Valoarea esenţială a naţiunii
Pentru tiparOricât de dură a fost realitatea pentru Republica Moldova în anii de restrişte ai guvernării comuniste, membrii echipei redacţionale a acestei publicaţii de înaltă semnificaţie (nu numai pentru filologi), în frunte cu infatigabilul Alexandru Bantoş, au rezistat, confirmând că adevărul, manipulat sau chiar reprimat de cei care nu vor să-l recunoască, mai devreme sau mai târziu, triumfă. Ciudăţenia acestui secol constă nu în faptul că el este unul al vitezei în plan tehnic, ci că este unul al vitezei tuturor fenomenelor, inclusiv şi al promovării minciunii, urâtului sau al mutilării frumosului. Dacă e să aruncăm o privire asupra itinerarului revistei, fondată acum douăzeci de ani (1991) cu sprijinul nemijlocit al domnului Nicolae Mătcaş, pe atunci Ministru al Ştiinţei şi Învăţământului din Republica Moldova, şi avându-i cofondatori pe Ion Dumeniuk şi Alexandru Bantoş, vom menţiona că ea a avut marea menire de a promova şi menţine „floarea sufletului etnic al românimii” (M. Eminescu). În toţi aceşti ani revista „Limba Română” a stat la straja cărţii de nobleţe a neamului nostru (V. Alecsandri), demonstrând că graiul matern ne aparţine în măsura în care îl vorbim şi îl scriem corect. Or, acest instrument al gândirii noastre a fost blocat ani de-a rândul, împerstriţat cu barbarisme, calchieri, distorsionări sintactico-morfologice etc., unora fiindu-le mai uşor să-şi pocească limba decât să-şi menţină verticalitatea.
Stimaţi colegi! Fondarea revistei „Limba Română” a fost un triumf al tuturor basarabenilor care au militat pentru adevăr şi dreptate. În calitatea mea de rector al Universităţii de Stat din Moldova, îmi exprim mândria pentru faptul că această publicaţie, metaforic vorbind, „şi-a luat zborul” din U.S.M., adică toţi acei care au participat la fondarea ei sunt nemijlocit absolvenţi ai U.S.M., profesori care au conştientizat dintotdeauna că limba română este, parafrazându-l pe N. Stănescu, „maica” noastră. Mă bucură foarte mult faptul că revista şi-a confirmat titlul de „laborator de creaţie” pentru cei ce se încumetă să bată la porţile ştiinţei şi ale artei, mentori fiindu-le Eugeniu Coşeriu, Nicolae Corlăteanu, Silviu Berejan, Nicolae Mătcaş, Anatol Ciobanu, Valeriu Rusu, Grigore Vieru, Vasile Vasilache, Constantin Ciopraga, Marius Sala, Dan Mănucă, Dumitru Irimia, Stelian Dumistrăcel, Mircea Borcilă, Rajmund Piotrowski, Stanislav Semcinski şi alte personalităţi din Republica Moldova, din România şi din străinătate, care au întărit prestigiul revistei, sporind consistenţa şi temeiul mesajului ei.
Vă dorim, dragi prieteni, în continuare multă inspiraţie, libertate şi originalitate în gândire, întru creşterea limbii care, în opinia lui M. Heidegger, „este şi rămâne stăpânul omului”, promovând cu demnitate şi consecvenţă frumosul infinit ce se revarsă din şi prin limba română.
La mulţi ani colectivului revistei „Limba Română”! La mulţi ani limbii româneşti, care este valoarea supremă a naţiunii noastre.