„Destine încarcerate”
Pentru tipar;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
La 6 iulie 2010, la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, în prezenţa unui număr impresionant de personalităţi ale vieţii politice şi culturale, demnitari de stat, foşti deportaţi şi deţinuţi politici, muzeografi, a avut loc vernisarea Expoziţiei comemorative „Destine încarcerate”, prilejuită de aniversarea a 61-a de la deportarea în masă a populaţiei din Basarabia în vara anului 1949.
Regimul comunist, instalat mai întâi în spaţiul din stânga Nistrului, apoi, după 28 iunie 1940, adus cu forţa şi în cel dintre Prut şi Nistru, a însemnat o imensă tragedie pentru Basarabia, Nordul Bucovinei şi Transnistria.
Primele victime ale terorii roşii dezlănţuite în Basarabia au fost elitele naţionale, acuzate de „antisovietism”, „activitate contrarevoluţionară”, apartenenţă la partidele „burgheze româneşti”. Într-un raport al Ministerului Afacerilor Interne al R.S.S.M. din 12 octombrie 1948, adresat ministrului de interne al U.R.S.S. Kruglov, se menţiona că în decurs de doi ani şi jumătate organele M.A.I. al R.S.S.M. au tras la răspundere penală 44.160 de oameni.
În 11 ani, din 1940 până în 1951, în R.S.S.M. au fost operate 3 deportări pe scară largă şi zeci de arestări şi deportări locale. În iunie 1941 au fost deportate 3.470 de familii ale „elementelor antisovietice” (22.648 de persoane).
În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, în conformitate cu Hotărârea nr. 509 s.s. a Consiliului de Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti „Cu privire la deportarea din R.S.S. Moldovenească a familiilor de chiaburi, a foştilor moşieri şi a marilor comercianţi”, 11.293 de familii, peste 35 de mii de oameni, cei mai harnici şi mai devotaţi pământului plugari, au fost ridicaţi cu forţa, fiind trimişi la moarte aproape sigură în Siberia şi în alte regiuni îndepărtate ale imperiului sovietic. În 1951, ca urmare a desfăşurării operaţiei „Nord”, au fost silite să plece pe alte meleaguri 723 de familii ale sectanţilor iehovişti – peste 2.600 de persoane. Astfel, potrivit unor surse oficiale, la începutul anilor ’50 în aşezămintele de tip special se aflau aproximativ 60 mii de deportaţi din Moldova.
Autorii Cărţii negre a comunismului, apărute la Paris în 1997, relatează însă, cu referinţă la un raport trimis lui Stalin de către ministrul afacerilor interne al U.R.S.S. Kruglov din 17 februarie 1950, că numărul moldovenilor deportaţi „pentru totdeauna” cu statutul de „colonişti speciali”era de 94.792 de persoane.
În Legea Republicii Moldova privind reabilitarea victimelor represiunilor politice provocate de regimul comunist totalitar de ocupaţie (7 noiembrie 1917 – 23 iunie 1990), adoptată la 8 decembrie 1992, se afirma că „începând cu 7 noiembrie 1917 pe teritoriul actualei Republici Moldova, mai întâi în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, iar din 1940 şi în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, regimul sovietic comunist totalitar de ocupaţie a săvârşit un şir de crime împotriva umanităţii: genocid, represiuni politice, foamete organizată.
Sute de mii de oameni nevinovaţi au fost supuşi represiunilor pentru convingerile lor politice sau religioase, din motive naţionale sau sociale. Zeci şi sute de mii de oameni au fost deportaţi în Siberia, condamnaţi la moarte, la privaţiune de libertate, au fost omorâţi prin înfometare în instituţii de psihiatrie”.
Expoziţia „Destine încarcerate” a fost concepută ca un omagiu adus tuturor victimelor deportărilor şi represiunilor politice din perioada dictaturii comuniste.
Ea reuneşte circa 240 de piese muzeale: fotografii, documente, scrisori din Siberia, obiecte personale ale foştilor deportaţi, liste ale averii confiscate, afişe de epocă, cărţi, opere de artă, desene executate de foştii deportaţi Victor Zâmbrea şi Efrosinia Kersnovski în perioada aflării lor în coloniile de muncă şi închisorile comuniste, memorii semnate de martorii şi supravieţuitorii gulagului sovietic. O imensă hartă a gulagului sovietic şi câteva afişe de epocă amintesc vizitatorilor de unde a pornit virusul comunismului şi al marii terori.
Printre piesele intrate recent în patrimoniul muzeului şi prezentate pentru prima dată publicului vizitator se numără şi trei stâlpi împrejmuiţi cu sârmă ghimpată. Este sârma ghimpată de la hotarul dezafectat de la Prut, sârma care ne-a dezbinat neamul, ne-a învrăjbit, ne-a mutilat destinul şi pe care de foarte mult timp o dorisem cu toţii doar exponat de muzeu.
Majoritatea relicvelor istorice etalate în cadrul expoziţiei „Destine încarcerate” provin din patrimoniul MNAIM, fiind adunate de către cercetătorii şi muzeografii instituţiei pe parcursul ultimelor două decenii. Sunt mărturii documentare despre drama basarabenilor sub ocupaţia sovietică, mărturii ce reconstituie cele mai dramatice momente din istoria postbelică şi readuc în memoria colectivă numele victimelor nevinovate ale guvernării totalitariste. Mărturii care merită şi trebuie să fie cunoscute.