Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LECŢIILE ISTORIEI

RECURS LA PATRIMONIU

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

EVENIMENT

HISTORIA MAGISTRA VITAE

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

SOCIOLINGVISTICĂ

ÎNTRUNIRI ŞTIINŢIFICE

CRITICĂ, ESEU

PROZATORI CONTEMPORANI

POESIS

PERMANENŢA CLASICILOR

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

LITERATURĂ UNIVERSALĂ

PRO DIDACTICA

ANIVERSĂRI. GHEORGHE CHIVU – 70

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

DINTRE SUTE DE REVISTE

CONFLUENŢE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

IN MEMORIAM ION DUMENIUK

DUMITRU IRIMIA ÎN POSTUMITATE

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

AUTOGRAF

Despre limbă, poezie, literatură

Ion HADÂRCĂ

Alte articole de
Ion HADÂRCĂ
Revista Limba Română
Nr. 9-10, anul XIX, 2009

Pentru tipar

Limba este lancea adevărului.
Adevărata muzică a limbii nu este sunetul, ci anume gândul.
Cu nodul în gât suferinţa spune mai mult decât cu răcnete pe vârful limbii.
Dintre toate aventurile spiritului Limba (cuvântul) rămâne a fi drept cea mai fascinantă şi mai aproape de ideea divinităţii aventură spirituală.
Eminescu este cel ce şi-a tăiat din cuvânt Catedrală ca să oficieze veşnic în ea liturghia Limbii Române.
Există poeţi egali cu propriul lor destin şi există poeţi ale căror destine se fac egale cu înseşi destinele popoarelor din sânul cărora au răsărit.
Pentru a fi cu adevărat zeu Cuvântului îi lipseşte numai tăcerea.
Neamul meu e tot ce se cuprinde între Tiparniţe, Altare şi Cetăţi.
Oare cum s-o fi numit poporul cu cele mai frumoase şi mai înţelepte proverbe rostite pentru altcineva?
Fiinţa adevăratei noastre istorii nu poate fi atinsă fără integrarea adevăratei istorii în noi.
Unica amintire lăsată omului după alungarea lui din rai pare a-i fi rămas Poezia!
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog