Baştina mitologică
Pentru tiparProbabil atmosfera din satul de naştere al tatei, Fundurii Vechi (jud. Bălţi – n.r.), să-mi fi dat o asemenea viziune „strămoşească”. Am fost acolo, într-o vacanţă de vară, în Basarabia, pe la vreo 18 ani, înainte de a mă îmbolnăvi de t.b.c. O lume fabuloasă! Fratele tatei era paznic la o bostănărie, pur şi simplu păzea bostanii colosali, galbeni, concentrând în ei soarele acela de neuitat al amiezilor, îi păzea fără întrerupere, zi şi noapte, ca pe o comoară! Adică dormea, toropit de samahoncă, o ţuică vânătă, fabricată la alambic, din surcele, sforăia lângă dovlecii aceia ca-n basme, încât te aşteptai să iasă din ei balauri duioşi, cu solzii neglijent-ruginiţi, roiuri de zâne date-n zambila mă-sii, vrăjitori şi vrăjitoare matlasate apetisant, călărind ştiuleţii de porumb ai însuşi Domnului Ion Creangă! Armata de verişoare (mă înrudeam cu tot satul!) dansa săltat, îmbujorată de plăcere, la orice mică întâlnire, incitată de admiratori, chiuind scurt, răsfăţat, impudic – parcă erau străpunse toate deodată şi învârtite într-o frigare uriaşă, alegorică. Tractorişti comunişti şi beţi conduceau tractoarele lor comuniste, deh!, cu remorcile doldora de pâini cât roata, pe traiectorii putrede ca şi capitalismul, în zig-zag, în bisectoare, în secante teribile cu gospodăriile vraişte, în teorema lui Pitagora! La mesele gemând de bucate se mânca, preţios, prune cu furculiţa. Stalin murise demult. Enorm, vorba bătrânului Flaub!
Fragment din interviul M-au eliminat de la grădiniţă pentru că,
iarna, trânteam fetiţele în nămeţi...,
acordat Ioanei Revnic, „România literară”, nr. 8, 2009
iarna, trânteam fetiţele în nămeţi...,
acordat Ioanei Revnic, „România literară”, nr. 8, 2009