Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

IUVENTUS

Simboluri verbale şi nonverbale în discursul politic actual

Uliana GĂINĂ

Alte articole de
Uliana GĂINĂ
Revista Limba Română
Nr. 3-4, anul XVIII, 2008

Pentru tipar

Comunicarea stă la baza creării, menţinerii şi dezvoltării structurilor sociale, între care se stabileşte un echilibru generator de energie, creaţie şi dezvoltare a societăţii.
Toate relaţiile între guvernanţi şi guvernaţi sunt caracterizate prin existenţa unui flux al informaţiilor şi al mesajelor, acestea dau structură şi sens tuturor relaţiilor politice.
Discursul politic reprezintă un proces complex de comunicare, constând într-un schimb masiv de informaţii, adevărate sau false, de opinii şi comentarii, rezonabile sau pasionale, transmise pe căi şi prin mijloace variate şi cu participarea unor diverse grupuri sociale. Acesta este un mod de utilizare a limbii şi limbajelor şi ridică statutul celui care îl produce, statut dobândit nu doar prin funcţia pe care o deţine protagonistul, dar şi prin manevrarea iscusită a cuvintelor, el ajungând să fie în final conducătorul unor alegători. Cuvintele, simbolurile, imaginile alese pentru a-l promova pe arena politică trebuie să înfăţişeze un om simplu, care nu e preocupat de popularitatea sa. „Arma omului politic este de „a vorbi simplu fără a da impresia că, de fapt, vorbeşte mult”(Camelia Cmeciu, Strategii persuasive în discursul politic, Iaşi, 2005, p. 63).
Folosirea simbolurilor – lingvistice sau nelingvistice – constituie o tehnică frecventă şi eficientă în discursul politic, urmărind manipularea emoţională a publicului.
Simbolurile apar pentru a susţine sau a contracara idei, programe, acţiuni etc., iar sensul lor depinde de perspectiva spectrului politic din care sunt transmise mesajele. Termeni cu o deosebită valoare simbolică precum democraţie, adevăr, bine, valori, solidaritate, viitor, interes naţional, dreptate etc. apar în majoritatea discursurilor ţinute de actorii politici. Se mizează pe cuvinte, imagini care să reprezinte aspiraţia întregului popor. Spre exemplu: „Vom ţine cont de lecţiile trecutului, dar trebuie să privim în viitor pentru a construi viitorul european, democratic şi prosper al Republicii Moldova” (Serafim Urecheanu, internet, Centrul de Presă al AMN).
Şi dacă tot ne referim la simbolurile politice, ar fi cazul să menţionăm aici şi brandul Republicii Moldova, imaginea pe care politicienii doresc să o promoveze peste hotare. La 21 martie 2006 MEPO (Moldova Export Promotion Agency) a înaintat un proiect în vederea realizării acestui scop, dar rezultatele sunt destul de modeste. În primul rând, simbolul vizual ce reprezintă ţara este unul abstract şi poate fi interpretat în numeroase moduri, iar sloganul este banal, fiind punctul cel mai slab al brandului propus: Moldova. Discover us, la fel ca şi
• Macedonia. Discover us.
• Mongolia. Discover us.
• Montserrat. Discover us.
• Morocco. Discover us.
Lista ar putea continua, dar nu asta interesează, ci relaţia stabilită între acest slogan şi imaginea ţării noastre. Încercarea de a demonstra că acest Discover us se potriveşte anume Moldovei într-o măsură mai mare decât celorlalte ţări enumerate mai sus nu este pertinentă.
Acest exemplu demonstrează importanţa simbolurilor politice care influenţează imaginea ţării noastre peste hotare sau a partidelor politice.
Discursul politic este conceput astfel încât să convingă şi să placă, în acelaşi timp, publicului receptor. Pornind de la aceste cerinţe, se recurge adesea la formulele retorice, din care face parte şi sloganul, reprezentând nişte cuvinte-şoc, de multe ori expresii-şablon. Sloganul este o formulă concisă şi frapantă, uşor de repetat, polemică şi cel mai adesea anonimă, destinată să incite masele atât prin stilul său, cât şi prin elementul autojustificator, emoţional / pasional şi raţional pe care-l comportă. Sloganele sunt atât politice, având menirea să înlocuiască întregul program al partidului sau al candidatului, cât şi apolitice, spre exemplu: Sprite! Urmează-ţi setea!, Romtelecom – uneşte distanţa! etc.
Sloganul politic este un textalcătuit din fraze şi cuvinte scurte şi putem afirma că este cel mai inteligibil text al unui partid sau al unui candidat. El este simplificarea supremă – fraza care spune dacă nu totul, măcar esenţialul în câteva cuvinte simple.
Pe lângă cele menţionate mai sus, sloganul întruneşte preocupările de actualitate şi orice scrutin din Republica Moldova demonstrează acest fapt. Să analizăm, spre exemplu, campania electorală din 2007, referindu-ne doar la câteva partide politice (PCRM, AMN, PL, PDM, PNL, PDSM). Dominanta discursivă a sloganelor acestor partide se realizează astfel:
1. orientarea spre viitor:
PCRM – Este cu un pas înainte!
AMN – Susţineţi un viitor luminat de soare pentru Moldova!
PL – Schimbarea spre bine de la Partidul Liberal vine!
PDM – Să oferim ţării un viitor!
PNL – Votaţi pentru viitorul european al Republicii Moldova!
2. dorinţa de integrare în Europa:
PL – Un primar tânăr – o capitală europeană!
PDM – Să aducem Europa în satele noastre!
PNL – Votaţi pentru viitorul european al Republicii Moldova!
3. opţiunea pentru schimbare, pentru a aduce ceva nou:
AMN – Venim să facem schimbarea în bine!
PL – Schimbarea spre bine de la Partidul Liberal vine!
PDSM – PDSM aduce schimbarea!
             Suntem o echipă nouă!
4. oferirea a ceva mai bun, promisiunea de a face bine:
AMN – Venim să facem schimbarea în bine!
           Împreună pentru o viaţă mai bună!
           Şapte paşi spre o viaţă mai bună!
5. chemarea la coparticipare, la colaborare prin utilizarea adverbului împreună:
AMN – Împreună pentru o viaţă mai bună!
PDSM – Împreună vom învinge!
Şi tot aici am putea plasa şi adresarea populară „Fraţilor” din sloganele partidului PNL, care, de asemenea, cere o implicare din partea cetăţenilor, receptorilor şi contează pe o relaţie strânsă dintre candidaţi şi alegători:
Ne-au minţit cei roşii, gata, Fraţilor, votaţi Săgeata!
Încă o caracteristică a acestui partid este opoziţia rău – bine, pe care sunt construite sloganele.
Tehnica de bază în alcătuirea sloganelor se ghidează de simbolurile grafice ale partidelor, mizându-se pe puterea de sugestie a semnelor iconice bine cunoscute. Simbolul PNL, săgeata, este opus celui comunist – secera, iar simbolul cromatic-politic roşu, care reprezintă partidul comuniştilor, este asociat cu minciuna. Antiteza simbolică săgeată – seceră sugerează schimbarea, trecerea de la vechi la nou:
Aţi votat Secera, gata, Fraţilor, votaţi Săgeata!
Alte exemple:
AMN – Numai cu Soarele vom ieşi din întuneric!
           Susţineţi un viitor luminat de soare pentru Moldova!
PL – Votaţi omul liberal!
PDM – Votaţi trei trandafiri!
PNL –  Săgeata liberală bate secera comunistă!
           Săgeata liberală – direcţie europeană!
PDSM – Istoria alege I.A. trandafirul!
Aceste simboluri sociale exprimate lingvistic predomină în sloganul electoral pentru a reda preocuparea faţă de realitatea înconjurătoare, pentru a arăta grija faţă de a situaţia actuală în care se află ţara şi, în fine, pentru a atrage alegătorii.
Orice partid, candidat independent, atunci când intră pe arena politică cu scopul de a participa la anumite alegeri, trebuie să-şi înfăţişeze platforma electorală, un program ce conţine ofertele electorale şi constituie un suport pentru cunoaşterea concurenţilor şi a obiectivelor propuse de ei.
Dacă vom analiza platformele electorale din orice scrutin din Republica Moldova, vom vedea că, în pofida faptului că sunt foarte multe, ele nu prea diferă una de alta.
Limbajul programelor politice se caracterizează printr-o înaltă frecvenţă a formulelor comune, de iniţiere, prin care se aduc la cunoştinţă obiectivele stabilite, strategiile de viitor şi altele. Spre exemplu, majoritatea textelor-program încep cu: voi face, voi opta, noi vom lupta, noi vom realiza etc.
Textul politic este, de multe ori, o montare de şabloane şi formule standard şi se caracterizează prin prezenţa trăsăturilor limbajului de lemn. Intenţia unui asemenea limbaj este nu de a da vreo informaţie obiectivă, ci, din contra, de a ascunde, de a masca adevărata realitate, oferind receptorului doar nişte iluzii, nişte pseudoinformaţii.
În discursul politic interesant este felul în care limbajul influenţează deciziile politice, amorţeşte simţurile, deghizează intenţii şi maschează aspectul financiar al companiilor electorale etc. Putem deci afirma că discursul, nu în ultimul rând cel politic, este cel mai frumos mod de a-i manipula pe oameni.
 
Conducător şt. dr. hab.
conf. univ. Irina CONDREA
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog