Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CRITICĂ, ESEU

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

RECURS LA PATRIMONIU

LECŢIILE ISTORIEI

MEMORIALISTICĂ

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

Tradiţie şi modernitate în onomastica românească

Iustina BURCI

Alte articole de
Iustina BURCI
Revista Limba Română
Nr. 4-6, anul XVII, 2007

Pentru tipar

Maria Cosniceanu, Dicţionar de prenume, Chişinău, Ştiinţa, 2006, 144 p.
 
 
Adresat unui public larg şi oferind posibilitatea informării asupra celor mai răspândite prenume care circulă, la ora actuală, în Moldova de dincolo de Prut, dicţionarul de faţă se dovedeşte a fi o lucrare deosebit de interesantă prin modul de abordare a articolelor prezentate. Astfel, autoarea face numeroase incursiuni în trecutul istoric, universal şi local, pentru a descifra originea unor nume, vechimea şi semnificaţia lor iniţială, căile de pătrundere şi evoluţia în limba română (în cazul celor împrumutate), formele populare, derivate şi hipocoristice, apărute pe teren românesc, precum şi cele pătrunse din alte limbi, atestarea prenumelor sub diferite forme în documentele din arhive (inclusiv în folclor), în letopiseţe şi în cele mai reprezentative opere literare, clasice şi contemporane. Rezultatul este o lucrare complexă, utilă celor neiniţiaţi, dar, în acelaşi timp, şi specialiştilor, care găsesc aici o documentaţie complexă.
Structura cărţii este cea clasică, specifică lucrărilor de gen: Prefaţă (p. 3-4), Dicţionarul propriu-zis (p. 5-127), Indice (p. 130-142), Bibliografie (p. 143).
Prefaţa prezintă, în mod succint, greutăţile pe care le poate întâmpina realizarea unei lucrări din această categorie, în special în ce priveşte stabilirea etimologiei, a originii şi semnificaţiei iniţiale corecte a prenumelor; motiv pentru care este necesară consultarea cât mai multor surse, ceea ce, în cazul dicţionarului de faţă, s-a şi întâmplat. De asemenea, pentru că termenul nume a devenit prea general şi polisemantic, necesitând în fiecare caz aparte precizări (ce fel de nume), autoarea defineşte pe scurt noţiunile cu care operează antroponimia: prenume, nume de familie, patronim, matronim, hipocoristic, supranume.
Ordonate alfabetic, numele personale actuale oferă, fiecare în parte, o frântură de istorie. Prezenţa lor în onomasticonul moldovenesc este rezultatul unei îndelungate evoluţii a mediului social şi lingvistic. Antroponimia îmbină elemente aparţinând fondului străvechi, moştenit, cu elemente provenite din alte limbi, care s-au suprapus succesiv peste primele, ceea ce face ca acest domeniu să aibă un puternic caracter eteroclit. Un factor important în primenirea sistemului numelor de persoană a fost moda.
Astfel, alături de prenumele româneşti vechi, tradiţionale (Barbu, Bucur, Bujor etc.) sau împrumutate din limbi străine în etape diferite (în special din latină, greacă, slavă) (Benedict, Bela, Bernard, Baltazar, Bogdan, Boris, Calinic, Calistrat, Casian, Cecilia, Claudiu, Claudia, Cleopatra, Corneliu, Daniel, Darie, David, Dorotei, Dumitru, Ecaterina, Eftimie, Eustratie, Fevronia, Filotei, Gabriel, Galaction, Ghedeon, Gherasim, Glicheria, Gordie, Grigore, Hariton, Haritina, Iacob, Ieronim, Ion, Isac, Isidor, Iuliu, Iulia, Lidia, Mihail, Nadejda, Nichifor, Nicodim, Olimpia, Onisifor, Panfil, Panaghia, Simion, Teodosie, Zaharia etc.), apar prenume moderne (mai mult sau mai puţin recente), împrumutate din limbile apusene (Alisa, Berta, Edita, Fidelia, Genoveva, Gloria, Izolda, Luiza, Marta, Patricia, Renata, Virginia etc.)sau slave (Rima, Ruslan etc.). Iar altele sunt derivate noi de la prenume mai vechi: de exemplu – Alfeia (Alfei), Leonela, Leoneta (Leon) etc.
Antroponimia de astăzi a fost îmbogăţită şi cu numeroase creaţii româneşti: pe de o parte au apărut prenume în atribuirea cărora sentimentele sunt adesea mai importante decât raţiunea (fără a ţine cont că prenumele „creşte” odată cu nou-născutul şi că trebuie să-l reprezinte, în copilărie ca şi la maturitate, de cele mai multe ori părinţii aleg pentru ei înşişi, în funcţie de propriile lor sentimente şi, posibil, nu întotdeauna în cunoştinţă de cauză): Crenguţa, Diamanta, Dumbrăviţa, Finuţa, Fulga, Garofiţa, Onorel, Păuniţa, Zorina, Alunica, Brăduţu, Brânduşa, Lăcrămioara, Luminiţa etc.; pe de altă parte, există prenume care au fost readuse în atenţie prin reîntoarcerea către personalităţile istoriei naţionale, după o lungă perioadă în care ele s-au aflat într-un con de umbră: Decebal, Dragoş, Mircea, Ovidiu, Şerban, Traian etc.
Totodată, un factor important în apariţia şi perpetuarea prenumelor s-a dovedit a fi literatura (Calipso, Cătălin, Cătălina, Monica, Ofelia, Otilia, Răzvan, Rodica) şi, din ce în ce mai mult, cinematografia şi muzica (Carina, Gutiera, Inesa, Iolanta etc.).
Deosebit de frecvente sunt astăzi şi formele hipocoristice ale unor nume de botez. Ele circulă ca prenume independente, noi şi moderne, deşi au la origine prenume vechi: Ela – Elena, Eleonora, Elisabeta, Mihaela, Daniela, Gabriela; Ema – Emanuela, Emilia; Gabi – Gabriel, Gabriela; Lia – Cornelia, Iulia, Natalia; Rică – Aureliu, Aurelian; Zina – Zinaida etc.
Perioada contemporană se caracterizează, aşadar, printr-un amalgam de nume, unele păstrate prin tradiţie, altele intrate în limbă pe măsură ce au apărut noi direcţii de dezvoltare, curente şi influenţe moderne (sau considerate moderne).
Toate acestea sunt surprinse cu deosebită fineţe şi acurateţe în dicţionarul dnei Maria Cosniceanu, care se dovedeşte a fi un util instrument de informare şi de lucru.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog