Mihail Muntean. Ascensiune şi reîntoarcere
Pentru tipar;)
Mihail Muntean este un nume notoriu pentru arta lirică naţională. Tenor lirico-dramatic cu un diapazon larg şi o voce catifelată, Mihail Muntean este cunoscut de melomanii din Moldova, dar şi de ascultătorii exigenţi din alte ţări. Publicul din diverse colţuri ale lumii apreciază personalitatea artistului, profunzimea şi supleţea interpretărilor sale.
Pe parcursul carierei, Mihail Muntean devine familiar mai întâi în mediul meloman autohton, susţinând spectacole la Edineţ, Bălţi, Râbniţa, Bender şi alte localităţi. Apoi se remarcă în ţările vecine, cucerind publicul prin personalitatea vocii sale în Ucraina (Cernăuţi, Odesa, Doneţk), România (Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj, Craiova, Constanţa), Rusia (Moscova, Sankt Petersburg, Permi, Kazani, Murmansk, Arhanghelsk). În sfârşit, evoluează pe cele mai prestigioase scene din Anglia, Italia, Spania, Portugalia, Ungaria, Germania, Austria, Elveţia, Olanda, Viena, SUA.
Născut la 15 august 1943 în satul Criva, jud. Hotin (azi raionul Briceni), îşi începe formarea muzicală sub influenţa părinţilor, cu o sensibilitate deosebită pentru acest domeniu artistic, – Elizaveta şi Ion Muntean.
La 17 ani este admis la Conservatorul din Chişinău, la clasa de canto academic a profesorului S. Oskolkov. Iniţial, vocea proaspătului student a fost apreciată în mod eronat ca fiind bariton. Destinul intervine apoi cu alte surprize: este înrolat în armată. Între timp, S. Oskolkov părăseşte Moldova. La Conservatorul din Chişinău este angajat marele cântăreţ şi dascăl Nicolae Diducenco, care constată că Mihail are voce de tenor lirico-dramatic, fapt ce a schimbat cardinal itinerarul său artistic. În urma studiilor muzicale perseverente, M. Muntean absolvă cu brio Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” şi este angajat ca solist la Teatrul de Operă şi Balet din Moldova.
Din acest moment, începe să caute insistent o cale artistică proprie. Mihail Muntean munceşte asiduu, reuşind în doar şase stagiuni teatrale să interpreteze douăsprezece roluri centrale dintre cele mai complicate. La 3 februarie 1972, debutează cu succes în postura lui Cavaradossi din opera Tosca de G. Puccini (regie – Eugen Platon). Parniki, Kuzminov, Boxan, Alexandrov sunt doar câteva nume dintre primii lui parteneri de scenă. Aprecierile elogioase ale publicului nu au întârziat să vină.
După un debut de succes, personajele principale interpretate de M. Muntean, printre care Faust din opera omonimă de Ch. Gounod (8 aprilie 1972, sub bagheta lui I. Alterman), unde cântă alături de Erofeeva, Kurin, Pavlusenko şi alţii, au fost primite de publicul meloman cu entuziasm. El asimilează cu măiestrie polivalenţa stilistică şi emoţională a secvenţelor solistice din operele lui P. Ceaikovski, S. Rahmaninov, N. Rimski-Korsakov, G. Puccini şi G. Verdi, T. Hrennikov şi Gh. Neaga.
Sunt memorabile interpretările: Lenski din Evgheni Oneghin (11 februarie 1973, dirijor D. Goia), tânărul ţigan din opera lui S. Rahmaninov Aleko (6 aprilie 1973), împărţind scena cu artişti notorii ca: M. Bieşu, T. Alioşina, Şevcenko, Burghiu, Raisov. Anul 1974 a fost deosebit de prolific, artistul jucând patru roluri în premieră: Kote din opera Keto şi Kote de V. Dolidze (3 ianuarie, dirijor L. Hudolei), Şuţache din opera Glira de Gh. Neaga (26 aprilie, dirijor D. Goia), Alfredo din opera Traviata de G. Verdi (29 aprilie, dirijor D. Goia), Iuri din opera Vrăjitoarea de P. Ceaikovski (16 iulie, dirijor A. Mocealov). În distribuţie: Motinov, Eşanu, Mihailova, Saviţcaia, Başkatov, Gheil, Kuzminov şi alţii.
În seara de 9 martie 1975, M. Muntean se transpune în rolul lui Pinkerton din opera Madame Butterfly de G. Puccini sub bagheta lui A. Mocialov, la 16 octombrie, în premieră, în cel al lui Pollion din Norma de V. Bellini. La 12 decembrie 1976, devine Lâkov din opera Mireasa Ţarului de N. Rimskii-Korsakov sub conducerea aceluiaşi A. Mocialov, iar în 1977 – Antonov din În furtună de T. Hrennikov (22 aprilie, dirijor A. Mocialov) şi Manrico din Trubadur de G. Verdi (27 aprilie, dirijor L. Gavrilov).
Sfârşitul stagiunii teatrale din 1977 a coincis cu un eveniment important în viaţa lui artistică. Este ales prin concurs pentru prestigioasa stagiere la teatrul milanez La Scala. Acolo a avut fericita ocazie să se întâlnească cu monştrii sacri ai muzicii de operă P. Domingo, L. Pavarotti, M. Frini, J. Carreras, M. Caballe, E. Obrazţova, E. Nesterenko. A studiat cu celebra cântăreaţă Gina Cigna, care l-a ajutat să-şi dezvăluie plenar capacităţile vocale. La aceasta a contribuit considerabil şi renumitul maestru de concert Renato Pastorino. În plus, M. Muntean a învăţat limba italiană, inestimabilă în activitatea sa de solist, pedagog şi regizor. Îşi perfecţionează măiestria şi în concerte susţinute la Milano, Roma, Parma. Tot atunci cântă într-un loc sfânt pentru orice vocalist şi anume în casa-muzeu a marelui compozitor G. Verdi. Pentru participare la acest concert comemorativ i se acordă Medalia de Onoare „Giuseppe Verdi”.
Anii ’70-’80 marchează o nouă etapă în viaţa artistului, una de maturitate creativă şi de consolidare a carierei artistice. Ascensiunea rapidă a maestrului se remarcă în stagiunea teatrală din 1979, când interpretează 3 roluri complet diferite: prinţul Calaffdin opera Turandot de G. Puccini (29 aprilie, dirijor A. Mocialov), Jose din opera Carmen de J. Bizet, (25 mai, Teatrul din Jitomir, dirijor I. Alterman) şi cavalerul Vodemondin opera Iolanta de P. Ceaikovski (15 decembrie, dirijor A. Gherşfeld).
Cu prilejul inaugurării noului edificiu al Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău a fost prezentată în premieră opera Serghei Lazo de D. Gherşfeld (12 octombrie 1980, dirijor A. Mocialov), în care M. Muntean este desemnat în rolul principal. Această creaţie a văzut lumina rampei şi la Teatrul „Bolshoi” din Moscova, ocazie pentru „Muzikalnaia jizni” să scrie într-o ediţie din 1981: „Evoluarea lui Mihail Muntean se cuvine menţionată aparte. Artistul s-a familiarizat cu rolul Serghei Lazo într-atât încât creează chipul cu o rară veridicitate.”1[p. 16].
În seara de 28 noiembrie 1981, realizează un Don Alvaro unic după opera lui G. Verdi Forţa destinului, dirijată de A. Samoilă şi prezentată ulterior pe scena Teatrului „Bolshoi”. În 1983, aceeaşi revistă, „Muzikalnaia jizni”,remarcă: „Rolul Alvaro relevă într-o măsură deplină cele mai bogate posibilităţi vocale ale lui M. Muntean. Aici totul este bine gândit, totul se potriveşte de minune.”2[p. 16].
La 12 octombrie 1982, sub bagheta aceluiaşi dirijor, pe scena Teatrului din Doneţk, tenorul îl înfăţişează pe Radames din opera Aida de G. Verdi, formând un ansamblu de excepţie cu M. Bieşu, T. Alioşina, V. Başkatov.
În următorii cinci ani, în palmaresul său apare câte un nou rol: Gherman din Dama de pică de P. Ceaikovski (26 aprilie 1983), Maurizzio din Adriana Lecouvrer de F. Cilea (5 mai 1984), Don Carlos din opera omonimă de G. Verdi (29 decembrie 1985), Canio din Paiaţe de R. Leoncavallo (24 mai 1986) şi Riccardo din Bal mascat de G. Verdi (28 aprilie 1987), sub bagheta lui A. Samoilă, cu excepţia operei Paiaţe, dirijată de L. Gavrilov. Maturitatea artistică a interpretului este marcată de varietatea repertoriului de opere, a ariei de turnee teatrale şi concertistice, de intensa activitate pedagogică, iar în ultimii 10 ani şi de activitatea de regizor al Teatrului Naţional de Operă. În această calitate lucrează la trei spectacole: Paiaţe, Bal mascat, Turandot, ultimul regizat în Japonia.
La 29 aprilie 1990, M. Muntean interpretează în premieră rolul Petru Rareş din opera omonimă de E. Caudella, sub bagheta lui A. Mocialov, iar peste patru ani, cel al lui Izmail din Nabucco de G. Verdi (9 aprilie, Bucureşti) şi al lui Samson din opera lui C. Saint Sans Samson şi Dalila (6 iulie, Bucureşti). Ultimul rol care a intrat în impresionantul său palmares a fost Otello de G. Verdi (19 iunie, dirijor G. V. Dumănescu).
Un domeniu preferat al artistului Mihail Muntean este cel didactic, în care activează ca profesor universitar, şef al Catedrei canto academic şi măiestrie de operă. Absolvenţii lui M. Muntean sunt solişti la Viena – Ina Losi, la Bucureşti – Ala Cheptine, la Sankt Petersburg – Metodie Bujor, în Italia – Marcel Furnică, la Chişinău – Iurie Gâscă, Igor Macarenco, Rodica Picireanu, Robert Hvalov.
Personalitatea remarcabilului tenor şi activitatea lui esenţial bivalentă reprezintă un fenomen unic în cultura muzicală a Republicii Moldova, artistul rămânând, cu vasta experienţă internaţională – numele lui Mihail Muntean a intrat în culegerile britanice ale personalităţilor mondiale –, să cultive talentele de la baştină. Astfel, M. Muntean devine un dascăl înţelept – un mentor pentru învăţământul nostru artistic – care nu a ezitat să se consacre educaţiei naţionale, formând şi promovând artişti autohtoni.
Note
1 G. Ludman, Mihail Muntean, Editura Timpul, Chişinău, 1986, p. 16.
2 Ibidem.
Bibliografie
1. J. Bobescu, La pupitrul operei, Bucureşti, 1964, p. 213.
2. T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, Bucureşti, 1975, p. 155.
3. L. Cemortan, Teatrul şi dramaturgia naţională din Republica Moldova în perioada deceniilor 1920-1970, Chişinău, 1983, p. 278.
4. A. Dănilă, Opera basarabeană, Editura Enciclopedică „Gh. Asachi”, Chişinău, 1995, p. 128.
5. M. Muntean, Piese din repertoriu, Chişinău, 2005, p. 194.
6. T. Muzâca, Portret de creaţie – Mihail Muntean // „Arta şi educaţia artistică”, nr. 2-3, Bălţi, 2008, p. 142-148.
7. А. Каплан, Жизнь в музыкальном театре, Ленинград, 1969, с. 108.
8. Музыкальная культура советской Молдавии // Сборник публикаций, Москва, 1965.
9. Д.Прилепов, Молдавский театр, Москва,1967, с. 156.
10. З. Столяр, Люди и время. Композиторы-евреи в музыкальной культуре Молдовы. 30-е-80-е годы ХХ в., American Jewish Joint Distribution Committee, 2003, p. 272.
11. Arhiva personală a tenorului M. Muntean.