DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE
FAȚETELE CUVÂNTULUI
COŞERIANA
CUVINTE DEZVELITE
EX CIVITAS
POESIS
CUM SCRIA EMINESCU?
INEDIT
CRITICĂ. ESEU
IN MEMORIAM
REGISTRU ACTUAL
SUFLET DE VEGHE
LECŢIILE ISTORIEI
FĂURITORI AI UNIRII
RECURS LA PATRIMONIU
EVENIMENT
ANIVERSĂRI
DIALOGUL ARTELOR
DE LA GROTESC LA SUBLIM
LIMBAJ ŞI COMUNICARE
VIAȚA FĂRĂ MACHIAJ
AUTORI ÎN NR. CURENT
Arhiva
201920182017 - Nr. 5-6, anul XXVII, 2017
- Nr. 4, anul XXVII, 2017
- Nr. 3, anul XXVII, 2017
- Nr. 2, anul XXVII, 2017
- Nr. 1, anul XXVII, 2017
201620152014 - Nr. 6, anul XXIV, 2014
- Nr. 5, anul XXIV, 2014
- Nr. 4, anul XXIV, 2014
- Nr. 3, anul XXIV, 2014
- Nr. 2, anul XXIV, 2014
- Nr. 1, anul XXIV, 2014
20132012 - Nr. 11-12, anul XXII, 2012
- Nr. 9-10, anul XXII, 2012
- Nr. 7-8, anul XXII, 2012
- Nr. 5-6, anul XXII, 2012
- Nr. 3-4, anul XXII, 2012
- Nr. 1-2, anul XXII, 2012
2011 - Nr. 11-12, anul XXI, 2011
- Nr. 9-10, anul XXI, 2011
- Nr. 7-8, anul XXI, 2011
- Nr. 3-6, anul XXI, 2011
- Nr. 1-2, anul XXI, 2011
2010 - Nr. 11-12, anul XX, 2010
- Nr. 9-10, anul XX, 2010
- Nr. 7-8, anul XX, 2010
- Nr. 5-6, anul XX, 2010
- Nr. 3-4, anul XX, 2010
- Nr. 1-2, anul XX, 2010
2009 - Nr. 11-12, anul XIX, 2009
- Nr. 9-10, anul XIX, 2009
- Nr. 7-8, anul XIX, 2009
- Nr. 5-6, anul XIX, 2009
- Nr. 1-4, anul XIX, 2009
2008 - Nr. 11-12, anul XVIII, 2008
- Nr. 9-10, anul XVIII, 2008
- Nr. 7-8, anul XVIII, 2008
- Nr. 5-6, anul XVIII, 2008
- Nr. 3-4, anul XVIII, 2008
- Nr. 1-2, anul XVIII, 2008
20072006 - Nr. 11-12, anul XVI, 2006
- Nr. 10, anul XVI, 2006
- Nr. 7-9, anul XVI, 2006
- Nr. 4-6, anul XVI, 2006
- Nr. 1-3, anul XVI, 2006
2005 - Nr. 12, anul XV, 2005
- Nr. 11, anul XV, 2005
- Nr. 10, anul XV, 2005
- Nr. 5-9, anul XV, 2005
- Nr. 4, anul XV, 2005
- Nr. 1-3, anul XV, 2005
2004 - Nr. 12, anul XIV, 2004
- Nr. 11, anul XIV, 2004
- Nr. 9-10, anul XIV, 2004
- Nr. 7-8, anul XIV, 2004
- Nr. 4-6, anul XIV, 2004
- Nr. 1-3, anul XIV, 2004
2003 - Nr. 11-12, anul XIII, 2003
- Nr. 6-10, anul XIII, 2003
- Nr. 4-5, anul XIII, 2003
- Nr. 2-3, anul XIII, 2003
- Nr. 1, anul XIII, 2003
2002 - Nr. 11-12, anul XII, 2002
- Nr. 10, anul XII, 2002
- Nr. 7-9, anul XII, 2002
- Nr. 4-6, anul XII, 2002
- Nr. 1-3, anul XII, 2002
2001
1991-2001
|
LEGISLAŢIA LINGVISTICĂ – 15 ANI DE LA ADOPTARE
|
Vinoveţii dramei prin care trece biata noastră Limbă suntem noi
Mihail Gh. CIBOTARU
|
Alte articole de
Mihail Gh. CIBOTARU
|
Revista Limba Română Nr. 7-8, anul XIV, 2004
Pentru tipar
|
1. Desigur, privită din perspectiva zilei de azi, legislaţia lingvistică adoptată acum cincisprezece ani ar putea fi supusă anumitor critici. Mai ales ţinând seama de faptul că noi, moldovenii, suntem mari meşteri în a critica (şi chiar distruge) ceea ce au făcut fie predecesorii, fie sămaşii noştri, dar la care acţiuni n-am participat şi noi. S-ar putea găsi, fireşte, şi un şir de lacune având la mână argumente obiective, ştiinţifice. Dar să păşim peste mofturile noastre specifice şi să preţuim la justa ei valoare apariţia acestei legislaţii acum cincisprezece ani. Socot, a fost un mare eveniment naţional. Pentru întâia dată limba noastră era luată în seamă în mod oficial, i se făcea loc la masa din Casa cea Mare a fiinţării noastre, fiind, în sfârşit, scoasă dintre pereţii bucătăriei unde fusese încarcerată încă de la 1944. Partea negativă a acelor documente, cred eu, e că Limba noastră fiind adusă, în sfârşit, din bucătărie la masă, nu a fost pusă la locul ce i se cuvenea – în capul acelei mese, ci undeva, la marginea ei, şi nu în fotoliu, ci pe un scăunel şubred de tot.
2. Am mai răspuns la o asemenea întrebare. Poate că n-am dreptate, însă aceasta mi-i convingerea. Am jubilat, ne-am felicitat, am dat pinteni entuziasmului fals, exagerat, uitând, sau poate neobservând, că Limbii noastre, adusă la masă, i s-a oferit acel scaun şubred, gata să se risipească. Şi limba a înţepenit, cu sufletul la gură, la acel colţ de masă. Probabil, ne-a strigat, ne-a rugat, ne-a implorat să-i sărim în ajutor, să fim alături de ea, să n-o lăsăm de una singură, gingaşă, firavă, încă fără puteri, în acel anturaj ostil. Vinoveţii dramei prin care trece biata noastră Limbă suntem noi şi numai noi, purtătorii acestei limbi. Şi această sfâşietoare dramă va dura atâta timp, cât nu vom înţelege acest simplu adevăr şi vom continua să căutăm vinoveţii pe aiurea.
3. Un lucru foarte simplu. Să avem niţică demnitate. E Anul marelui nostru Domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ne place să vorbim despre măreţia lui, despre faptele lui. Vorbim cu mândrie, de parcă am contribuit şi noi cu ceva la săvârşirea lor. Şi nu ne dăm seama (sau nu vrem să ne dăm) cât de mult compromitem memoria slăvitului înaintaş. Prin ceea CE şi CUM suntem. Ce-ar zice, oare, Marele Domnitor dacă s-ar trezi pentru o clipă şi ne-ar vedea că suntem aşa cum suntem? Căci şi pe noi ne avea în vedere atunci când zicea că „...Moldova e a urmaşilor urmaşilor noştri”. Oare nu i s-ar zvârcoli în mâna-i dârză sabia necruţătoare nu numai faţă de năvălitorii străini, ci şi faţă de cei laşi din anturajul său? E foarte trist adevărul, dar adevăr este şi trebuie să-l recunoaştem: în definitiv, suntem nişte laşi. Altfel n-am fi ajuns acolo unde ne-am pomenit. În ce ţară s-a mai auzit ca limba propriului popor să fie lăsată de izbelişte şi acest popor să treacă (benevol sau nu prea, n-are importanţă) la o altă limbă, a acelora care ignorează făţiş şi limba, şi demnitatea, şi onoarea acelui popor? Legislaţia lingvistică de acum cincisprezece ani, fiind foarte loială cu acei care urmau să ne înveţe limba, prevedea ca peste cinci ani (în 1994, dacă nu mă înşală memoria) alolingvii din anumite domenii de activitate, deţinătorii de anumite funcţii să fie supuşi respectivelor teste de cunoaştere a limbii române (de stat). Dar a trecut de atunci amar de vreme şi lucrul acesta nu s-a mai întâmplat. Ba mai mult, se insistă a instala, oficial, în funcţia de limbă de stat şi rusa. Căci, neoficial, ea continuă să deţină această funcţie. Eroarea a fost comisă de la bun început: s-a acordat cetăţenie şi celora care nu cunoşteau limba populaţiei majoritare. Fapt, probabil, singular în întreaga istorie a Terei. Soluţia ar fi una: urmând exemplul celor mai civilizate ţări – Anglia, Franţa, Italia, Rusia, S.U.A. –, documentaţia în toate instituţiile de stat să se facă într-o singură limbă, în cea de stat, să se revină la testul lingvistic, iar cei care nu vor să ne cunoască limba, să fie lipsiţi de dreptul de a ocupa posturi de conducere sau de a lucra în vreun domeniu de interes public. Şi să fie traşi la răspundere cei care vor încerca să nu respecte aceste măsuri sau să le atribuie alură politică.
|
|
|
|
|