Andrei Sârbu în colecții
Pentru tiparIdeea a venit ca reacţie la opinia unui pictor, un prieten care şi-a exprimat convingerea că Andrei Sârbu a lăsat în urmă câteva sute de lucrări... Părăsind atelierul unde am auzit afirmaţia... eronată, m-am gândit că ar fi necesar să concep un album „Andrei Sârbu în colecţii”, astfel să încep o documentare / arhivare a operei lui Andrei. Cert este că am supravegheat „destinul” tablourilor începând doar din anul 1976, când l-am cunoscut, la 9 septembrie... În pragul împlinirii a 26 de ani. Dar din relatările soţului meu am cunoscut destinul şi legendele unor tablouri din perioada de început a vieţii sale de creaţie. Am totuşi certitudinea că Andrei Sârbu nu a fost un producător de sute de pânze pictate...
Realizarea proiectului ar fi un pas important pentru valorificarea acestei opere plastice. Anume astfel mi-am dorit să evoc amintirea pictorului Andrei Sârbu în iarna anului 2010, şi în niciun caz să o leg de un eveniment biografic trist... Copleşită de ideea „Sârbu în colecţii”, am dat telefoane, am scris mesaje, am rugat, am bătut la uşa oamenilor, am pornit cu fotograful Iurie Foca pe jos prin Chişinău... Ei s-au arătat binevoitori. Posesorii de tablouri semnate Andrei Sârbu s-au dovedit atât de sensibili! Cu mici excepţii. Nu mă supăr pe cei care mi-au spus „nu”. De fapt, era vorba de a pune în valoare şi numele celor care au în casă tablourile lui Andrei! Dar...
Din lipsă de bani – totuşi un proiect de felul ăsta necesită cheltuieli mari – nu am reuşit să realizez ideea în totalitate. Dar am început. În cadrul expoziţiei „Andrei Sârbu. Mesaje” (1-20 decembrie 2010) au fost expuse mai multe tablouri din colecţii private. În catalogul editat cu ocazia evenimentului expoziţional am urmat aceeaşi idee. Iată că o altă posibilitate de realizare a proiectului nostru este şi reproducerea lucrărilor lui Andrei Sârbu în paginile revistei „Limba Română”, fapt pentru care aş vrea să mulţumesc echipei redacţionale ce a oferit cu generozitate spaţii, inclusiv pentru textele scrise de către cei care l-au cunoscut, l-au admirat în atelierele de la subsol, pictând la lumina lămpilor de neon, sau de cei care, departe de Moldova, păstrează în casele lor tablouri, cei care şi-au construit deja o relaţie cu lumina şi culorile lui Andrei Sârbu!
Eforturile noastre vor continua. Sperăm că va veni o zi când se vor găsi banii necesari pentru o asemenea amplă acţiune.
Cu ani în urmă, mai exact în 2004, i-am scris dlui Gabriel Liiceanu, rugându-l să editeze, la prestigioasa Editură Humanitas, un album cu lucrările lui Andrei Sârbu. Iată răspunsul pe care l-am primit: „Stimată doamnă, am citit cu mare interes rândurile d-voastră şi cu sentimente complice. Din păcate, un album de artă, în absenţa unei sponsorizări, nu poate fi pus în lucru de către editură, întrucât investiţia se ridică, fiind vorba de imagini color, la aproape 20.000 euro. Cu speranţa că veţi înţelege cât de greu îmi este să întâmpin fascinanta d-voastră poveste cu un argument atât de pragmatic, rămân al d-voastră, Gabriel Liiceanu”.
Am apreciat atitudinea dlui Liiceanu, i-am mulţumit pentru sinceritate şi pentru răspuns. Din anul 2004 preţurile pentru editarea albumelor de artă au crescut de câteva ori şi continuă să crească... Lumea este grăbită şi oamenii uită. Un înţelept ne tot îndeamnă să ne facem timp pentru Andrei. Pentru Mihai Grecu! Pentru Ilie Todorov! Pentru Caraciobanu! Şi pentru Valentina Rusu-Ciobanu. Şi pentru Constanţa Târţău. Şi pentru Sofian Boghiu! Comorile risipite e mai greu să le aduni... Să ne facem timp.
Încrederea că voi izbuti să realizez şi să public o primă lucrare antologică de reproduceri ale operei lăsate de Andrei îmi alimentează speranţa în izbândă.