Rezoluţia Conferinţei Naţionale de Filologie „Limba română azi”
Pentru tiparEdiţia a X-a, Iaşi – Chişinău, 3-7 noiembrie 2006
Între 3 şi 7 noiembrie 2006 s-a desfăşurat, la Iaşi şi Chişinău, cea de-a X-a ediţie a Conferinţei Naţionale de Filologie „Limba română azi”, organizată de Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi şi Institutul Cultural Român, în colaborare cu Facultatea de Litere a Universităţii de Stat a Moldovei şi Societatea „Limba noastră cea română” din Republica Moldova.
La lucrări au participat profesori din învăţământul universitar şi liceal, academicieni, cercetători ştiinţifici din România, Republica Moldova şi Ucraina.
În urma discuţiilor pe marginea comunicărilor susţinute în cele trei secţiuni: I. Limbă şi identitate naţională, II. Lingvistică românească, III. Stilistică şi poetică şi pe baza dezbaterilor la mesele rotunde cu temele: I. Starea actuală a limbii române în România, Republica Moldova şi Ucraina, II. Probleme actuale ale studierii Limbii şi literaturii române în învăţământul din Republica Moldova şi din Ucraina, III. Gramatica limbii române – o nouă ediţie academică, Ortografia limbii române – o problemă mereu actuală, Conferinţa a aprobat în unanimitate următoarea REZOLUŢIE:
1. Participanţii la Conferinţă reafirmă poziţia exprimată în mod consecvent la toate ediţiile precedente, precum şi la Congresul IV al Filologilor Români (Timişoara, 1991) şi la Congresul V (Iaşi – Chişinău, 1994): „Limba română este unica reprezentantă actuală a latinităţii orientale, oriunde ar fi întrebuinţată ca limbă de stat, limbă de cultură, limbă de comunicare, îşi are fixată identitatea, definitiv, printr-o singură denumire – LIMBA ROMÂNĂ – şi are un singur alfabet în măsură să-i exprime esenţa şi să-i asigure funcţionarea în condiţii optime – alfabetul latin”, poziţie pe care s-a situat Academia de Ştiinţe a Moldovei în răspunsul dat la 28 iulie 1994 de către Prezidiul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova şi la 28.02.1996, de către Adunarea Generală a Academiei, la solicitarea Parlamentului:„Denumirea corectă a limbii de stat (oficiale) a Republicii Moldova este LIMBA ROMÂNĂ”.
Cu această întemeiere, participanţii la Conferinţă adresează Preşedinţiei şi Parlamentului Republicii Moldova APELUL de a recurge la toate căile de care dispun pentru ca art. 13 din Constituţia Republicii Moldova să fie formulat în spiritul adevărului ştiinţific şi istoric: „Limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este Limba română”.
Participanţii la Conferinţă reafirmă în acelaşi timp necesitatea respectării adevărului istoric prin apărarea numelui corect al poporului căruia limba română i-a dat identitate specifică: poporul român.
2. Dezbaterile au reconfirmat existenţa unui raport foarte strâns între respectarea adevărului privind unitatea şi identitatea spirituală a românilor prin impunerea oficială a denumirii corecte a limbii şi dezvoltarea acesteia ca limbă literară şi ca limbă de comunicare la nivelul exigenţelor, legislative şi culturale, ale Europei de astăzi. Promovarea falsificării adevărului istoric şi lingvistic prin folosirea glotonimului limba moldovenească şi a etnonimului poporul moldovean are consecinţe negative în dezvoltarea firească a societăţii în general, dar cele mai grave urmări le produce în învăţământ.
Pentru înlăturarea obstacolelor şi adversităţilor cu care se confruntă şcoala românească din Transnistria, sudul Basarabiei, Raionul Herţa, din regiunea Cernăuţi, în general, precum şi din alte regiuni locuite de populaţie românească, participanţii la Conferinţă cer Instituţiilor, Institutelor şi organismelor abilitate din România, Republica Moldova, Ucraina să folosească toate căile, pentru a asigura condiţii optime studierii limbii şi literaturii române, cunoaşterii / recunoaşterii unităţii şi identităţii istorice şi spirituale a poporului român, în baza dreptului la identitate naţională, în temeiul legislaţiei europene.
În legătură cu situaţia întrebuinţării limbii române în judeţele Covasna şi Harghita, participanţii la Conferinţă se adresează Instituţiilor şi organismelor în drept din România să ia toate măsurile care se impun pentru apărarea funcţionării normale a limbii de stat, în conformitate cu Legea, în toate sferele vieţii sociale, politice, culturale.
3. Modificările introduse în ortografia limbii române în 1993 şi modul în care „se soluţionează” mai multe din problemele ortografiei şi morfologiei limbii române în DOOM – ediţia a II-a, publicat în anul 2005, au generat, la folosirea ei în scris, situaţii incompatibile cu condiţia de limbă modernă de cultură, iar în învăţământ, deopotrivă în România, Republica Moldova şi Ucraina, multă derută. De aceea, participanţii la Conferinţă reiau Apelul formulat în Moţiunea adoptată la Congresul V al Filologilor Români (1994) şi solicită Academiei Române şi Academiei de Ştiinţe a Moldovei constituirea unei Comisii de specialişti, profesori şi cercetători ştiinţifici (din centre universitare din România, Republica Moldova şi de la Cernăuţi) care „să studieze în profunzime şi în ansamblu problemele ortografiei româneşti” şi ale morfologiei între sistem, normă şi variante întâlnite în vorbire, după care să pună în circulaţie Normele ortografice şi morfologice de întrebuinţare a limbii române ca limbă de cultură, prin ediţii accesibile din toate punctele de vedere, celor care studiază limba română şi celor care o folosesc în scris şi în vorbire.
Prezenta Rezoluţie va fi dată publicităţii în România, Republica Moldova şi Ucraina.
Chişinău,
7 noiembrie 2006