Literatura în contextul cunoaşterii limbii
Pentru tipar;)
De la începutul fiinţării sale, revista „Limba Română” a promovat un adevăr esenţial: cunoaşterea autentică a oricărei limbi se poate realiza în mod imperativ prin accesarea literaturii create în temeiul virtualităţii respectivei limbi. Încă de la primul număr, din 1991, paginile revistei au găzduit un volum impunător de poezii şi proze şi, de asemenea, articole, studii, eseuri reflectând viziuni variate asupra literaturii noastre. Astfel, în numărul inaugural al revistei, devenit între timp istoric, cititorul interesat de istoria publicaţiei şi de evoluţia acesteia poate savura nu numai constatări, dezvăluiri şi urări de felul celor semnate de savantul rus notoriu Ruben Budagov („să fie o publicaţie care să lupte cu perseverenţă pentru adevărul ştiinţific în domeniul filologiei române; un adevărat vademecum pentru toţi cei care doresc să vorbească şi să scrie într-o limbă ridicată pe înălţimi nebănuite de iluştrii predecesori: Negruzzi, Creangă, Eminescu, Mateevici, Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu şi mulţi alţii”), nu numai exegeze de tipul celei semnate de Constantin Tănase (Intelectualii şi limba maternă) şi sondaje la zi, precum cel efectuat de Emil Mândâcanu (Cum să ieşim din impasul lingvistic), dar şi analize literare bine „sudate” cu problemele limbii, datorate unor cercetători cum ar fi Ion Nuţă (Al. Mateevici şi limba română), Mihai Drăgan (Actualitatea lui Eminescu), Petru Ursache (Doina eminesciană – expresie a mentalului românesc), eseuri (Nichita Stănescu, Despre limba română, conţinând epocala expresie Limba română este patria mea), poezii şi poeme aparţinând lui Bogdan-Petriceicu Hasdeu Să vorbim româneşte, Costache Negruzzi Eu sunt român..., George Sion Limba românească, fişe de istorie şi critică literară, însoţite de exegeze inedite, aducând în actualitate probleme vechi ale literaturii.
Învăţarea, studierea, îndrăgirea limbii române a fost înţeleasă din start de colectivul revistei ca fenomen complex, irealizabil sau, în orice caz, greu de realizat fără sprijinul unor idei şi atitudini exprimate de scriitorii de frunte ai neamului (în numerele imediat următoare, din 1991, au fost inserate multe alte perle poetice, ca Marşul Basarabiei de Vasile Alecsandri, Peste prăpăstii de potrivnicie de Aron Cotruş, Jelanie basarabeană de Dumitru Iov, Doina Prutului de George Buznea, După un veac de Panait Cernea..., şi fragmente de proze epice (Din calidor de Paul Goma). Au trecut – iată – douăzeci de ani, dar şi azi au rămas actuale versurile din numărul 3-4 din 1991: „Prutule, adâncă rană / Peste ţara cea ştefană, / Tu desparţi ca un duşman / Moldovean de moldovean, / Grai de grai de la o mamă... // Măi frăţâne, măi vecine, / Ce-ai avut, ce ai cu mine, / Că din Prutul românesc / Ai făcut şi Prut rusesc, / Iar din harta prinsă-n slove / Ai făcut două Moldove...”.
Poeziile care deschideau fiece ediţie a „Limbii Române” reiterau argumentele adevărului care nici pe atunci nu mai putea fi pus la îndoială şi pe care un tânăr transnistrian îl exprima în versuri adânc inspirate: „Bună ziua, deal şi vale! / Salut, netedă câmpie! / Bună ziua, fraţi şi neamuri! / Salut dulce, Românie! // Salut dulce, Românie! / Frate, soră, mamă, tată! / Noi vă zicem bună ziua, / Dar adio – niciodată!” (autorul Nicolae Ţurcanu a făcut opt ani de puşcărie pentru că-şi ascultase muza).
Rolul şi rostul publicării în paginile revistei a poeziilor, poemelor şi fragmentelor de povestiri nu poate fi nicidecum subestimat în procesul de pregătire intelectual-psihologică a maselor de cititori pentru conştientizarea unităţii de neam a basarabenilor cu românii şi pentru înţelegerea aprofundată a adevărului că nu există două limbi şi două literaturi – „moldovenească” şi română –, ci numai una, aceeaşi dincoace şi dincolo de Prut. În acest sens se remarcă şi nuvela Pe Insula Şerpilor sirenele cântă româneşte a lui Boris Druţă.
Menţionăm, de asemenea, o întreagă serie de interviuri şi anchete cu scriitori-conştiinţe luptătoare în epocă, publicate de-a lungul vremii în revista „Limba Română”: Vasile Vasilache (nr. 1 din 1992), Dumitru Matcovschi (nr. 2-3 din 1992), Alexei Marinat (nr. 4 din 1992), Nicolae Dabija (nr. 2 din 1993), Nicolae Esinencu (nr. 1 din 1994), Ion C. Ciobanu (nr. 4 din 1994)...
Sugestivă prin mesajul său este şi poezia Ştefan-vodă rugându-se pentru neam de Vasile Romanciuc (nr. 3 din 1995): „Fraţilor, rămâneţi fraţi / Într-o ţară, într-un nume, / că sunteţi puţin pe lume... / Asta v-o doresc anume...”, care plasează accentele necesare în ideea consolidării conştiinţei noastre naţionale. Chiar dacă ar cuteza cineva să spună că aceste versuri nu cadrează întru totul cu genericul unei reviste de ştiinţă şi cultură, subliniem fără pic de ezitare că, sub aspectul contribuţiei implicite pentru cauza promovării limbii române, poeziile de felul şi de ţinuta versurilor lui Vasile Romanciuc au fost (şi rămân!) de cea mai acută importanţă şi actualitate. La un „bilanţ” aniversar nu putem lăsa în umbră nenumărate alte poezii şi poeme găzduite generos de revistă, autori fiind George Coşbuc, Octavian Goga, Radu Gyr, Grigore Vieru ori – de ce nu? – un reuşit poem al lui Nicolae Mătcaş – În limba română, dedicat lui Ion Dumeniuk, infatigabilul lingvist luptător pentru adevărul ştiinţific, unul dintre ctitorii revistei, al cărui nume şi a cărui memorie ne inspiră optimism şi în prezent. V-o amintim fragmentar: „De va fi să trădez al strămoşilor crez, / Nicio urmă a mea nu rămână. / Daţi-mi ochii la corbi, leşul daţi-l la câini, / Blestemaţi-mă-n limba română. // Iar de fi-va să cad lângă cetini de brad / În vreo luptă cu lifta păgână, / Prohodiţi-mă, fraţi, după legea lui Crist / Cu-aleluia în limba română” (nr. 3 din 1995).
Totuşi – dintre materialele referitoare la partea literară a revistei – spaţiul cel mai larg l-au ocupat exegezele aparţinând unui şir de filologi cunoscuţi şi unor profesori de marcă din şcolile de toate gradele din Republica Moldova, România, Germania şi din alte ţări, în care limba şi literatura română sunt studiate cu dragoste şi în profunzime. Cu riscul de a scăpa vreun nume important, numim aici pe Constantin Ciopraga, Klaus Heitmann, Ion Nuţă, Dan Mănucă, Noemi Bomher, Ana Bantoş, Mihai Cimpoi... Nu trecem sub tăcere unele articole şi studii semnate de literaţii care au acumulat o experienţă notabilă în diverse instituţii de învăţământ: Simbolul gorunului la Lucian Blaga şi Pavel Boţu de Tatiana Botnaru, Figurile de stil – mărci ale textualităţii operelor literare de Alexandra Gherasim, Elemente de modernitate în opera lui A. Russo de Anatol Moraru, Fabulaţia nuvelei şi a povestirii de Ion Iachim, Metode şi procedee de predare a romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu de Ion Pârnău...
Remarcabile şi demne de a fi elaborate în continuare ni se par ediţiile speciale de exegeze la literatură ale revistei de tipul celei intitulate Literatura română din Republica Moldova (Scriitori incluşi în programele de învăţământ) (nr. 5 din 1997). O mostră de comemorare a unui poet este cu siguranţă întreg numărul 1-4 din 2009.
În numerele mai recente colectivul redacţiei, sub conducerea dlui Alexandru Bantoş, a acordat literaturii şi, în special, problemelor de metodică a acestei discipline o atenţie constantă, lărgind considerabil, diversificând permanent şi – fapt deosebit de preţios – întinerind contingentul de autori în domeniu. Cititorul a putut găsi în paginile revistei nume necunoscute, dar totodată atât de bine integrate în procesul de modernizare continuă a cercetării filologice. Alături de Nicolae Georgescu, Adrian Dinu Rachieru, Theodor Codreanu, Grigore Grigurcu, Alex Ştefănescu, Iulian Boldea, Constantin Şchiopu, apar şi unele care abia şi-au început o carieră în acest sens: Radu Melniciuc, Diana Vrabie, Viorica-Ela Caraman, Vasile Gavrilan şi nenumărate altele. Nu lăsăm neamintite numele Alice Toma şi Cristinel Munteanu, autori ai unei exegeze emblematice pentru tema articolului de faţă – Importanţa literaturii pentru învăţarea limbii române...! Împreună cu autorii studiilor axate pe probleme lingvistice actuale (nu putem rata ocazia de a-i pomeni în acest context pe Nicolae Corlăteanu, Silviu Berejan, Anatol Ciobanu, Nicolae Mătcaş...), furnizorii competenţi şi harnici de materiale referitoare la partea literară şi-au adus până acum şi continuă să-şi aducă şi în prezent contribuţia imposibil de neglijat la atingerea nivelului cu adevărat prestigios al revistei noastre chişinăuiene de ştiinţă şi cultură românească.