Prezenţa unui savant şi pedagog de vocaţie
Pentru tiparTimpul fuge nemilos şi ne îndepărtează tot mai mult de acel nefast 8 decembrie 1997, când într-un enigmatic accident de automobil a dispărut– la numai 56 de ani – lingvistul, prozatorul, poetul, traducătorul, pedagogul, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, şef al Catedrei de Filologie Franceză la Universitatea de Stat din Moldova, Victor Banaru. El nu mai intră în aulele universitare cu zâmbetul pe buze şi cu cunoştinţele enciclopedice în materie de lingvistică generală, romanică, română şi franceză, prin care se făcuse apreciat de studenţi şi de colegii profesori. E un noroc al nostru, al tuturor celor rămaşi în viaţă, că savantul a reuşit să editeze o seamă de cărţi a căror valoare nu păleşte odată cu trecerea anilor: Schiţe asupra teoriei predicativităţii (1973), Tipurile de predicaţie în limba franceză (1980), Sintaxa franceză (în colaborare, 1983) ş.a. Mii de tineri studioşi şi numeroşi specialişti în lingvistica generală şi cea contrastivă, în semantica sintactică, în teoria textului, în fonetica pragmatică şi în alte branşe concrete ale ştiinţei limbii beneficiază şi în prezent de informaţiile şi de interpretările pe care le conţin lucrările lui.
Or, Victor Banaru (născut la 24 septembrie 1941 în satul Grinăuţi-Raia, judeţul Hotin) a fost un slujitor harnic, devotat şi dezinteresat al limbilor română şi franceză, activând în calitate de membru al Consiliului regional specializat pentru susţinerea tezelor de doctor în limbi străine din Mensk şi al Consiliului regional specializat pentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat (specialitatea – limba română) de pe lângă Academia de Ştiinţe din Moldova, vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific specializat pentru susţinerea tezelor de doctor şi de doctor habilitat în lingvistica generală, contrastivă şi în limbi romanice de la Universitatea de Stat din Moldova. În 1997 Victor Banaru devine membru titular al comunităţii ţărilor francofone şi fondator al Asociaţiei Profesorilor de Limba Franceză din Moldova. El a participat la Congresul Internaţional al Federaţiei Internaţionale a Ţărilor Francofone, care şi-a ţinut lucrările la Tokyo.
Spirit meditativ, dublat de o inteligenţă fină, Victor Banaru a publicat mai mult de 150 de lucrări ştiinţifice, a condus 16 teze de doctor şi 2 de doctor habilitat, a fost referent oficial la 26 teze de doctor şi la 4 teze de doctor habilitat, a prezentat referate şi comunicări la diferite conferinţe şi simpozioane desfăşurate la Iaşi, Moscova, Kiev, Sankt-Petersburg, Bacu, Erevan, Tbilisi, Lauzanne, Grenoble, a participat la Congresele Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte.
În prezent numele lui Victor Banaru îl poartă Biblioteca Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii de Stat din Moldova.
În semn de înaltă apreciere a activităţii distinsului lingvist şi pedagog, la 20-21 octombrie (2006) şi-a ţinut lucrările cea de-a doua ediţie a Colocviului Internaţional „Conexiuni şi perspective în filologia contemporană”, dedicat memoriei lui Victor Banaru (prima ediţie a avut loc în 2001). S-a discutat – în cadrul a 9 ateliere specializate – despre diverse probleme de morfosintactică şi semantică dinamică: versiune sincronică şi diacronică, despre dimensiunea semantico-pragmatică a discursului, despre stilistica şi poetica limbilor română, franceză, italiană etc. şi despre alte aspecte importante ale ştiinţei lingvistice şi didacticii limbilor străine. În afară de savanţi de seamă din republică, dintre care îi amintim aici pe acad. Silviu Berejan, pe membrul corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova Anatol Ciobanu, pe cunoscuţii profesori Elena Prus, Ion Dumbrăveanu, Sergiu Pavlicencu, Alexandru Burlacu, la Colocviu au sosit şi au prezentat referate Catherine Kerbart-Orecchioni, invitată de onoare din Lyon (Franţa), Michéle Chartier (Lyon, Franţa), Estelle Variot (Aix-en-Provence, Franţa), savanţi şi pedagogi din Harkov (Ucraina), din Bucureşti, Suceava, Galaţi, Bacău, Alba Iulia (România). În multe comunicări a fost menţionată valoarea moştenirii ştiinţifice şi a celei literare lăsate urmaşilor de regretatul savant şi pedagog.
În continuarea acţiunii de actualizare a diverselor probleme ale ştiinţei lingvistice, abordate de Victor Banaru, considerăm de un real interes ştiinţific şi de o netăgăduită importanţă practică tezele referatelor şi comunicărilor prezentate de neuitatul nostru prieten şi coleg la conferinţele ştiinţifice anuale ale corpului didactic, publicate de Universitatea de Stat din Moldova în 1991, 1992, 1994, 1995 şi, respectiv, 1996. În toate se simte atmosfera de largă descătuşare a spiritului ştiinţific, specifică acelui timp, cutezanţa savantului patriot, perspicacitatea cugetării lui filozofice şi filologice. Chiar unele exagerări care se strecoară în textele lui sunt semne „vii” ale anilor respectivi. I le propunem publicului cititor fără vreo ingerinţă care ar putea dăuna integrităţii tezelor publicate sau imaginii savantului şi pedagogului comemorat – de cugetător îndrăzneţ şi de promotor al unor adevăruri ştiinţifice importante în domeniul ştiinţei lingvistice.