Viorica-Ela Caraman. Ante-Scriptum
| Descarcă PDF |
Viorica-Ela Caraman. Ante-Scriptum
Viorica-Ela Caraman. Ante-Scriptum. Eseuri, note de lectură
Colecţia Biblioteca revistei „Limba Română"
Cuvânt înainte de Viorica-Ela Caraman
Chişinău, 2009, 132 p.
Cuvânt înainte
Textele pe care le-am adunat între aceste coperţi au fost scrise în afara unei eventuale perspective de reunire a lor, aşa încât ele poartă amprenta unei anumite dispersii tematice sau ţinând de natura conţinutului. Un element coagulant îl constituie însă atitudinea constantă adoptată la scriere, cea prin care am respectat, implicându-mă în discuţii despre literatură, un stil de exprimare şi o etichetă mai puţin colocviale în măsură să-mi confirme dreptul asumat de a mă angaja într-o abordare sau o confruntare de idei. E o atitudine motivată şi de publicarea majorităţii textelor în revista „Limba Română”.
În mod obişnuit, o prefaţă conţine şi caracteristici ale consistenţei. Încercând să le parcurg din perspectiva unui cititor detaşat, mi se pare că paginile scrise îşi dezvăluie un puls persistent al mişcării, în pofida limbajului lor care impune adesea un soi de rigiditate şi conformare... Dat fiind totuşi faptul că e dificil să păstrez obiectivitatea autoanalizei, prezenta apariţie îmi creează impresii mai mult despre o fenomenologie a cărţii decât despre particularităţile concrete ale acesteia, deşi lucrurile reies unele din altele.
Orice carte, dacă ajunge să-şi merite numele şi statutul, constituie osatura unui adevăr. Timpurile noastre sfidează însă această noţiune în mod necontrolat. Adevărul în sine nici în plan artistic nu mai e o valoare râvnită, nefiind vorba de relativitate, ci de o aventură a căutării. Nu sunt puţine momentele în care cred că încercarea, începutul, micile incidente intelectuale, ce marchează intrări diferite într-un spaţiu unic al libertăţii spiritului, provoacă un preţios sentiment iniţiator care îngăduie nelimita. Este ceea ce am numit într-un cuvânt compozit ante-scriptum – încercările fără pretenţia vreunui deznodământ în probleme de literatură (are cine să se încumete la asta!), dar care echivalează cu nişte „ipoteze de lucru” sau cu adevăruri ce pot fi (şi mai trebuiesc) verificate.