Pe baricade de două decenii
Pentru tiparDestinul revistei „Limba Română”, fondată de Ion Dumeniuk, Nicolae Mătcaş şi Alexandru Bantoş, redactorul care o conduce de douăzeci de ani, este identic, din păcate, cu cel al limbii române. E străină la ea acasă. Deşi, conform actului de naştere (1991), revista e copilul legitim al independentei şi suveranei Republici Moldova, ea are soarta unui orfan, fiind batjocorită de comunişti – a fost incendiată împreună cu Casa Limbii Române, în care îşi are sediul – şi ignorată de democraţi, trăind, timp de douăzeci de ani, din cerşit. În timpuri de deplină libertate şi democraţie e un fel de publicaţie samizdat, o revistă disidentă, neglijată chiar şi de publicaţiile democrate.
Noi credem că aceasta i se întâmplă şi din cauza invidiei, căci „Limba Română” a ridicat atât de sus ştacheta rigorii materialelor publicate, încât întrece publicaţiile de profil de la noi şi din ţară.
Fiecare număr e un fel de antologie de mare calitate, atât în ce priveşte limbajul, conţinutul, spiritul românesc, chiar şi aspectul tipografic. Scriitorii români din Basarabia, printre care şi subsemnatul, confraţii lor din ţară şi de pretutindeni se consideră onoraţi să fie publicaţi aici, alături de nume ca Eugen Ionescu, Eugeniu Coşeriu, Emil Cioran, Eugen Simion, Constantin Stere, Vasile Coroban, Nicolae Corlăteanu, Marin Preda, Lucian Blaga, George Bacovia, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Grigore Vieru, Paul Goma şi alţii.
Nu aş vrea să supăr Academia din Chişinău, dar publicaţiile ei mai au mult până să atingă performanţele revistei „Limba Română”.
Dar „Limba Română” joacă un rol important şi ca instituţie de culturalizare şi instruire a populaţiei. Mai cu seamă a tineretului. În clădirea unde îşi are sediul redacţia, pe care directorul Alexandru Bantoş o apără ca un cerber de mâinile păroase ale celor cu bani şi funcţii înalte, au loc sistematic diverse simpozioane, dezbateri, întâlniri cu personalităţi marcante din domeniul culturii şi ştiinţei, aniversări, lansări de carte, cursuri de studiere a limbii române, expoziţii de pictură şi fotografii, concerte. Elevii de la clasele primare până la clasele mari, studenţimea, persoane în vârstă de toate profesiile se întâlnesc cu scriitorii, prezintă propriile creaţii ca la cenaclurile literare de pe vremuri.
Doar politicienii evită să treacă pragul acestui important centru cultural din Chişinău, care de multă vreme suscită admiraţia şi invidia oaspeţilor din străinătate.
Asemenea unor poeţi de geniu, care la o vârstă fragedă au reuşit să lase o urmă de neşters în conştiinţa contemporanilor şi a urmaşilor, „Limba Română”, în numai douăzeci de ani, şi-a înscris numele alături de cele mai prestigioase reviste din istoria culturii româneşti, atât prin mesajul nobil, cât şi prin înverşunarea de a înfrunta toate vitregiile şi de a exista în continuare.
Sincere felicitări! Toată admiraţia, respectul şi recunoştinţa noastră!