În lumea frazeologiei dialectale
Pentru tiparProfesorul M. Purice are o bogată activitate didactico-ştiinţifică. A elaborat manuale şi materiale didactice pentru mai multe discipline şcolare şi universitare: Gramatica normativă, Ortografia părţilor de vorbire, Curs practic de ortografie şi de ortoepie, Ortografia şi ortoepia în şcoală, Schiţe de istorie a limbii literare (în colaborare cu acad. N. Corlăteanu), Istoria limbii române literare. (Curs practic), Problemele limbii române literare din secolul al XIX-lea (seminar special), Culegere de exerciţii practice la dialectologie, Curs de dialectologie română (în colaborare cu I. Ciornâi şi Vl. Zagaevschi), Limba română (pentru alolingvi) (câteva ediţii), Limba casei noastre (în colaborare cu I. Melniciuc şi subsemnatul), Limba română prin cultură şi civilizaţie (material didactic pentru alolingvi) ş.a.
Preocupările ştiinţifice ale prof. univ. M. Purice sunt diverse, principalele direcţii de cercetare fiind dialectologia, frazeologia regională, stilistica, istoria limbii literare, sociolingvistica, didactica limbii române ş.a. Numărul publicaţiilor, în care sunt tratate cele mai acute probleme ale domeniilor enumerate mai sus, a depăşit cifra de 170 de lucrări: monografii, manuale, suporturi didactice, îndrumări, studii, articole ş.a.
Domeniul preferat pentru cercetător rămâne Dialectologia românească. În acest context amintim de studiile de frazeologie dialectală, regională. Cercetarea frazeologiei regionale în subdialectul moldovenesc e o problemă actuală în lingvistica românească, deoarece frazeologismele regionale prezintă un interes deosebit pentru cunoaşterea istoriei limbii române atât prin elementele pietrificate din cele mai vechi perioade de evoluţie, cât şi prin particularităţile lor de derivare. Studierea multilaterală a frazeologismelor regionale scoate în lumină mecanismul transformărilor semantice care au avut loc în procesul derivării acestor unităţi ale limbii, factorii de care depinde sensul metaforic, expresivitatea acestor frazeologisme [1].
Frazeologismele regionale numesc obiecte, însuşiri, calităţi, acţiuni şi circumstanţe în sens larg:
– obiecte: chioara găinii „romaniţa”; cuşma dracului „specie de ciuperci otrăvitoare”; lapte de buhai „lapte preparat din seminţe de cânepă” ş.a.;
– însuşiri: călare pe calul popii „foarte înalt”; tăvălit prin glod „urât”; cu maţul ghioagă „foarte sătul”; a da cu căciula în câini „despre omul cu aptitudini mentale reduse” ş.a.;
– acţiuni: a bate zâga „a trândăvi”; a face ofiştanie „a mustra”; a sta de otoroacă ”despre cineva nedorit care stă de faţă”; a pune oul în cui „a face ceva în zadar” ş.a.;
– circumstanţe: a râde de parcă se dă în fântână „a râde silit” ş.a.
Cercetătorul M. Purice clasifică toate frazeologismele regionale în două clase mari: frazeologisme cu funcţii denominative şi frazeologisme cu funcţii conotative, care servesc nu numai pentru a exprima o noţiune reală, ci, mai ales, pentru a indica atitudinea celui care vorbeşte, de obicei negativă, faţă de cele exprimate, pentru a evidenţia anumite trăsături sau stări fizice ale oamenilor ş.a.
Pe parcursul unor investigaţii mai îndelungate prof. M. Purice a obţinut rezultate remarcabile în cercetarea următoarelor aspecte:
– descrierea metodei de colectare a materialului frazeologic;
– elaborarea principiilor de delimitare a frazeologismelor regionale;
– stabilirea principiilor de delimitare a frazeologismelor dialectale de cele populare şi literare;
– istoria osificării, frazeologizării unor îmbinări sintactice libere în frazeologisme regionale;
– caracterul motivat al frazeologismelor regionale şi valoarea lor expresivă;
– potenţialul stilistic al frazeologismelor regionale ş.a. [2].
O prestigioasă carte, apărută sub egida prof. M. Purice, este Frazeologia dialectală (Chişinău, 1979). Lucrarea e concepută ca material didactic la dialectologie şi se prezintă ca un bun îndrumar pentru studenţi în procesul efectuării practicii dialectale, la scrierea tezelor de an şi de licenţă, la pregătirea referatelor ştiinţifice ş.a.
În Prefaţa lucrării sunt expuse unele noţiuni ce ţin de cercetarea frazeologiei dialectale de către studenţi. Sunt prezentate criteriile de delimitare a frazeologismelor dialectale de cele literare. În continuare se propune o clasificare a frazeologismelor regionale şi programa anchetei dialectale pentru selectarea materialului frazeologic.
Menţionăm că la sistematizarea şi scrierea materialului pentru Dicţionarul frazeologic (partea a doua a lucrării) au participat membrii Cercului lingvistic (condus ani în şir de prof. M. Purice) studenţii A. Budurina, A. Eşanu, L. Corja şi D. Şarcov.
Un alt aspect al cercetărilor profesorului M. Purice este stilistica frazeologismelor dialectale.
O particularitate a frazeologismelor regionale constă în faptul că o mare parte din ele sunt alcătuite din cuvinte cu valoare stilistică neutră, care, luate aparte, sunt cunoscute şi în limba literară, însă sensul general, integru al frazeologismelor este cunoscut şi tipic numai pentru anumite graiuri teritoriale. De exemplu: vorbeşti sau fasole cântăreşti „se spune despre omul ce nu vorbeşte la temă”; a pune mâna pe un capăt de creion ”se zice despre omul care se ţine fudul, pentru că a avansat în post”; bătaie la osul gândacului „bătaie cruntă” ş.a. [3].
Cea mai mare parte a frazeologismelor regionale posedă valori conotative, de aceea ele sunt folosite pe larg în operele literare ca mijloace expresive. De exemplu: tărâţă aprinsă ”se zice despre unul mânios”; a se vârî ca molia în ghem „se zice despre unul tăcut şi răutăcios”.
Expresivitatea frazeologismelor regionale apare în rezultatul utilizării metaforice a elementelor componente constituente. Sensul metaforic al frazeologismelor rezultă din „viziunea a două tablouri suprapuse” (V. G. Gak), din asocierea a două calităţi, acţiuni, fenomene, care au anumite puncte de contact [4]. Uneori este imposibil de identificat legătura dintre aceste „două tablouri”, adică legătura dintre sensul literal şi cel metaforic, deoarece sensul primar poate ţine de însuşiri, acţiuni nereale, închipuite. Aceste unităţi sunt folosite în vorbire, de regulă, numai cu sensul metaforic. Imaginea unităţii frazeologice nu dispare, deşi sensul literal al îmbinării este nereal. Cumularea anumitor însuşiri şi acţiuni cu tablourile nereale, create, de obicei, în baza unor hiperbole, intensifică expresivitatea imaginii din aceste unităţi frazeologice. Pentru a caracteriza starea fizică a omului, în graiurile teritoriale sunt folosite multe frazeologisme, ale căror sens primar exprimă rezultatul nereal, imaginar al efectului acestei stări: torni apă şi nu curge „despre omul foarte frumos”; se dau maţele în scrânciob „despre omul foarte flămând” ş.a. [5].
Cele mai multe frazeologisme, constată cercetătorul M. Purice, se referă la însuşirile negative ale omului şi ale acţiunilor lui: a lega ploile ”a face lucruri inutile”.
În caltiate de profesor şi de om de ştiinţă, Mihail Purice a traversat un itinerar propriu în domeniul dialectologiei, dovadă fiind cercetările sale ştiinţifice, între care un loc aparte revine frazeologiei, subiect elucidat în notele de mai sus.
Referinţe bibliografice
1. Purice, M., Aspecte ale cercetării frazeologice regionale, Conferinţa corpului didactico-ştiinţific „Bilanţul activităţii ştiinţifice a U.S.M. pe anii 1996/97”, Chişinău, 1998, p. 108.
2. Purice, M., Zagaevschi, Vl., Ciornâi, I., Curs de dialectologie română, Chişinău, 1991, p. 118-125.
3. Purice, M., Expresivitatea frazeologismelor populare, Literatura şi arta, 1978, nr. 33, p. 7.
4. Purice, M., Aspecte ale cercetării frazeologiei regionale, p. 108.
5. Purice, M., op. cit., p. 108.