Două decenii în apărarea demnităţii naţionale
Pentru tiparRevista „Limba Română” împlineşte douăzeci de ani de la apariţie. Este o revistă de ştiinţă şi cultură. Dar nu numai: este şi o tribună de atitudine civică faţă de cele mai importante probleme ale neamului nostru românesc. Voi exemplifica invocând solidaritatea clară a echipei redacţionale în frunte cu distinsul director domnul Alexandru Bantoş, manifestată în primăvara şi toamna anului 1995, atunci când tineretul studios, susţinut de marea majoritate a intelectualilor, şi-a exprimat atitudinea faţă de necesitata menţinerii în instituţiile noastre de învăţământ a disciplinei Istoria românilor – obiect de studiere a trecutului poporului nostru. Ediţia specială a revistei s-a intitulat „Uniţi-vă, studenţi!”. Şi tineretul nostru a urmat acest îndemn, apărând nu doar obiectul de studiu – Istoria românilor –, ci şi demnitatea noastră naţională.
Un alt exemplu elocvent de atitudine civică a redacţiei revistei „Limba Română” este cel legat de împlinirea a zece ani de la adoptarea legislaţiei lingvistice (1999). Legea privind limba vorbită pe teritoriul Republicii Moldova a fost adoptată în condiţiile nedestrămării încă a U.R.S.S. Dar iată că după zece ani, timp în care U.R.S.S. s-a dizolvat, iar Republica Moldova şi-a proclamat independenţa de stat şi a aprobat Legea sa fundamentală, articolul 13 stipulează contrar adevărului istoric şi lingvistic că „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine”. Altfel spus, Constituţia Republicii Moldova conţine până astăzi, deja 20 de ani de la proclamarea Independenţei de Stat, o teză diversionistă stalinistă, pe care oamenii politici de atunci, în primul rând ex-preşedintele Mircea Snegur, n-au fost capabili s-o depăşească onorabil. Redacţia „Limbii Române” se întreba în 1999 (vezi nr. 6-8, 1999): „...Cine a aruncat între noi mărul discordiei, seminţele indiferenţei şi ale laşităţii? De ce, din vina cui şansele de asanare a climatului lingvistic au fost şi rămân în continuare minime?”. Întrebările formulate de redacţia „Limbii Române” rămân, cu regret, actuale şi în ziua de astăzi.
Pe noi, istoricii, ne bucură faptul că în paginile revistei „Limba Română” au fost publicate numeroase articole, studii, documente, memorii şi recenzii etc. în susţinerea adevărului istoric, ceea ce demonstrează deschiderea pe care o are redacţia faţă de valorile noastre identitare. Este important numărul 7-8, 2010, în care redacţia a publicat un set de documente referitoare la data de 28 iunie 1940 – zi a ocupaţiei sovietice a Basarabiei, Nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa: Decretul prezidenţial în legătură cu acea dată, precum şi Raportul analitic al Comisiei pentru studierea şi aprecierea Regimului Comunist Totalitar din Republica Moldova, Avizul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova privind data de 28 iunie 1940 etc.
Şi la împlinirea a 20 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova basarabenii continuă să rămână scindaţi, măcinaţi de chestiuni mărunte, se confruntă cu sărăcia, corupţia, e încă „dezbătută” problema identitară şi altele. Este important ca, şi în continuare, revista de ştiinţă şi cultură „Limba Română” să promoveze adevărul despre limba pe care o vorbim, operele artistice create în această limbă, conştiinţa de neam. Chiar dacă trăim în state diferite, noi, neamul românesc, avem aceeaşi limbă – limba română, aceeaşi istorie – istoria românilor, acelaşi viitor – popor reîntregit în Europa Unită.
Stimaţi colegi, aducem sincere felicitări cu ocazia împlinirii a două decenii de activitate rodnică, vă dorim sănătate şi realizarea tuturor proiectelor Dvs.!