sprache. – Auswärtiges Amt, 1974.
10. K. L. Sigrid, Gerichtsurteile, 1999. In: Snell-Hornby, M. et al. (Hrsg.). Handbuch Translation. 2. verbesserte Auflage (unver. Nachdruck der 2. Auflage 1999). Tübingen, Stauffenburg Verlag, 2005, S. 225-228.
11. R. Stolze, Hermeneutisches Übersetzen. Linguistische Kategorien des Verstehens und Formulierens beim Übersetzen, Tübingen, Narr, 1992, 388 S.
 
Note
1 Sisteme juridice strâns înrudite sunt, de exemplu, dreptul civil în Danemarca şi Norvegia, precum şi cele din Franţa şi Spania.
2 Comisia Europeană a creat deja un program special INTERVAL, Interlinguistic Terminology Validation, dedicat validării resurselor terminologice juridice.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog