Gheorghe Dodiţă, îndrumător în calea sinelui către sine
Pentru tiparIubite domnule Profesor Gheorghe Dodiţă,
Ajuns pe culmile unei vârste care vă onorează, purtaţi pe umerii Dumneavoastră dulcea şi greaua povară a unui şir lung de ani consacraţi propăşirii literelor în Basarabia. Activitatea Domniei Voastre s-a fructificat în educarea a sute de studenţi în spiritul valorilor literare şi culturale ale neamului românesc. Chiar dacă timpul nu era tocmai favorabil acestora, Dumneavoastră, alături de alţi distinşi profesori, precum academicianul Nicolae Corlăteanu sau Ion Osadcenco, protejându-ne părinteşte de răul ce ni s-ar fi putut întâmpla, ne-aţi ghidat pe drumul care avea să ducă spre acel memorabil 1989 şi care a demonstrat că o parte a unui popor, chiar dacă este izolată de întreg, nu poate fi îngenuncheată. Ne-aţi descifrat sensurile adânci ale literaturii medievale, învăţându-ne să ne recunoaştem în valorile noastre, să parcurgem un traseu către noi înşine.
Opera Dumneavoastră cea mai importantă sunt învăţăceii Dumneavoastră, printre care ne aflăm şi noi, cei cărora astăzi le revine misiunea de a continua efortul de promovare a literaturii şi culturii române, ce trebuie mai bine cunoscută la ea acasă, mai cu seamă de generaţia tânără, care şi-a format un alt sistem de valori, riscând să se îndepărteze de rădăcinile autentice. Or, conştiinţa de sine nu este altceva decât înălţarea de sine, aşa încât să te recunoşti cu demnitate între alte neamuri. Dumneavoastră aţi trudit neobosit la clădirea temeliilor acestei conştiinţe.
Noi, foştii studenţi, ne bucurăm să vă ştim alături, ca şi odinioară – blând, înţelept, onest, Dascăl şi Cărturar, al cărui spirit aşezat, încurajator nu îmbătrâneşte nicicând.
Vă dorim sănătate şi putere de muncă, multe bucurii de la cei dragi şi spor în tot ceea ce faceţi.
La mulţi ani!
Grupa a II-a, filologie,
promoţia 1973