Conferinţa internaţională consacrată împlinirii a două secole de la ocuparea Basarabiei de către Rusia
Pentru tiparSub egida Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova, Universităţii de Stat din Moldova şi Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, a avut loc, în Sala Roz a Hotelului „Codru” din capitala Republicii Moldova, în perioada 26-27 aprilie 2012, Conferinţa internaţională „Tratatul de Pace de la Bucureşti din 1812 şi impactul lui asupra istoriei românilor: 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus”.
Aceasta a fost o primă reuniune ştiinţifică a specialiştilor în materie din anul curent consacrată unui eveniment tragic din istoria poporului român, petrecut în urmă cu două sute de ani, la care au participat peste 50 de istorici din Grecia, România, Ucraina şi Republica Moldova.
Pe parcursul celor două zile de dezbateri, conferenţiarii au abordat în mod exhaustiv problematica Basarabiei, oprindu-se asupra celor mai importante aspecte ale cercetării istorice, cum ar fi: geneza problemei basarabene; politica de deznaţionalizare / rusificare şi mişcarea naţională a românilor basarabeni; organizarea guberniei Basarabia în timpul ocupaţiei ţariste şi consecinţele acesteia; mentalitatea şi identitatea naţională în Basarabia ţaristă; izolarea comercial-vamală a Basarabiei după anexare; dimensiunea religioasă a ocupării ţariste; întreruperea procesului de transformare a conştiinţei medievale româneşti în cea modernă pe teritoriul Basarabiei; învăţământul în timpul ocupaţiei ruseşti; cultura Basarabiei sub dominaţia ţaristă şi sovietică; colonizarea bulgarilor în Basarabia ca rezultat al anexării; destinul Basarabiei reflectat în literatura autobiografică şi în presa românească la începutul secolului XX; anul 1812 în discursul public al mişcării de renaştere naţională din Republica Moldova(1989-1991); ocuparea Basarabiei în manualele şcolare din România înainte şi după 1989; chestiunea Basarabiei în spaţiul geopolitic european şi altele (vezi agenda conferinţei pe site-ul www.antim.md).
Un loc aparte în cadrul dezbaterilor l-a ocupat istoriografia problemei Basarabiei, privită atât prin prisma realizărilor istoricilor români de pe ambele maluri ale Prutului, cât şi ale celor ruşi, din timpul regimului comunist totalitar şi de după revenirea la regimul democratic parlamentar actual. Astfel, a fost subliniat faptul că în ultimii 20 de ani a apărut o amplă literatură istorică românească, repunând în drepturi adevărul în legătură cu evenimentele din 1812 şi cele care au urmat până în 1989 şi contribuind la o întregire a cunoaşterii istoriei naţionale şi la consolidarea opiniei publice asupra evenimentelor şi consecinţelor acestora pentru poporul român. Pe de altă parte, s-a constatat că, în cea mai mare parte, istoriografia rusă actuală se situează pe poziţiile celei din perioada comunist-totalitară în problematica Basarabiei, continuând să servească interesele politice ale Rusiei faţă de Republica Moldova.
Concluzia principală care s-a desprins după două zile de dezbateri aprinse a fost că repercusiunile anexării Basarabiei la 1812 de către Imperiul Rus sunt vizibile şi astăzi, Republica Moldova continuând să fie dependentă de Federaţia Rusă din punct de vedere energetic, economic, dar şi al suveranităţii şi integrităţii teritoriale, regiunea separatistă transnistreană fiind creată de Moscova cu scopul de a împiedica teritoriul pruto-nistrean să se desprindă definitiv de sfera de influenţă rusă şi să se integreze în Uniunea Europeană.
Reuniunea istoricilor va fi urmată de alte două conferinţe ştiinţifice, organizate pe parcursul lunii mai 2012 de către Academia Română şi Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, ale căror lucrări se vor desfăşura simultan la Iaşi şi Chişinău, cu participarea unor prestigioşi oameni de ştiinţă şi cultură din cele două state româneşti. Alegerea celor două capitale, a Moldovei medievale şi a Basarabiei ocupate de armatele ţariste, are o puternică semnificaţie istorică şi exprimă unitatea de vederi a mediului academic şi nu numai de pe ambele maluri ale Prutului în privinţa evenimentului dramatic din 1812.
Trebuie să subliniez faptul că este pentru prima dată după dărâmarea regimului comunist totalitar când comunitatea istoricilor şi a oamenilor de cultură din România şi din Republica Moldova dedică manifestări de amploare acestui eveniment.
Din păcate, exemplul mediului academic şi al societăţii civile din cele două state româneşti nu este urmat şi de politicienii de la Bucureşti şi Chişinău, care, din considerente numai de ei ştiute, adoptă o poziţie neutră, deşi trăim într-o lume liberă, neavând curajul să se exprime în mod public în legătură cu evenimentul din 1812 şi consecinţele lui tragice pentru poporul român.
Oamenii politici de astăzi ar trebui să înţeleagă că nu pot trece indiferenţi pe lângă suferinţele neamului, chiar dacă acestea s-au întâmplat cu sute de ani în urmă, ca buni creştini, că pot ierta fărădelegile vecinilor hrăpăreţi, dar nu le pot uita niciodată.
Mă tem, însă, că la comemorarea a 200 de ani de la acel fatidic 1812 se va întâmpla la fel ca la marcarea a 100 de ani, când clasa politică de atunci a rămas impasibilă „din raţiuni de stat”, istoricii şi oamenii de cultură în frunte cu ilustrul savant A. D. Xenopol fiind şi în acel moment adevăraţii apărători ai intereselor naţionale româneşti.
Poate ar fi timpul ca autorităţile de astăzi de la Bucureşti şi Chişinău să declare de comun acord data semnării Tratatului de Pace de la Bucureşti ca zi de doliu naţional pe ambele maluri ale Prutului, în semn de recunoştinţă şi comemorare pentru sutele de mii de români care au căzut victime ocupaţiei ţariste şi sovietice pe parcursul ultimilor 200 de ani. Ar fi un act de reparaţie morală minimă, ştiut fiind faptul că istoria nu mai poate fi întoarsă înapoi.