Creaţia Ecaterinei Ajder: tradiţie şi modernitate
Pentru tiparVenită de pe meleagurile sudice ale Moldovei, din locurile cu străvechi tradiţii, Ecaterina Ajder a parcurs traiectoria firească pentru un creator dăruit şi perseverent, al cărui talent s-a cizelat continuu.
Ecaterina Ajder a văzut lumina zilei la 11 martie 1961, în oraşul Cahul, într-o familie de slujbaşi. Tatăl Ion împletea cu iscusinţă bice din piele, iar mama Sonica şi bunica Fotinia ţeseau covoare la război şi împleteau straie. Anume în casa părintească, ajutând-o pe maica sa, a simţit pentru prima dată chemarea spre frumosul autentic ce izvorăşte din natură.
Studiile artistice le-a început la Şcoala de arte plastice pentru copii din Cahul, fiind îndrumată de Gheorghe Huzun şi Petru Berdiu (1972-1976). „De la ei am învăţat să desenez, să amestec culorile, să pictez şi să modelez, să surprind farmecul vieţii în culori” – îşi aminteşte cu recunoştinţă autoarea.
Urmând chemarea talentului şi îndemnul dascălilor, a studiat la Colegiul Naţional de Arte Plastice „I. Repin” (actualmente „A. Plămădeală”) în clasa profesorilor Stanislav Babiuc, Alexandru Grigoraşenco şi Mihail Tihonciuc (1976-1980).
Studiile superioare le-a urmat în cadrul Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, la Facultatea Arte Plastice, unde i-a avut ca profesori pe Constantin Crăciun, Petru Severin, Alexandru Cuzmin (pictură) şi Andrei Negură, Emil Negară (tapiserie), cărora le poartă mereu un respect deosebit.
Deşi debutează la începutul anilor ’80 în domeniul picturii, se afirmă în climatul artistic din Chişinău ca autor de tapiserii realizate în baza unor principii clare şi în acord cu filonul proteic al artei româneşti. În 1990 devine membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici, Secţia artă decorativă.
Munca de creaţie a îmbinat-o chiar de la început cu cea didactică. În perioada 1994-2004 a fost şef la Catedra artă decorativă a Facultăţii de Arte Plastice şi Design, U.P.S. „Ion Creangă”, în prezent activând în calitate de conferenţiar universitar la aceeaşi catedră.
La ora actuală Ecaterina Ajder este un nume de referinţă în arta contemporană din Republica Moldova. Ea se bucură de un bogat palmares artistic: expoziţii personale (10), numeroase expoziţii de grup naţionale şi internaţionale, tabere şi simpozioane de creaţie. Lucrările ei se găsesc în colecţii de stat (Republica Moldova, România) şi colecţii particulare (Republica Moldova, România, Germania, Rusia, Israel, Canada, Spania, Italia, Polonia, Slovenia).
Ca o încununare a meritoasei sale activităţi, recent i-a fost decernat titlul onorific „Maestru în Artă” (2010).
Ecaterina Ajder şi-a conturat de timpuriu o viziune proprie pe care a promovat-o la început în tapiserie, iar apoi şi în pictură. În ambele domenii inspiraţia din tradiţiile naţionale se materializează în lucrări realizate în cheie modernă. Modalitatea de abordare a tapiseriei şi picturii într-un spirit modernist a fost remarcată de critica de specialitate. „Utilizarea eficace a unor valenţe policrome şi a elementelor stilistice parvenite din faimoasele scoarţe vechi basarabene, menţionează criticul de artă Gheorghe Mardare, imprimă operelor Ecaterinei Ajder modernitate şi virtuţi artistice locale, pământeşti”.
Ceea ce ar defini la modul general creaţia Ecaterinei Ajder este darul de a picta prin a ţese, de a concepe arta textilă ca o specie a picturii. Anume de aceea pictura şi tapiseria convieţuiesc paşnic în expoziţiile ei, completându-se reciproc.
În intimitatea atelierului Ecaterina Ajder creează tapiserii cu o încărcătură ideatică de natură simbolică sau metaforică. Sesizând drama vieţii, ea creează un spaţiu emotiv inconfundabil, în care realul şi imaginarul capătă omogenitate, unitate şi credibilitate.
Tapiseriile ei Veronica, Zodie, Geneză sunt create sub semnul unui lirism elevat, adus în pragul dramaticului. Chiar şi atunci când prezintă armonii discrete, acestea au o tensiune ascunsă.
Repertoriul imagistic al Ecaterinei Ajder este larg şi foarte variat. Remarcabila forţă imaginativă şi libertatea spiritului asociativ îi permite autoarei să realizeze o anumită „arheologie culturală”, în care prezentul încorporează elementele unor vechi civilizaţii (Nostalgii arhaice).
Desfolierea straturilor culturale naţionale constituie un pretext pentru reevaluarea şi reinterpretarea universului mitologic autohton. Astfel, ceramica cucuteniană descoperită în siturile Moldovei a devenit subiect de analiză şi obiect de inspiraţie pentru creaţia ei. Prin sensurile simbolice induse imaginii, artista deseori ajunge la esenţa gândirii mitice plurisemantice, tapiseriile ei relevând capacitatea surprinzătoare a autoarei de a dialoga, prin recursul trecutului, cu viitorul (Tripolie, Zestre).
Axată pe valorificarea unor elemente tradiţionale, Ecaterina Ajder aduce uneori decorativul într-o variantă abstractizantă, geometrică, formând compoziţii spaţial-volumetrice (seria Treapta Dorului).
Dispusă mereu pe calea căutărilor, Ecaterina Ajder a găsit formule şi structuri expresive şi în domeniul colajului textil. Soluţii surprinzătoare şi incitante, spectaculoase prin modul inspirat în care sunt gestionate diverse materiale textile şi tehnologia picturii în ulei şi acril, colajele ei reprezintă o sinteză originală a tradiţiei artei populare şi a limbajului abstract, având impact decorativ deosebit (tripticul Cuconaşii, Caloian, La cules de îngeri).
Creaţia sa picturală propune, de asemenea, multe improvizări coloristice, de textură / factură şi presupune introducerea unor detalii de un grafism cromatic elevat.
Ecaterina Ajder are un mod al său de a înţelege lumea rurală, concepută ca o autentică matrice spirituală. Compoziţiile ei Cuconaşii, Caloian, care reflectă obiceiuri din stepa Bugeacului, ritualuri păgâne ancestrale, atestă o anumită nostalgie a obârşiilor. „Amintirea casei buneilor şi a părinţilor, afirmă Ecaterina Ajder, îmi trezeşte până azi nostalgie, căci vântul de la Baltă mi-a adus gustul aventurii, nesupunerii şi al libertăţii”.
Peisajele autoarei pot fi subordonate perspectivei „pasăre în zbor”, având deseori o tentă abstractă. Ele definesc atmosfera unui loc şi se remarcă printr-o libertate gestuală inedită (seria Balta Prutului, Vis rustic, Merărie la Tescani).
Pentru naturile statice artista selectează, în baza unor criterii personale, elemente din inventarul tradiţional al satului: vase cu forme şi materiale diverse, de la cele decorative la cele de uz casnic, lăicere, scoarţe, ouă încondeiate, flori de câmp, lalele, maci uscaţi, mere, pere, culese parcă din grădina bunicii – toate configurând o atmosferă de vitalitate debordantă (seriile Rapsodii de toamnă, Pascala, A venit, a venit toamna, Muşcate la fereastră).
Picturile Ecaterinei Ajder sunt realizate în straturi de culori suprapuse în şedinţe de lucru repetate. O notă specifică a creaţiei autoarei este realizarea lucrărilor în serie, transpunerea unor motive, compoziţii din pictură în tapiserie şi invers. Trebuie menţionat, de asemenea, şi remarcabilul simţ decorativ, buna ştiinţă a organizării spaţiului compoziţional şi măiestria orchestrărilor cromatice sau tonale de care dă dovadă autoarea în compoziţiile figurative. Contrastele tonale alternează în pânzele ei cu irizările cele mai fine, adâncimea unor tente întunecate cu jubilaţia cromatică a altora (seria Fata Morgana).
Privită retrospectiv, creaţia Ecaterinei Ajder apare vastă, consistentă în idei şi soluţii plastice, altoită în sânul tradiţiilor autohtone şi al spiritualităţii româneşti.