Ça me touche beaucoup!
Pentru tipar;)
În noaptea de 16 spre 17 septembrie 2010, la Sofia, s-a stins din viaţă cunoscutul antropolog basc Pierre Bidart. Originar din Saint-Etienne-de-Baïgorry (Pyrénées-Atlantiques), Pierre Bidart şi-a făcut studiile la prestigioasa Casa Velázquez de Madrid. Apoi a predat la Universităţile din Pau şi Bordeaux II. Între 2005 şi 2008 a fost directorul Şcolii Doctorale de Ştiinţe Umaniste a Universităţii Bordeaux II. A fost directorul de studii în antropologie în cadrul Şcolii doctorale francofone de la Universitatea din Bucureşti, membru al Colegiului de redacţie al revistei „Ethnologie française”, Cavaler al Legiunii de Onoare. Figură proeminentă a învăţământului francez, Pierre Bidart a activat şi a publicat, cu preponderenţă, în sfera societăţii şi culturii basce, a arhitecturii regionale, a societăţilor din Europa de Est, comuniste şi postcomuniste. Datorită lui s-a intensificat colaborarea între Universitatea Bordeaux II şi universităţile din Bucureşti, Sofia, Minsk, Chişinău. Studenţi, masteranzi şi doctoranzi din ţările respective şi-au făcut studiile la Bordeaux sub îndrumarea sa.
Printre ultimele sale cărţi sunt La singularité basque (PUF, 2001), Défendre la société, une posture anthropologique (Atlantica, 2008) şi urma să apară Le sanglier de feu. Les formes sensibles du politique, o lucrare despre formele sensibile ale politicului şi naţionalismului basc în Franţa. Cu începere din 2006 distinsul profesor a organizat Universitatea europeană şi internaţională de vară în antropologie, la care participau exponenţi din diverse spaţii geografice, nelipsind invitaţii din România, Ucraina şi din Republica Moldova. În 2008 au avut această şansă Ana Graur, Maria Mocanu, folcloriste, şi subsemnata.
În iunie anul curent Pierre Bidart şi-a început misiunea diplomatică în Bulgaria, în calitate de consilier cultural şi ştiinţific pe lângă ambasada Franţei. A fost omul care şi-a dedicat toate cunoştinţele, energia şi puterile sufletului aflării de lianţi între Estul şi Vestul Europei, încercând să pătrundă în nuanţele şi problemele cele mai importante ale societăţii posttotalitare, inclusiv ale celei de la noi. L-am cunoscut ca pe un intelectual venind din Occident şi manifestând interes real pentru deschiderea frontierelor între Est şi Vest, profesorul Bidart s-a identificat cu occidentalul ce nu rămâne indiferent în faţa unor situaţii care aparent nu privesc civilizaţia europeană în sens major. Ştia că, în 2009, după ce m-am opus desfiinţării Institutului de Filologie al A.Ş.M., am fost destituită din funcţia de director şi m-a încurajat mereu cu optimismul şi umorul ce îl caracterizau. S-a bucurat apoi când a aflat că am susţinut teza de doctor habilitat. Ulterior, fiind expulzată şi din funcţia de cercetător ştiinţific coordonator, a rostit următoarele cuvinte: „Ça me touche beaucoup!”. Este expresia care a descris şi starea mea de spirit la aflarea veştii triste despre plecarea dintre noi a inimosului profesor şi antropolog basc, alături de care ne-am aflat noi, cele trei basarabence, în 2008, în catedrala de la Irissary, unde unul dintre prietenii săi a interpretat muzică la orgă în memoria mamei lui Pierre Bidart, trecută în lumea celor drepţi chiar în zilele Universităţii de vară organizată de el.
Dumnezeu să-l odihnească în pace în pământul Patriei sale, pe care a preţuit-o nespus de mult!