Rateurile noastre istorice derivă din problema lingvistică
Pentru tipar1. Misiunea programatică a revistei în contextul actual este aceeaşi ca şi acum douăzeci de ani: afirmarea limbii române la toate nivelurile societăţii – de la cel cotidian până la cel academic. Această „actualitate”, din păcate, constantă şi inamovibilă pe parcursul unei perioade relativ îndelungate de timp, este datorată lentorei cu care autorităţile Republicii Moldova înţeleg să promoveze limba română – elementul de bază în realizarea obiectivului de integrare socioumană şi chiar teritorială a Republicii Moldova.
2. Convingerea mea este că toate rateurile istorice, care au afectat fundamental dezvoltarea Republicii Moldova, se trag de la faptul că ea este un stat profund divizat. Există în Republica Moldova două lumi paralele care, prin instrumentul lingvistic, sunt educate în baza unor sisteme de valori diferite şi informate din surse total diferite. Şi toate acestea se întâmplă pentru că statul independent Republica Moldova rămâne în continuare imoral de indiferent la problema integrării lingvistice a populaţiei, inclusiv a celei conlocuitoare de alte etnii. Spun inclusiv pentru că prima sarcină în acest efort este integrarea populaţiei moldo-române majoritare, ce are cunoştinţe aproximative de limba română. Deşi există o lege care reglementează funcţionarea limbilor pe teritoriul republicii, ea rămâne literă moartă atâta timp cât subiecţii care compun autoritatea statului nu vor să înţeleagă că domeniul lingvistic trebuie administrat la fel ca şi domeniul economic. Mai ales într-o ţară ca Republica Moldova, desprinsă din imperiul sovietic, care a promovat politica de marginalizare a limbilor minoritare şi de asimilare a lor sub presiunea limbii ruse. Între limbă şi dezvoltare socioeconomică există un raport direct, pentru că aceste două planuri culturale extrem de complexe şi vitale pentru societate sunt legate între ele de fenomenul gândirii. Sub acest aspect, formula devine clară: o limbă cunoscută şi vorbită aproximativ generează o gândire vagă ce recidivează în sincope de administrare / programare etc. Revista „Limba Română” are misiunea să promoveze în paginile sale şi să organizeze în cadrul redacţiei discuţii şi dezbateri despre importanţa repunerii în drepturi a limbii oficiale a statului. Această publicaţie, alte instituţii de presă trebuie să organizeze evenimente cu participarea mediului intelectual şi a celui politic pentru a scoate în evidenţă problema, dar şi pentru a „depista” politicienii sensibili la fenomenul lingvistic de la noi, indiferenţi, ori chiar refractari. Asemenea evenimente trebuie organizate anul împrejur, nu numai cu ocazia zilei de 31 august.
3. Perspectivele şi şansele pot fi mici, dacă nu va trata realitatea ca pe o provocare. Adevărat, acum populaţia a fost adusă în situaţia în care este preocupată mai puţin de a se abona şi de a citi o revistă de cultură. De aceea, revista „Limba Română” trebuie să combine stilul său academic consacrat cu cel de revistă populară, introducând rubrici de exerciţii lingvistice, texte istorice de valoare, scrise de autori din arealul naţional, dar şi cel internaţional, să urmărească şi să facă prezentări şi scurte recenzii la noile apariţii literare şi nu numai din spaţiul limbii române, dar şi de pretutindeni. Sunt convins că Republica Moldova va ieşi foarte curând de sub ruinele imperiului sovietic şi limba română va reveni la ea acasă, beneficiind de toate drepturile şi libertăţile. Se vor îmbunătăţi şi condiţiile de viaţă ale oamenilor. Atunci şansele unei reviste de cultură vor creşte însutit.