Referinţe
Pentru tiparPe Gheorghe Mihai Bârlea l-am cunoscut cu mulţi ani în urmă, atunci când era un tânăr poet, directorul Bibliotecii din Sighet, care organiza un festival maramureşean de poezie, unul dintre cele mai rezistente în timp, din moment ce se desfăşoară, cu participări notabile din toată ţara, şi acum. Era prieten cu Laurenţiu Ulici care ne-a convins să ajungem pentru prima oară la festival, iar prietenul lui Ulici a devenit şi prietenul nostru.
Aşa se face că atunci când am demarat proiectul Memorialului Sighet, i-am propus să colaborăm şi a devenit punctul nostru de sprijin într-un oraş de la 600 de kilometri depărtare în care nu cunoşteam pe nimeni, iar el cunoştea şi era cunoscut de toată lumea. Astfel a început o colaborare care s-a întins pe ani de zile, Gheorghe Mihai Bârlea devenind între timp, în perioada 1997-2000, prefect de Maramureş, iar apoi, în următorii câţiva ani, director al Muzeului Memorial.
N-o să uit curajul şi demnitatea de care a dat dovadă atunci când, în calitate de prefect, a refuzat să înmâneze fostului director al „închisorii miniştrilor”, Ciolpan, decoraţia care îi fusese decernată ca veteran de război de către preşedintele ţării. Îi doresc din toată inima ca în continuarea carierei sale poetice să dea dovadă de aceleaşi rare calităţi.
Ana Blandiana
Gheorghe Mihai Bârlea, poet de factură neoclasică în armură cu dungi când manieriste, când textualiste, interesant mai cu seamă prin seninătatea înfiorată de o nelinişte abia înfrunzită care-i domină percepţia. [...]. Deşi fără obsesii tematice, ba chiar ocolind cu bună ştiinţă fixarea într-un singur orizont, poetul acordă totuşi o mai mare atenţie acelor subiecte, de fapt pretexte, care răspund sau corespund naturii sale elegiac-senine.
Laurenţiu Ulici
Senator al Maramureşului istoric, prodecan al Facultăţii de Litere, trecând peste evenimente asemenea apei tumultuoase mereu curgătoare, cu o energie inepuizabilă, mereu decis către mizele mari. Gheorghe Mihai Bârlea ştie că sufletul său este liber, păstrându-şi inima mereu neatinsă de sentimentul urii, împărţind cu prietenii clipele de mare bucurie. El cunoaşte mereu propriul său Drum. El are un Destin de împlinit şi este mereu într-o continuă mişcare, o mişcare ascunsă, pe care nici cei mai apropiaţi nu o cunosc. Învăţând mereu, el nu repeta niciodată aceeaşi greşeală.
Prof. univ. dr. Petru DUNCA