Model al nezgomotoasei glorii
Pentru tiparStimate domnule profesor şi iubite frate Constantin Ciopraga,
Vă trimit dintr-un spital aceste rânduri de felicitare cu ocazia zilei Dumneavoastră de naştere. Sunt sleit de puteri şi Vă rog sa mă iertaţi că îmbrăţişarea mea, prin cuvânt, este netare.
Aţi fost întotdeauna şi aţi rămas şi azi pentru noi un model al cinstei, al unei istovitoare trude, al răbdării şi al nezgomotoasei glorii.
Cinstea, ca şi Patria, nu poate fi clintită din loc. Prin cinste şi demnitate nu aţi rătăcit niciodată drumul. Nu rătăceşte drumul cel care este albină şi rămâne pe locul unde l-a aşezat Bunul Dumnezeu. Dumneavoastră aţi rămas pe sfântul pământ şi în Logosul din care aţi răsărit ca un mare creator de frumuseţi spirituale din care s-au înfruptat câteva generaţii.
Tăcuta Dumneavoastră glorie se înscrie în rândul supremelor responsabilităţi ale sufletului uman. Iar această glorie şi această responsabilitate sunt ca un război sfânt şi drept întru izbânda Dreptăţii româneşti.
Logosul care a izvorât şi izvorăşte din pana Dumneavoastră este nu numai un Pod de flori, ci şi unul de oţel întins peste Prut. Pe el poţi trece cu pas apăsat şi încrezător.
Vă mulţumim şi Vă îmbrăţişăm cu toată dragostea, dorindu-Vă multă sănătate.
Chişinău,
12 mai 2006