Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

LECŢIILE ISTORIEI

ADEVĂRUL DESPRE NOI

COŞERIANA

FAȚETELE CUVÂNTULUI

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CRITICĂ, ESEU

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

PRO DIDACTICA

BLAZON DE PROFESOR

ITINERAR LEXICAL

EX CIVITAS

SINTEZE

INEDIT

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

REMEMBER

Personificarea gramaticii româneşti (Mioara Avram ar fi împlinit 75 de ani...)

Vlad POHILĂ

Alte articole de
Vlad POHILĂ
Revista Limba Română
Nr. 1-3, anul XVII, 2007

Pentru tipar

Din anul 1990, am scris de mai multe ori despre Mioara Avram, şi de fiece dată am scris cu o maximă satisfacţie sufletească, dar şi cu o neascunsă mîndrie că, iată, am putut atinge şi această cotă a vredniciei: să spun un cuvînt despre o personalitate remarcabilă a lingvisticii române şi a limbii noastre româneşti. Am nutrit continuu o inepuizabilă admiraţie pentru savanta Mioara Avram, şi dînsa a fost cu certitudine printre acei care mi-a re-deşteptat bucuria că-i sînt conaţional, că aparţinem aceluiaşi Neam, că vorbim aceeaşi limbă, că citim şi admirăm aceleaşi opere literare, că ne întoarcem privirile spre aceleaşi pagini de istorie – cînd glorioase, cînd dramatice –, că iubim aceiaşi munţi, aceeaşi mare, aceleaşi cîmpii, văi, coline... unele înstrăinate, dar oricum ale noastre...
Cînd i-am luat primul interviu, pentru glorioasa pe atunci revistă Glasul – era la început de august, 1990 –, în preambulul dialogului am pus în evidenţă cîteva particularităţi ale lingvisticii româneşti, inclusiv faptul că foarte mulţi specialişti în ştiinţa limbilor, din România, au avut parte de o viaţă lungă, respectiv, de o activitate extrem de fructuoasă. Îmi amintesc cum se amuzase Mioara Avram cînd i-am mărturisit că această particularitate îmi înspiră şi mie o doză de optimism, în măsura în care m-am implicat şi eu în lingvistică. Era însă, în primul rînd, un mod de a-i ura Mioarei Avram mulţi ani cu sănătate şi noi împliniri în cercetare – dovadă stînd şi faptul că i-am reamintit acest amănunt – cu longevivitatea lingviştilor români – într-un articol (o Precuvîntare la interviul colegei noastre de la Bucureşti, Eugenia Guzun) din revista Limba Română (nr. 2-3, 2003), cînd Mioara Avram se afla deja pe patul suferinţei, şi am încercat astfel, atunci, să-i aduc o undă de încredere că va scăpa totuşi din ghearele maladiei ce o făcuse, definitiv, ostatică... Nu ştiam, nu credeam atunci, în iarna lui 2003, că peste nici un an şi jumătate va trebui să „smulg” din suflet un cuvînt de adio pentru Mioara Avram. Nu credeam nici că la cea de-a 75-a aniversare a Mioarei Avram voi scrie la timpul trecut... la nemilosul trecut ireversibil... O fac acum cu vechea, neclintita consideraţiune pe care i-am purtat-o încă de pe cînd o cunoşteam numai din articole, din cărţi, din emisiuni la Radio Bucureşti. O preţuire amestecată cu admiraţie, transformată, cu trecerea anilor, în pietate, care mi se părea, egoist, că o păstrez în suflet numai eu, ca să descopăr, extrem de plăcut surprins, că numărul celor marcaţi de o atitudine pioasă faţă de personalitatea, opera şi abordările Mioarei Avram este infinit mai mare, impresionant de mare...
 
* * *
Mioara Avram a fost (este... rămîne...) lingvista română, considerată „o personalitate proeminentă a lingvisticii româneşti, cu merite de netăgăduit în domeniul românisticii” (revista Limba română din Bucureşti, nr. 1-2, 1992). Soţia lingvistului Andrei Avram (n. 1930), apreciat specialist în fonetică, fonologie şi etimologie. Împreună au crescut trei fii: Alexandru, Andrei şi Petru.
S-a născut la 4 februarie 1932, la Tulcea, în familia ofiţerului Nicolae Grigorescu şi a profesoarei de română Măndiţa Grigorescu (născută Caraman). A decedat, în urma unei grele, chinuitoare maladii, la 11 iulie 2004, la Bucureşti, fiind înmormîntată la cimitirul Ghencea-Civil.
Face studii liceale la Tulcea, studii superioare la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie (specialitatea Limba şi literatura română), a cărei licenţiată devine în 1953. A avut stagii de documentare în U.R.S.S. (1955), Ceho-Slovacia (1966), Franţa (1969, 1973). În 1959 îşi ia doctoratul la Institutul de Lingvistică din Bucureşti al Academiei Române cu disertaţia Evoluţia subordonării circumstanţiale cu elemente conjuncţionale în limba română. Din 1951 activează la Institutul de Lingvistică numit acum „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, din Bucureşti, al Academiei Române, cu diverse încadrări succesive: de la preparator şi cercetător pînă la cercetător principal şi şefă a sectorului de gramatică. După pensionare (1999), este reangajată la Academie cu 1/2 normă. A activat, prin cumul, în învăţămîntul superior, cu precădere la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti – ca asistent, apoi lector. A ţinut cursuri şi prelegeri pentru profesorii din învăţămîntul liceal, a avut numeroase emisiuni de cultivarea limbii la Radio Bucureşti şi la TVR.
Mioara Avram s-a impus cu o apreciabilă eficienţă în domenii de cercetare ştiinţifică precum: limba română (cu deosebire – gramatica istorică, descriptivă şi normativă, formarea cuvintelor, ortografie şi ortoepie; la fel – cultivarea limbii, lexicologie, stilistică, dialectologie, filologie), istoria lingvisticii româneşti, romanistică, confluenţe şi interferenţe lingvistice, sociolingvistică ş.a.
Încă în anii de studenţie a publicat primele articole de lingvistică, în revistele de specialitate din Bucureşti, semnîndu-le: Mioara Grigorescu. Autoare a 10 volume şi a circa 200 de articole, studii, prefeţe, recenzii. Unele din cărţile şi articolele Mioarei Avram rămîn lucrări de referinţă în lingvistica română şi în romanistică: volumele Gramatică pentru toţi(1986, cu trei ediţii ulterioare), Ortografie pentru toţi(două ediţii), Probleme ale exprimării corecte (1987), Cuvintele limbii române între corect şi incorect (2001),Studii de morfologie a limbii române (post-mortem, 2005). VolumulFaceţi cunoştinţă cu limba română (în colaborare cu Marius Sala) se prezintă ca un „buletin de identitate” al limbii române, cunoscînd două ediţii în română (2001, 2006), o versiune în engleză (2000) şi alta în franceză (2001).
Savanta s-a implicat plenar în elaborarea (scrierea şi / sau redactarea) unor lucrări colective de o importanţă covârşitoare pentru evoluţia lingvisticii române contemporane: ediţia din anii ’50-’60 a Gramaticii limbii române, scoasă sub auspiciile Academiei Române (2 vol.), Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română (5 vol., 1959-1969),Crestomaţie romanică (vol. I-III, 1962-1968),Formarea cuvintelor în limba română (3 vol., 1970, 1978, 1989), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM, ed. 1, 1982), Enciclopedia limbilor romanice (1989), Enciclopedia limbii române (ed. 1 – 2001, ed. 2 – 2006) etc. – de tot, 14 lucrări în 22 de volume. A fost coordonator, redactor, responsabil de ediţie pentru numeroase manuale, studii, culegeri ş.a. Prin tot ce a făcut, ce a realizat Mioara Avram pe ogorul lingvisticii, a dovedit că „merită din plin titlul de «casaţie» în materie, pe care i-l atribuise unul din marii săi înaintaşi, fiind recunoscută ca o adevărată enciclopedie a limbii române atît în ţară, cît şi în cercurile specialiştilor străini, cărora le-a făcut cunoştinţă cu limba noastră” (Ioana Vintilă-Rădulescu).
M. Avram a participat cu comunicări la numeroase manifestări ştiinţifice (congrese, colocvii, simpozioane etc.), în Ţară şi peste hotare, adeseori reprezentînd lingvistica românească a epocii. A publicat articole şi studii în reviste şi culegeri de specialitate din mai multe ţări străine.
Conform observaţiei acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române, „Mioara Avram a fost o mare admiratoare a Basarabiei”, avînd cu Republica Moldova o relaţie întru cîtva specială. Astfel, în 1988 s-a aflat, printre primii savanţi din România, într-o vizită de lucru la colegii de la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe de la Chişinău. La sfârşitul verii lui 1990 a ţinut la Chişinău un ciclu de prelegeri pentru cîteva serii de profesori din diferite oraşe şi raioane ale Republicii Moldova. A scris pentru Revista de lingvistică şi ştiinţă literară, pentru Limba Română, a acordat interviuri pentru alte publicaţii basarabene, a participat cu comunicări la diverse conferinţe, a îndrumat doctoranzi din Republica Moldova. A oferit, generos, drepturile de autor, pentru a se edita la noi îndreptarul Ortografie pentru toţi, tot la Chişinău a tipărit alt îndreptar extrem de valoros –Cuvintele limbii române între corect şi incorect; a „binecuvîntat” (scriind Prefaţa, după ce efectuase o lecturare / revizie a manuscrisului) cea mai bună lucrare cu caracter lexical-enciclopedic de la noi: Dicţionar enciclopedic ilustrat (DEI), Chişinău, Editura Cartier, 1999, 1808 p., il.; – cu ediţii ulterioare; a făcut revizia manuscrisului şi a prefaţat Dicţionar al greşelilor de limbă (Editura ARC, 1998, cu mai multe tranşe ulterioare). A fost, împreună cu acad. Silviu Berejan, redactor responsabil la Gramatica uzuală a limbii române(colectiv de autori, Chişinău, 2000).
Membră şi / sau preşedintă a unor importante foruri ştiinţifice naţionale şi internaţionale (Société de Linguistique Romane, Réseau Panlatin de Terminologie, Societatea Română de Lingvistică, Societatea de Ştiinţe Filologice, Comisia de cultivarea limbii, membră de onoare a Societăţii Limba Noastră cea Română din Chişinău), membru şi / sau secretar general al colegiilor de redacţie ale unor reviste de specialitate: Studii şi cercetări lingvistice, Limbă şi literatură, Limba română, Revue roumaine de linguistique (de la Bucureşti), Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară, Limba Română (de la Chişinău) etc. Membră şi / sau preşedintă în comisii de admitere şi de examinare la doctorat şi referentă oficială în comisii de susţinere a tezelor de doctorat la Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi la Universitatea Bucureşti.
A fost o savantă principială şi intransigentă, ceea ce s-a vădit şi în atitudinea sa faţă de „reforma ortografică”, politizată, din 1991-1993 sau faţă de promovarea, de către unele cercuri, a confundării şi contrapunerii premeditate a graiului moldovenesc cu limba română literară. În această ultimă ordine de idei, într-un interviu acordat ziarului Ţara din Chişinău, Mioara Avram a spus parcă testamentar: „Dorinţa mea cea mare este ca toţi vorbitorii de limbă română din Republica Moldova să conştientizeze faptul că sînt vorbitori de limba română, adică să nu mai fie influenţaţi de această denumire nepotrivită de «limba moldovenească». Limba română este una şi aceeaşi pentru toţi”.
Numele Mioarei Avram e cu siguranţă cel mai cunoscut între cele ale lingviştilor români din zilele noastre: era o autoritate, o instituţie, personificarea însăşi a gramaticii, a lingvisticii; în dispute opinia sa devenea automat un argument irecuzabil. Despre biblioteca sa mentală fabuloasă circulau multe povestioare ilustrative [...]. Mioara Avram ştia tot, citise tot, îşi amintea tot: o mare putere de muncă se unea cu o curiozitate tinerească pentru cele mai diverse manifestări lingvistice [...]; era, în continuarea marilor lingvişti români din generaţiile anterioare – Puşcariu, Densusianu, Iordan, Rosetti, Graur – un reper sigur, care elimina impostura şi improvizaţia” (Rodica Zafiu).
 
Bibliografie selectivă
a) Volume de autor
1. Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1997, 31 p. (Conferinţele Academiei Române. Ciclul „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor”).
2. Avram, Mioara, Connaissez-vous le roumain? / Mioara Avram, Marius Sala, Bucureşti, Editura F.C.R., 2001 (în lb. franceză).
3. Avram, Mioara, Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Chişinău, Editura Cartier, 2001, 303 p.
4. Avram, Mioara, Evoluţia subordonării circumstanţiale cu elemente conjuncţionale în limba română, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1961, 273 p.
5. Avram, Mioara, Faceţi cunoştinţă cu limba română / Mioara Avram, Marius Sala, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 2001, 192 p. (Col. „Studium”).
6. Avram, Mioara, Gramatică pentru toţi, Ed. a 3-a, revăz. şi adăugită, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001, 597 p.
7. Avram, Mioara, May We Introduce the Romanian Language to You? / Mioara Avram, Marius Sala, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000 (În lb. engleză).
8. Avram Mioara, Ortografie pentru toţi: 30 de dificultăţi, Ed. I, Bucureşti, Editura Academiei, 1990, 170 p.
9. Avram, Mioara, Ortografie pentru toţi: 30 de dificultăţi, Ed. a 2-a, Chişinău, Editura Litera, 1997, 287 p. (Bibl. şcolarului, 72).
10. Avram, Mioara, Probleme ale exprimării corecte, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1987, 279 p.
11. Avram, Mioara, Studii de morfologie a limbii române, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005, 338 p.
Rec.: Pohilă, Vlad, Ultima carte a Mioarei Avram: [M. Avram. „Studii de morfologie a limbii române”, Bucureşti, 2005] // BiblioPolis, 2005, nr. 3 (19), p. 86-89 (Recenzii şi consemnări).
Rec.: Zafiu, Rodica, Lecţii de gramatică: [M. Avram. „Studii de morfologie a limbii române”, Bucureşti, 2005] // România literară, 2006, nr. 15 (Apr.), p. 12.
 
b) Contribuţii în unele lucrări colective
1. Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM) / Academia Română; Institutul de Lingvistică; Mioara Avram – redactor responsabil; autoare: Cuvînt-înainte, Introducere I şi II, revizie A–M, Q, T, Ţ, V, W, X, Y, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1982.
2. Enciclopedia limbii române / Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”: [volum în colaborare, coordonat de Marius Sala; Mioara Avram este autoarea a circa 120 de articole tratînd probleme sau caracteristici generale ale limbii române, probleme de dialectologie, referitoare la scriere şi la diferitele argouri], Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001, 634 p.
3. Enciclopedia limbilor romanice / Institutul de Lingvistică al Academiei Române: [volum în colaborare, coordonat de Marius Sala; Mioara Avram este autoarea articolelor (circa 100) ce prezintă limba română şi diferite probleme ale corelaţiei limba română – alte limbi romanice], Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989, 335 p.
4. Gramatica uzuală a limbii române / colectiv de autori, coord. T. Cotelnic, redactori responsabili Mioara Avram, Silviu Berejan, Chişinău, Editura Litera, 2000, 352 p.
 
c) Articole în ziare şi reviste; prefeţe
1. Avram, Mioara, Corectitudine de limbă şi corectitudine de gîndire // Limba Română, 2003, nr. 6-10, p. 192-194.
2. Avram, Mioara, Diversiunea „â”: [pentru scrierea limitată a lui „â” – numai în cuvîntul „român” şi în derivatele acestuia] // România Liberă, 1991, 13 febr., p. 2; 14 febr., p. 2.
3. Avram, Mioara, Limba română este una şi aceeaşi pentru toţi: (Interviu cu prof. univ., savantă în românistică şi romanistică, dr. Mioara Avram) // Ţara, 2002, 5 febr., p. 4. Consemnare: Zinaida Cerchez. – (La aniversare).
4. Avram, Mioara, Limba română în Republica Moldova: Analogii istorice generatoare de optimism // Rev. de lingvistică şi ştiinţă literară, 1992, nr. 3, p. 59-65.
5. Avram, Mioara, Prefaţă // Dicţionar al greşelilor de limbă, Chişinău, Editura ARC, 1998, p. 5-7.
6. Avram, Mioara, Prefaţă // Dicţionar enciclopedic ilustrat DEI, Chişinău, Editura Cartier, 1999, p. 5-9.
7. Avram, Mioara, Viaţa noastră este lingvistica...: Dialog // Limba Română, 2003, nr. 2-3, p. 52-58. Consemnare: Eugenia Guzun.
 
d) Articole despre Mioara Avram
1. Avram, Mioara // Dicţionar enciclopedic. Vol. 1: A-C, Bucureşti, 1993, p. 152.
2. Avram, Mioara // Dicţionar enciclopedic ilustrat (DEI), Chişinău, 1999, p. 1156.
3. Balacciu, Jana, Mioara Avram / Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicţionar de lingvişti şi filologi români, Bucureşti, 1978, p. 58.
4. Mioara Avram (4.II.1932): [La aniversarea a 70-a a savantei] // Studii şi cercetări lingvistice, 2002, nr. 1.
5. Mioara Avram (4.II.1932 – 11.VII.2004): In memoriam // Limba Română (Chişinău), 2004, nr. 7-8, p. 225-226.
6. Mioara Avram (4.II.1932 – 11.VII.2004): In memoriam // Limba română (Bucureşti), 2005, nr. 1-4, p. 119-120.
7. Omagiu Mioarei Avram // Limba română (Bucureşti), 1992, nr. 1-2, p. 1-112. (Număr consacrat integral savantei.)
8. Pohilă, Vlad, Mioara Avram // Limba Română, 2002, nr. 1-3, p. 60-63. Bibl.: [37 titl.] – (Mari aniversaţi: Profiluri).
9. Pohilă, Vlad, Mioara Avram (1932-2004) // Calendar Naţional 2007, Chişinău, 2007, p. 55-56.
10. Pohilă, Vlad, Ne-a părăsit, cu ochii obosiţi, Mioara Avram // Timpul, 2004, 17 iul., p. 12. (In memoriam).
11. Pohilă, Vlad, Precuvîntare la un interviu: [cu Mioara Avram] // Limba Română, 2003, nr. 2-3, p. 50-51. (Succintă prezentare a personalităţii şi activităţii ştiinţifice a Mioarei Avram.)
12. Sala, Marius, Mioara Avram: La 60 de ani // Revista de lingvisitică şi ştiinţă literară, 1992, nr. 3, p. 82-89.
13. Zafiu, Rodica, In memoriam: Mioara Avram // România literară, 2004, nr. 28 (Iul.), p. 12.
14. [Vintilă-Rădulescu, Ioana] Mioara Avram (4.II.1932 – 11.VII.2004): In memoriam // Studii şi cercetări lingvistice, 2005, nr. 1-2, p. 5-6.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog