Lucianogramă L-V
Pentru tiparLucianogramă L-V
Program de lucru:
deschis de Luni până Vineri
de L-uni până V-ineri
printre litere incendiare
divorţate
rebele
văduve
sicofante
de L-ucian până V-asiliu
printre litere jucăuşe
printre iele
Partidă cezariană
Joacă şah fiul Cezar
cu Don Caesar.
Joacă şah Don Caesar
cu fiul Cezar
Cele două câmpuri de dispută
se dispută
între piesele albe şi piesele negre
Îngerul alb de pe umărul negru
se confruntă
cu îngerul negru
de pe umărul alb
Diogene
arbitrează partida
– apatrida
Don Caesar fumează.
Fiul Cezar soarbe socadă
dintr-o cupă de argint –
face primul rocadă
Cei doi kaiseri / ţari
acceptă schimb de nebuni –
unul este Nero,
celălalt este livrat prizonier /
în chip de Napoleon
spectatorilor huni
Protestează, marginal, un pion:
Don Caesar a scăpat scrum de ţigară
în poala Reginei –
se face tăcere, silenţie în ţară
Regele se pregăteşte să intervină.
Caii îşi scutură călăreţii.
Descalecă pe tabla de şah
penumbrele, cu scapeţii
Se aud focuri de armă
(în vecini
sar în aer
dopuri de la damigene)
Arbitrul Diogene
scoate cartonaşul galben –
intervine, autoritar
în confruntarea dintre pătrate
(se rostogolesc
de pe tarabe
măslinele lui Socrate)
Un turn
taciturn
din cetatea Soroca
propune remiza
În câmpul de joc
dau năvală din nou
Nistrul şi Iza
Bilet de călătorie
Scriu pe spatele tichetului de tren
Bucureşti – Iaşi – Chişinău – Cernăuţi – Cluj –
Timişoara – Craiova – Constanţa:
– optzecist
poate însemna
să ai 1,80 m înălţime
– să tragi 80 de clopote
pentru a alunga seceta
– să fii vecin cu Bojdeuca „Ion Creangă”
– să fecundezi 80 de fantome
în penumbra senzuală a castelului Bran
– să aprinzi 80 de lumânări
în Cimitirul vesel din Săpânţa
– să tragi 80 de gloanţe oarbe
în noaptea de An Nou
în centrul localităţii Deveselu
– să sapi 80 de fântâni
pentru neamul însetat al bănăţenilor
exilaţi în Dobrogea
– să faci 80 de genuflexiuni
în numele optzecismului de pretutindeni
Cimitirul cu un om în plus
A murit, la 99 de ani
vărul Dumitru al tatălui meu Ştefan.
În iarna prodigioasă,
încât chiar dacă aş fi dorit să particip
la înmormântarea lui,
nu aş fi avut cum
Acolo, în târgul sud-moldav,
zăpada este înaltă
cât uşa bisericii domneşti,
viscolul îngână Nocturne de Chopin
moartea face pârtie cu lopata
Când m-am născut,
în satul cu flori de gheaţă,
vărul Dumitru
mi-a devenit un fel de al doilea tată
(părintele meu era deseori
ridicat de la domiciliu, anchetat,
internat în Spitalul de Psihiatrie –
un fel mascat de detenţie politică)
Vărul tatălui meu / tată de rezervă
revenise, soldat siberizat,
de pe Frontul de Est...
Incomod, dar util,
antipatizat de autorităţi, dar necesar
era Vlăjganul bun la toate,
haiducul, gospodarul –
sacrifica porcii în ogrăzile văduvelor,
şamaniza, descânta, împăca,
singurul în stare să repare
clopotniţa şi turla bisericii
dizlocate de cutremur
S-a dus, la 99 de ani
vărul / tatăl Dumitru –
l-a îngropat zăpada
muc de lumânare
pâlpâi, absent,
pe pieptul lui de vlăjgan bun la toate
Rugăciune hibernală
Mai înalt decât Înaltul
mai profund decât Profunda
mai drept decât Drepţii
mai vertical decât Verticala
mai necuprins decât Necuprinsul
mai tăcut decât Tăcuta
mai smerit decât Smerita
Doamne,
pe mine, insul
fă-mă Insulă