Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ITINERAR LEXICAL

Un dicţionar al limbii române corecte

Andrei CRIJANOVSCHI

Alte articole de
Andrei CRIJANOVSCHI
Revista Limba Română
Nr. 5-6, anul XVIII, 2008

Pentru tipar

Dicţionarul de dificultăţi ale limbii române*, apărut acum şapte ani, a fost conceput din dorinţa de a oferi vorbitorilor limbii române de la noi un ghid practic menit să le faciliteze însuşirea normei literare. În realitate, Dicţionarul este un manual de lexicologie a limbii române – prezentat sub formă de instrument lexicografic – pus la îndemâna tuturor celor care doresc să stăpânească limba română de cultură, sau limba română exemplară, în concepţia lui Eugeniu Coşeriu. Aşadar, Dicţionarul, conceput ca un act de conformare la normele literare, are ca obiectiv şi finalitate cultivarea limbii, care reprezintă un proces firesc şi necesar de reromânizare – nu de românizare – şi aceasta din simplul motiv că „limba din Republica Moldova nu este şi nu a fost niciodată altceva decât română, întrucât esenţa limbii n-a suferit atingeri şi elementele străine sunt adaptate la sistemul românesc” (M. Avram). Cercetătorii constată, pe bună dreptate, că în perioada dominaţiei străine nu atât limba română a degradat, cât gândirea şi conştiinţa naţională a purtătorilor ei. Anume acestea au constituit principala ţintă a loviturilor de deznaţionalizare date de autoritatea colonială. În consecinţă, procesul de revenire la normalitatea limbii române în Republica Moldova s-a dovedit a fi unul dificil şi de durată. Cu toate acestea, în ultimii ani s-au înregistrat unele progrese în ce priveşte limba română ca limbă de comunicare. Această modestă izbândă se datorează în primul rând şcolii şi mass-mediei. Sunt bine cunoscute amploarea şi impactul pe care le are, în contextul social-politic şi cultural, mass-media – audiovizuală şi presa scrisă – asupra societăţii. Din păcate însă, numeroasa armată a jurnaliştilor, prezentatorilor şi reporterilor de la posturile de radio şi TV, a slujitorilor literelor, artelor, şcolii etc. deseori nu serveşte drept model lingvistic de urmat pentru vorbitorii de limbă română.
Apar frecvent în emisiuni – radio şi TV şi în presa scrisă – mostre de exprimări forţate, expresii formulate stângaci, pronunţări de cuvinte cu accentuare deplasată, improprii limbii române standard. Toate acestea au un impact negativ, derutant asupra ascultătorului, telespectatorului şi cititorului. Cu greutate ne debarasăm, şi astăzi, de împrumuturi nemotivate, de calcuri şi de clişee lexicale explicate frecvent şi recomandate spre eliminare din uz. În continuare, ne vom referi la unele cazuri de utilizare greşită a limbii române literare.
1. sintagme, expresii, locuţiuni şi îmbinări de cuvinte:
în dependenţă de..., corect: în funcţie de...;
în rezultatul (unui control), corect: în urma (unui control) sau: ca rezultat al (unui control);
reuniune / şedinţă de totalizare, corect: reuniune / şedinţă de bilanţ;
a face totalurile (unei activităţi), corect: a face bilanţul;
a primi o hotărâre, corect: a adopta / a lua o hotărâre / decizie;
a precăuta o întrebare, corect: a examina / a analiza / a dezbate o problemă / chestiune;
a da o întrebare, corect: a pune o întrebare;
cuvântul se oferă dlui..., corect: cuvântul se dă dlui... / are dl...;
reieşim din premisa că..., corect: pornim / plecăm de la premisa că...;
eu reies din situaţia creată, corect: eu pornesc / plec de la...;
eu reies din ipoteza..., corect: eu plec / pornesc de la ipoteza...;
reieşind din situaţia creată, corect: pornind de la situaţia creată;
dar, corect: acest lucru reiese din...; ce reiese din această situaţie?; din analiza faptelor reiese că...; părerile lor au reieşit din discuţia...;
necătând la..., corect: cu toate că, în ciuda..., în pofida..., neluând în seamă...;
necătând la aceea că..., corect: în ciuda / în pofida faptului că...;
necătând la asta..., corect: cu toate acestea...
2. flexiunea nominală internă:
a) emisiune: (unei) emisiuni, emisiunii, nu emisiunei; pl. emisiuni, art. emisiunile, nu emisiunele; la fel: misiune, promisiune, acţiune etc.
b) sub influenţa limbii ruse, preferinţa pentru formele în -(ţ)ie:
anexie, corect: anexiune,                   ficţie, corect: ficţiune,
acţie, corect: acţiune,                        flexie, corect: flexiune,
colizie, corect: coliziune,                    misie, corect: misiune,
confesie, corect: confesiune,              sancţie, corect: sancţiune,
corozie, corect: coroziune,                  sesie, corect: sesiune,
expansie, corect: coliziune                  versie, corect: versiune.
c) accentuarea deplasată, în principal, sub influenţa limbii ruse (substantivele în -tor):
operatór, nu operátor,                        inovatór, nu inovátor,
colonizatór, nu colonizátor,                literatór, nu literátor,
comentatór, nu comentátor,               mecanizatór, nu mecaizátor,
creditór, nu credítor,                          moderatór, nu moderátor,
dictatór, nu dictátor,                          oratór, nu orátor,
donatór, nu donátor,                          provocatór, nu provocátor,
examinatór, nu examinátor,                realizatór, nu realizátor,
fixatór, nu fixátor,                              reformatór, nu reformátor,
guvernatór, nu guvernátor,                 uzurpatór, nu uzurpátor.
dar:   administrátor, nu administratór,
        constrúctor, nu constructór,
        inspéctor, nu inspectór,
        diréctor, nu directór,
        coréctor, nu corectór,
        chéstor, nu chestór,
        prétor, nu pretór,
        scúlptor, nu sculptór.
d) accentuare corectă pe terminaţia -íe:
amnezíe, nu amnézie,                      euforíe, nu eufórie,
agoníe, nu agónie,                            inerţíe, nu inérţie,
amnistíe, nu amnístie,                      infamíe, nu infámie,
anomalíe, nu anomálie,                     magíe, nu mágie,
bijuteríe, nu bijutérie,                        maníe, nu mánie,
blasfemíe, nu blasfémie,                   mumíe, nu múmie,
butaforíe, nu butafórie,                      orgíe, nu órgie,
caloríe, nu calórie,                             paralizíe, nu paralízie,
custodíe, nu custódie,                        preríe, nu prérie,
dinastíe, nu dinástie,                          stafíe, nu stáfie,
elegíe, nu elégie,                                telepatíe, nu telepátie,
epidemíe, nu epidémie,                       utopíe, nu utópie.
dar:   indústrie, nu industríe,                injúrie, nu injuríe,
         anánghie, nu ananghíe,              máfie, nu mafíe,
         artilérie, nu artileríe,                    malárie, nu malaríe,
         butélie, nu butelíe,                      obấrşie, nu obârşíe,
         fúrie, nu furíe,                             pấrghie, nu pârghíe,
         infantérie, nu infanteríe,               vanílie, nu vanilíe.
Exemplele prezentate aici constituie numai o infimă parte din materialul inclus în Dicţionarul nostru, structurat pe baza unor liste de cuvinte, fiecare dintre acestea reprezentând un anumit tip de dificultate, greşeală sau abatere de la norma literară. Acest mod de abordare a vocabularului permite cititorului să însuşească nu cazuri izolate, ci reguli şi norme.
A vorbi astăzi într-o limbă infectă şi neîngrijită, a avea o atitudine de nepăsare faţă de propria ta limbă – nu cred că este o caracteristică dominantă a timpului prezent. Europa are nevoie de cetăţeni civilizaţi, buni cunoscători ai propriei limbi şi culturi, pentru a putea însuşi mai temeinic şi alte limbi şi culturi.
 
 
* Andrei Crijanovschi, Dicţionar de dificultăţi ale limbii române, Chişinău, Editura ARC, 2000.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog