Întâlnirea elevilor cu cartea: medieri necesare


Succesul încercărilor de a provoca interesul pentru lectură şi de a-l menţine depinde, în mod semnificativ, nu numai de strategiile ce însoţesc întâlnirea cu textul, dar şi de raportul existent între orizontul de aşteptare al elevului şi orizontul de aşteptare al textului. Bineînţeles, o condiţie primă a acestui succes o constituie posibilitatea de a avea în preajmă cartea dorită.
Există, cel puţin pentru cartea artistică, o întreagă „metodică a seducţiei”, conturată la nivelul cercurilor, al atelierelor sau cluburilor de lectură, al întâlnirilor cu scriitorii, cu criticii literari, cu oamenii de cultură etc. În această ordine de idei se înscrie şi recenta (18 octombrie 2011) întâlnire a elevilor din satul Vatici, raionul Orhei, cu Alexandru Bantoş, redactor-şef al revistei „Limba Română”, Directorul Casei Limbii Române „Nichita Stănescu”, Viorica-Ela Caraman, redactor-şef adjunct al aceleiaşi reviste, cu Ana Bantoş, doctor habilitat în filologie, conferenţiar universitar, Simion Duja, muzician, Alexei Marulea, o personalitate care s-a impus prin râvna-i cu care susţine cultura basarabeană, oamenii de creaţie, grup din care a făcut parte şi subsemnatul. De fapt, venirea la Vatici, satul de baştină al lui Alexei Marulea (un crâng paradisiac), a fost determinată de mai mulţi factori. În primul rând, Casa Limbii Române a donat gimnaziului din Vatici un lot de carte românească, care, aşa cum menţionam mai sus, a satisfăcut perfect aşteptările elevilor (Ion Creangă, M. Eminescu, P. Ispirescu, G. Bacovia, O. Goga, I. L. Caragiale, C. Stere, I. Slavici, G. Coşbuc etc.), materiale didactice (portrete ale scriitorilor şi ale voievozilor români), o colecţie a revistei „Limba Română” şi noutăţile editoriale: Ana Bantoş, Deschidere spre universalism. Literatura română din Basarabia postbelică şi Nicolae Mătcaş, Calvarul limbii române din Basarabia. În aceeaşi zi un alt lot a fost transmis bibliotecii şcolare din satul Tabăra, Orhei, prin dl director Bârnaz, care a asistat la întâlnirea din Vatici. Rafturile bibliotecilor şcolare ale celor două localităţi s-au completat şi cu cărţile donate de dl Alexei Marulea. Volumele clasicilor români, precum şi cele două lucrări nou apărute, provin din subvenţionările Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Esenţa a ceea ce a reprezentat întâlnirea cu elevii din satul Vatici a fost exprimată mai întâi pe feţele copiilor: bucuria întâlnirii şi a darului, sentimentul că nu sunt uitaţi, că cineva se gândeşte şi la ei, la cei 115 elevi ai şcolii. Mai apoi, dna director al gimnaziului, Irina Lupan, o înflăcărată luptătoare pentru statornicirea valorilor naţionale spirituale, care şi-a exprimat toată gratitudinea pentru donaţie, a rememorat şi vizitele anterioare ale lui Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Nicolae Sulac şi ale altor personalităţi. „Astfel de întâlniri, a subliniat dna director, ne dau aripi, ne motivează să citim, să ne iubim ţara, să fim perseverenţi, harnici”.
Evocând succint drumul plin de obstacole pe care l-a parcurs revista „Limba Română” în cei 20 de ani de existenţă, dl Alexandru Bantoş a lansat lucrarea Calvarul limbii române din Basarabia de Nicolae Mătcaş, ieşită de sub tipar cu două zile înainte de întâlnire (în colecţia Biblioteca revistei Limba Română”), menţionând că elevii din Vatici sunt primii care beneficiază de această istorie a luptei basarabenilor pentru izbânda limbii române. Profesorilor le-a recomandat cartea Anei Bantoş Deschidere spre universalism, în care autoarea cercetează literatura română din Basarabia postbelică.
Dna Ana Bantoş, membru al colegiului de redacţie al revistei „Limba Română”, a făcut o amplă incursiune în literatura română postbelică, evidenţiind cele mai importante fenomene literare basarabene şi reliefând contribuţia scriitorilor din diferite generaţii de la primul deceniu postbelic până la primul deceniu al secolului al XXI-lea, generaţii care s-au conectat în mod diferit, pe de o parte, la tradiţie şi la valorile literare române clasice şi, pe de alta, la cultura universală.
O surpriză a întâlnirii cu elevii din Vatici a fost şi lansarea cărţii lui Alexei Marulea Demnitatea ca testament. Un titlu cum nu se poate mai semnificativ. O carte „despre oameni buni” – Grigore Vieru, Nicolae Sulac, Mihail Munteanu, Gheorghe Tonu, Victor şi Maria Morgun, cărora le-a fost alături în momente vesele şi triste, „o carte-autoportret cu prieteni”, vorba autorului. Plin de emoţiile revenirii la matricea lui spirituală, ale reîntâlnirii cu consătenii, stăpânit de grija pentru aceşti viitori purtători ai valorilor străbune, Alexei Marulea a lăsat în biblioteca şcolii această carte a sa, dar, cel mai mult, le-a lăsat tinerelor mlădiţe din Vatici ca testament demnitatea noastră, având certitudinea că anume această calitate consolidează, îţi dă sentimentul integrităţii. În contextul acestor discuţii s-a înscris şi gestul memorabil, emoţionant al vorbitorului: înmânarea unui exemplar al cărţii Demnitatea ca testament cu autograf elevului Vasile Vascan (clasa a VII-a), care, din iniţiativă proprie, a adunat de pe la oameni diferite unelte, obiecte vechi şi a deschis acasă, într-o poieţică, un muzeu al satului, îndemnând pe mic şi mare să intre şi să vadă exponatele. Astăzi, graţie acestui elev, Vaticiul are un muzeu al satului (o casă frumos văruită, cu prispă şi stâlpi, mărginindu-se cu şcoala în care învaţă elevul Vascan). Dăruind şcolii Arborele genealogic al familiei lui M. Eminescu, Alexei Marulea a lansat şi un concurs-provocare: un premiu în valoare de 2000 de lei, oferit elevului care va adânci cel mai mult arborele genealogic al propriei familii. Propunerea lui Alexei Marulea este mai mult decât o provocare cu interes financiar. Îndemnându-i să-şi cunoască rădăcinile, iniţiatorul concursului, de fapt, le-a dat un exemplu, le-a sugerat o modalitate de formare a demnităţii.
„Îmi exprim bucuria de a vă vedea adunaţi grămăjoară, exact ca în icoana din poezia lui Grigore Vieru”, a menţionat Viorica-Ela Caraman în luarea sa de cuvânt. Totodată, vorbitoarea a îndemnat nu numai profesorii, dar şi elevii să colaboreze cu revista „Limba Română”, susţinând că, prin rubrica Pro didactica, revista oferă profesorilor posibilitatea de a-şi împărtăşi experienţa profesională, iar prin Iuventus– oportunitatea de publicare a creaţiilor tinerilor.
Prezenţa la întâlnire a maestrului Simion Duja a încins atmosfera. Taragotul Măriei Sale ne-a adus aminte de doinele noastre inconfundabile, de balada Mioriţa, de Casa părintească nu se vinde, ne-a adâncit în ceea ce numim fiinţa noastră de veacuri. Adevărat prilej de revelaţie a propriei identităţi, a demnităţii noastre.
Nu ştiu dacă există şcoală în care elevii să nu pregătească şi un program artistic atunci când au oaspeţi. Elevii din Vatici n-au fost o excepţie. Îndrumaţi de profesoarele Galina Tolici şi Vera Ignat, tinerii artişti ne-au convins, prin piesele muzicale interpretate de Dumitru Dombrovschi (voce), de Ion Dohocher (fluier), prin strămoşeasca horă dansată de un grup de fete, că „avem un neam, o patrie, o vatră strămoşească” – genericul spectacolului. Însufleţiţi de aceşti minunați copii, ne-am întors la Chişinău cu sentimentul că întâlnirea elevilor cu cartea prin mediere este o cale sigură în formarea cititorului şi, implicit, a viitorului cetăţean mândru de poporul căruia îi aparţine.