Mesager al identităţii noastre
Pentru tiparLimba Română este una dintre revistele specializate în a instrui şi a populariza aplicarea corectă a normelor academice în scriere şi vorbire şi, totodată, în a face cunoscute rezultatele unor cercetări asupra limbii, din punct de vedere fonetic, ortografic, sintactic, morfologic, lexical etc.
Dar, în timp ce Limba Română de la Bucureşti urmăreşte constant îndeplinirea acestor obiective, Limba Română de la Chişinău are un obiectiv în plus: acela de a lupta în permanenţă pentru păstrarea fiinţei şi a identităţii naţionale, de a face din limbă „patrie atât pentru românii din ţară, cât şi pentru cei aflaţi dincolo de hotarele ei”. Din acest motiv sumarul este, în acest caz, cu mult mai variat, cuprinzând articole ce privesc limba în totalitatea ei (gramatică, beletristică, istorie, critică, prezentări de carte etc.) şi, în acelaşi timp, ni-i aduce sau ni-i readuce în memorie pe cei care s-au pus, în trecut ori astăzi, în slujba poporului şi a limbii române.
Volumul ce cuprinde numerele 4-6 / 2006 ale revistei se înscrie pe această linie (ca de altfel şi celelalte numere), iar ideea sa centrală este exprimată chiar din primul titlu: Niciodată n-am trădat limba română (semnat de Alexandru Bantoş,p.5-7). De aici se derulează mai apoi toate celelalte scrieri.
Şi pentru că limba noastră n-ar fi fost atât de bine cunoscută în contextul lingvisticii generale şi al istoriei universale fără contribuţia unor oameni ce şi-au dedicat viaţa acestui neam, Limba Română şi-a făcut un obicei din a-i omagia sau aniversa pe cei care şi-au adus şi îşi aduc obolul la dezvoltarea culturii româneşti în general. Astfel, în revista de faţă, paginile 8-62 cuprind articole care pun în prim plan un „lingvist pentru mileniul III”: este vorba de Eugen Coşeriu, plecat din Basarabia şi reîntors mereu cu sufletul către Basarabia. Semnatarii articolelor încearcă să facă, pe baza teoriilor şi conceptelor marelui lingvist, diverse analize: Câteva distincţii conceptuale de bază într-o tipologie textuală de orientare integralistă (Emma Tămâianu-Morita), Funcţiile evocative în lingvistica integrală a textului (Lolita Zagaevschi), Lingvistica integrală şi textualitatea literară (Oana Boc), Studi in memoria di Eugenio Coseriu (Eugenia Bojoga). Alături de acestea sunt publicate două texte ale lui Eugen Coşeriu– Identitatea limbii şi a poporului nostru şi Limba română – o dimensiune spirituală indispensabilă la est de Prut – din care transpare cu claritate ideea de unitate naţională.
Pagini întinse din cuprinsul volumului sunt dedicate evocării unor personalităţi care au rămas, într-un fel sau altul, în memoria poporului de dincolo de Prut (şi nu numai acolo): profesorul Gheorghe I. Năstase (p.240-259), participant activ la înfăptuirea Marii Uniri; profesorul Ion Dumeniuk (p.260-267), implicat direct în procesul de renaştere naţională; Nicolae Iorga (p.272-278), apărător fervent al unităţii tuturor pământurilor româneşti.
Alături de aceştia sunt aniversaţi cei care luptă în momentul actual (indiferent dacă sunt români sau nu), fiecare prin prisma specializării lor, la păstrarea şi consolidarea principiilor demult enunţate de marii înaintaşi. Printre ei se numără: profesorul Rajmund Piotrowski (p.63-71), care a combătut, „chiar şi atunci când era periculos”, existenţa limbii moldoveneşti, susţinând că există o singură limbă: româna; romancierul, eseistul, traducătorul şi omul politic Vladimir Beşleagă (p.161-200), „vârful ierarhiei în proza basarabeană”; poetul Anatol Codru (p.201-221), „excelent constructor de metafore”; lingvistul Anatol Eremia (p. 222-239), specialist în onomastică, autor de studii monografice, dicţionare, ghiduri ortografice; profesorul Ion Melniciuc (p.300-304), a cărui principală activitate este aceea de a contribui la promovarea limbii române şi ameliorarea climatului lingvistic din Moldova. Paginile dedicate acestora cuprind, în general, o primă parte în care cei numiţi sunt intervievaţi în mod direct şi o a doua în care ni se prezintă – uneori prin analize întreprinse de alţi autori – aspecte din activitatea lor concretă.
Dedicate limbii, la nivel lexico-gramatical, sunt o serie de articole cuprinse sub secţiunile „Gramatică” (p.72-114): George Rusnac, Schimbări sinestezice de sens; Doina Butiurca, Fondul latin şi inovaţia în vocabularul panromanic; Mihai Mihăileanu, Consideraţii privind modul prezumtiv în limba română; Tatiana Babin-Rusu, Diferenţierea structurilor lexico-semantice; Rodica Maţcan, Formele verbale care exprimă posterioritatea în franceză şi română; Cristinel Munteanu, Nu există sinonimie interlingvistică; Daniela Pelivan, Rostirea vocalelor din vecinătatea diftongilor descendenţi [ei] şi [au] în limba română literară şi în vorbirea spontană, „Cum vorbim, cum scriem” (p. 305-306): Ion Ciocanu, Locutorii; Muşchiul; În procesul lucrului şi „Sacrul şi profanul” (p. 307-316): Liliana Nicorici, Biblia– sursă pentru studiul giuvaiergeriei.
În ceea ce priveşte literatura (română şi universală), studiile au fost reunite la secţiunile „Critică, eseu” (p.115-160): Petre Bârlea, Treptele tăcerii în poezia lui Lucian Blaga; Diana Vrabie, Originalitate, autenticitate, anticalofilie; Dorina Butucioc, Dialog dramat(urg)ic dublu: Mozart şi Salieri– Puşkin şi... Cheianu; Ofelia Ichim, Petre Manoliu: pasiunea pentru istorie; Vasile Cucerescu, Dublinul ca personaj în creaţia lui James Joyce, „Pro didactica” (p.321-328): Constantin Şchiopu, Modurile de expunere în discursul literar şi „Literatură universală” (p.281-293): Samuel Beckett, Expulzatul şi Nikolai D. Burliuk (poezii).
Pornind de la aceeaşi idee, a păstrării identităţii naţionale, alţi doi autori – Victor Durnea şi Maria Trofimov – publică, sub titlurile „Document” şi „Tezaur”, materiale menite să contribuie la cunoaşterea adevărului despre fapte istorice diferite: Din arhivele naţionale (p. 269-271), O carte despre datinile noastre (p.329-331).
Parte componentă a vieţii culturale moldoveneşti, muzica este şi ea prezentă şi analizată în acest volum, prin articolul Universul armonic al creaţiei componistice a lui Gheorghe Dima (semnat de Anastasia Buruian, p.317-320).
De asemenea, trebuie amintite, nu în ultimul rând, „Reflecţiile” (p.294-299), care însumează o serie de aforisme de o mare profunzime. Semnatarul rubricii este Leo Butnaru.
Prin conţinutul său revista Limba Română se dovedeşte o revistă completă al cărei scop declarat este acela de a fi în permanenţă o tribună de susţinere a limbii şi poporului român, un mesager al identităţii noastre.