Oraşul Cahul: pagini de istorie
Pentru tipar;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
OraşulCahul este situat în sud-vestul Republicii Moldova, pe un platou din preajma Prutului, brăzdat de văile câtorva râuri şi râuleţe, străjuit de mai multe culmi şi piscuri colinare. Coordonate geografice: 45º54’ lat. N, 28º11’20” long. E. Suprafaţa: 11 km2. Altitudini marcante: 179 m (E), 144 m (SE), 90 m (S). Apartamente, case individuale: 7900. Populaţia:42500 loc. (2003). Biserici: Marele Mucenic Dumitru (1899), Acoperământul Maicii Domnului (sec. XIX), Catedrala Sf. Arhanghel Mihail (1850). Aeroport. Staţie de c.f. Distanţepână la: Chişinău – 173 km, punctele vamale Cahul-Oancea (România) – 6 km, Giurgiuleşti-Galaţi (România) – 63 km, Vulcăneşti-Bolgrad (Ucraina) – 45 km. Lungimea străzilor din oraş – 461 km.
Valea Mărănzii, Valea Cotihănii, Frumoasa sunt văi şi vâlcele cu râuri şi râuleţe deosebit de pitoreşti, ademenitoare prin gama cromatică naturală a crângurilor, livezilor, viilor şi ogoarelor, ce suie şi coboară pe costişe domoale de dealuri. Dintre coline mai înalt e Dealul Mărănzii (179 m altitudine), situat la răsărit de oraş, cu mulţimea de văgăuni, hârtoape şi ierugi, cu rediuri şi rarişti de pădure, reminiscenţe ale codrilor Tigheciului, care odinioară îşi aşterneau covorul verde până la Dunăre, deal pe culmea căruia îşi făcuse loc de trecere vechiul şleah al Baimacliei. Pe aici îşi croiau drum spre pieţele şi iarmaroacele de la Baimaclia şi Comrat produsele agricole, mărfurile fabricate prin târgurile şi oraşele sudice, uneltele de gospodărit, obiectele de uz casnic meşteşugite de oamenii de prin comune şi sate.
Bălacea, Gârla Mare, Balta Florilor, Strafida, Roşul Mare, RoşulMic...Sunt lacuri din lunca Prutului, unde pescuiau şi mic, şi mare, locuri de agrement, adevărate oaze ale copilăriei cahulenilor de altă dată.
Frumoasaeste nu numai o simplă vâlcea, un reper topografic, ci însuşi locul întemeierii şi existenţei de mai apoi a oraşului Cahul. În 1835 această urbe sudică a luat fiinţă pe locul satului de la gura vâlcelei, denumit şi el Frumoasa.
Cu acest nume, satul apare menţionat documentar în sec. al XVIII-lea. Sursele mai vechi ne informează că şi până la Frumoasa aici a existat o aşezare rurală, care se numea Şcheia, existentă încă pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, însăşi denumirea Şcheia fiind foarte veche. Toponimul Şcheia reproduce, într-o formă modificată, antroponimul Şcheau, acesta fiind adaptat la modelul onimic derivaţional cu formantul -a / -ea. Numele de persoană Şcheau, la rândul său, provine de la apelativul şcheau „bulgar; sârb”, care îşi trage originea din lat. sclavus „slav”, „bulgar, sărb”. Deci, Şcheia va fi însemnat la origine locul de aşezare a unui oarecare Şcheau, satul descendenţilor sau moşia celor care formau o comunitate de oameni, numită în trecut obşte sătească, avându-l în frunte pe un vătăman sau jude cu numele Şcheau.
Cea mai veche mărturie despre existenţa satului Şcheia este cea din 2 iulie 1502. În suretul de pe un ispisoc al lui Ştefan cel Mare de la acea dată se arată că domnitorul a cumpărat de la nepoţii logofătului Neagoia, pentru 30 de zloţi tătăreşti, „trei sate peste Prut, pe Frumoasa, anume Fărcenii, din gios de Troian, şi cu moară, şi Şcheia, în gura Frumoasei, şi Fântâna lui Măceş, ce-i în capul celui din gios al iezerului Cerlenul, şi cu toate gârlele, ce sunt în dreptul acelor sate, şi până la Prut”. Asupra acestor sate logofătul Neagoia avea ispisoc de întărire de la Alexandru cel Bun (1399-1432). Din acelaşi document şi din altul, de la 2 februarie 1503, aflăm că domnul Moldovei a dăruit satul Frumoasa, împreună cu multe altele, Mănăstirii Putna, pe care o ctitorise după una din victorioasele bătălii cu turcii.
Cu numele latinizat Formoza, localitatea apare menţionată pe harta lui Dimitrie Cantemir de la 1716. Despre moşia satului Frumoasa aflăm mai întâi că la 1742 ea se găsea în cuprinsul olatului Grecenilor. La 24 octombrie 1756, Constantin Racoviţă trimite pe Arghire, fost mare şetrar, la Greceni, ca împreună „cu oameni bătrâni de prin sate să măsoare mai întâi moşia Frumoasa, a Mănăstirii Putna”, iar lui Toma Luca medelnicer, ispravnicului de Greceni, îi porunceşte să „orânduiască oamenii bătrâni de prin sate” ca să hotărască această moşie. Documentele din 18 şi din 31 iulie 1785 conţin informaţia că în 1783-1784 moşia Frumoasa a fost zălogită episcopului de Huşi pentru suma de 2000 de lei, împrumutată de călugării de la Putna „pentru construirea unui turn care să adăpostească clopotele” de la porţile mănăstirii.
Recensământul din 1772 ne informează că satul Frumoasa din ţinutul Grecenilor avea 95 de gospodării şi că moşia aparţinea aceleiaşi mănăstiri Putna. Datele statistice din 1774 sunt mult mai complete: 115 case, dintre care 103 aparţineau birnicilor, iar 12 – rufetaşilor, adică breslaşilor, persoanelor cu o anumită funcţie, slujbă sau meserie.
La 1803, moşia Frumoasa din ţinutul Grecenilor, cu bir anual în sumă de 1499 lei, aparţinea clirosului din Bucovina, adică tot Mănăstirii Putna. Dintr-un document de la 21 martie 1809 aflăm că moşia satului Frumoasa fusese cumpărată de vistiernicul Iordache Balş, care, conform testamentului, o lasă moştenire fiului său Iancu (Ioan) Balş. Recensământul din 1817 confirmă apartenenţa moşiei Frumoasa lui Ioan Balş, moşie care pe atunci includea şi ocinele satelor din vecinătate: Roşu şi Crihana, măsurând în total 15 350 de fălci. Mai târziu, pământurile de la Frumoasa ajung în proprietatea lui Gheorghe Balş, fiul lui Alecu, cel de-al doilea fecior al lui Iordache Balş. Acest Gheorghe, zis şi Egor, în 1835 vinde satul şi moşia Frumoasa, care avea aproximativ 4 000 desetine de pământ, guvernatorului Basarabiei Pavel Ivanovici Fiodorov.
Printr-un decret imperial din 18 decembrie 1835, târgului Frumoasa i s-a atribuit statut de oraş. Tot atunci i-a fost schimbată denumirea în Cahul. Motivele redenumirii localităţii au fost, după unii, comemorarea celor 65 de ani din ziua de 21 iulie 1770, când armata rusă, sub conducerea lui P. A. Rumeanţev, a înfrânt oştirile turceşti în lupta de pe râul Cahul, iar, după alţii – factorul geografic, pentru că râul Cahul izvorăşte din pădurile de la nord-est de localitate. De fapt, ambele momente au putut servi ca punct de plecare la schimbarea denumirii localităţii.
Curând Cahulul deveni unul dintre principalele centre economice şi comerciale din sudul Basarabiei. Oraşul, planificat în formă de cartiere patrulatere, cu străzi drepte, orientate de la est spre vest şi de la nord spre sud, ocupa teritorii tot mai mari din preajma vechiului sat Frumoasa, parte a urbei care şi până în prezent este străbătută de uliţe şi ulicioare înguste şi întortocheate, odinioară concentrate în jurul unei biserici de lemn foarte vechi.
După pacea de la Paris, încheiată la 30 martie 1856, în urma războiului dintre ruşi şi turci, Rusia se vede nevoită să retrocedeze Principatului Moldovei partea de sud-vest a provinciei, care cuprindea cele trei judeţe – Cahul, Bolgrad şi Ismail. Noul proprietar al moşiei locale Dimitrie Caravasile se îngriji să asigure oraşului perspectiva unei dezvoltări continue. După autorizarea statutului de reşedinţă judeţeană, la Cahul încep lucrări de edificare a oraşului, se înfiripă viaţa culturală a cahulenilor, îşi fac apariţia mici întreprinderi industriale, se instalează organele şi instituţiile administraţiei româneşti. Se constată o intensă activitate de culturalizare şi instruire a populaţiei. În 1858 ia fiinţă şcoala urbană de băieţi, având 36 de elevi, apoi se deschide şi cea dintâi şcoală urbană de fete, acestea pe lângă prima şcoală parohială din localitate (din 1842).
Recensământul din 1864 fixează pentru oraşul Cahul 926 de case, 1146 de familii, 2 biserici. Catedrala Sf. Arhanghel Mihail, construită în 1837-1850, este ctitoria familiei Fiodorov. Biserica rusă din mahalaua Lipovanca a fost ridicată în anii 1856-1857. Sursele documentare atestă pe teritoriul oraşului la vreo 20 de mori de vânt, câteva oloiniţe, ateliere de fierărie şi lemnărie, mici fabrici de olane şi cărămizi, o topitorie de seu, o instalaţie de prelucrare a lânii, o boiangerie etc. Principala ocupaţie a locuitorilor era, bineînţeles, agricultura şi creşterea animalelor.
Cahulenii, împreună cu ţăranii satelor, au participat în 1859 la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor, înfăptuind prin aceasta unirea Principatului Moldova cu Ţara Românească. Şi românii basarabeni, şi coloniştii bulgari, găgăuzi, germani, ruşi, ucraineni etc. au beneficiat de aceleaşi drepturi de împroprietărire în timpul reformei agrare din 1864, efectuată de înţeleptul domn. Şi intelectualii, şi ţăranii au profitat de pe urma introducerii prin lege a învăţământului elementar obligatoriu, general şi gratuit. Tot în acea perioadă, grafia chirilică a fost înlocuită prin scrierea latină, traducându-se în fapt aspiraţiile generaţiei de la 1848.
În 1878, la 19 februarie / 3 martie, în conformitate cu Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano, judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail sunt reanexate la Imperiul Rus. Pe teritoriul de la est de Prutul inferior se reinstaurează regimul administraţiei ţariste.
Documentele vremii fixează în analele urbei numeroase evenimente, fapte, întâmplări:
1878. Oraşul avea 992 de case, 4474 de locuitori, 2 biserici, 2 sinagogi, 2 şcoli elementare, 69 de prăvălii, 4 100 desetine de pământ, 460 de cai, 1 402 vite cornute mari, 5 066 de oi, prisăci, grădini, livezi etc. (PNM – 1870/1878, p. 123).
1897. Localitatea e menţionată cu 7 077 de locuitori, inclusiv 3 599 bărbaţi şi 3 478 femei (R – 1897, p. 6).
1920. La reforma agrară din 1918-1924 aproximativ 1670 de ţărani din Cahul au fost împroprietăriţi cu 11 233 ha de pământ arabil şi de păşune (RAB, p. 117).
1923. Oraşul avea 2 000 de clădiri şi menaje, 12 000 de locuitori stabili şi aproximativ 3 000 de locuitori flotanţi, suprafaţa oraşului fiind de 262 ha, segmentată în 5 sectoare, cu 45 de străzi, un parc şi 4 pieţe, poştă, telefon, telegraf, liceu de băieţi, liceu de fete (DSB, p. 119).
1934-1940. În centrul oraşului este înălţat monumentul lui Ioan Vodă cel Viteaz, se pavează trotuarele, la tipografia „Rapoport” se editează revista Cahulul literar.
1945-1975. În perioada postbelică se deschid mai multe instituţii de învăţământ: Şcoala pedagogică (1945), Şcoala de medicină (1946), Şcoala-internat nr. 1 (1961), şcoli tehnice şi de meserii (1969). Încep să activeze Fabrica de bere (1957), Combinatul industrial (1966), Fabrica de produse lactate (1968), Fabrica de conserve (1971), Tipografia orăşenească (1972). Se construieşte linia de cale ferată Basarabeasca – Cahul, cu primul tren sosit în gara locală în 1971.
1987. Este inaugurat Teatrul muzical-dramatic „B.P.Hasdeu”.
1990. Podul de la Cahul-Oancea găzduieşte primul „Pod de flori” peste Prut.
1994. Oraş-reşedinţă al raionului Cahul, 10.377 apartamente şi case individuale, 42.904 loc., dintre care 21.085 români, 9.794 ruşi, 6.728 ucraineni, 2.572 bulgari, 1.245 găgăuzi, 1.479 persoane de alte etnii. Infrastructura economică şi socială a oraşului: 6 întreprinderi şi organizaţii din sfera materială (AP „Tricon”, fabricile de conserve, brânzeturi, de băuturi fără alcool, de panificaţie ş.a.), 9 unităţi de prestări servicii, policlinică, spital, 12 instituţii de învăţământ superior, mediu şi tehnico-profesional, 15 grădiniţe de copii, teatru, 2 cinematografe, 5 case de cultură, 8 biblioteci, 9 oficii de telecomunicaţii, 3 bănci, 6 case de economii, 34 cantine şi cafenele, 68 magazine, 2 hoteluri, bază turistică ş.a. (DSM, I, p. 144).
1998. Municipiu, reşedinţă a judeţului Cahul (până în 2003). Centru economic şi cultural. Nod de comunicaţii (feroviar, rutier). Aeroport. Pod peste Prut. Centru vamal de frontieră. Teatrul „B. P. Hasdeu”. Muzee. Monumente istorice. Staţiunea balneoclimaterică „Nufărul Alb”.
2005. Economie. În raza urbei activează 2 665 agenţi economici, inclusiv 44 în industrie, 37 în construcţii, 67 în transport, 1690 în comerţ, 650 în agricultură ş.a. Întreprinderi industriale mari: SA Combinatul de Panificaţie, cu capacitatea de 39 tone produse de panificaţie în 24 de ore; SA Fabrica de conserve „Provit” cu capacitatea de 119 mil. borcane convenţionale pe an; SA „Agrofirma Cahul”, cu capacitatea de prelucrare de 20 mii tone struguri pe an; SA Fabrica de brânzeturi, cu capacitatea de 69 de tone de produse lactate în 24 de ore; SA „Tricon”, fabrică de producere a articolelor tricotate, care sunt comercializate atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă, distinsă cu premii şi menţiuni internaţionale, participantă la numeroase expoziţii-târguri din diverse oraşe europene; SA „Zidarul”, cu capacitatea de producere de 3500 m2 de locuinţe pe an ş.a.
Cultură, învăţământ, sport. În oraş activează 35 de instituţii de învăţământ: 2 universităţi, 4 licee, 10 şcoli de cultură generală, 2 şcoli polivalente, 1 colegiu de medicină, 11 instituţii preşcolare etc. O activitate culturală intensă desfăşoară Palatul de Cultură (cu 800 de locuri), 5 biblioteci, Teatrul muzical-dramatic „B. P. Hasdeu”, Muzeul de Istorie, Ansamblul popular de dansuri şi cântece „Izvoraş” ş.a. Oraşul dispune de un complex sportiv modern, cu şcoală şi cluburi sportive, cu o sală de jocuri sportive şi o sală de gimnastică, 2 bazine de înot. Manifestări importante: Festivalul Internaţional Folcloric „Nufărul alb”, Festivalul de muzică uşoară „Cântecele tinereţii noastre”, Festivalul obiceiurilor şi tradiţiilor de iarnă „Florile dalbe”.
Muzeul de Istorie din Cahul. Muzeul, fondat în anul 1958, dispune de cca 15 mii de piese ce ţin de istoria naturală, arheologie, etnografie, artă. Este amplasat într-un edificiu istoric, construit la mijlocul sec. al XIX-lea, pe timpuri reşedinţă a tribunalului judeţean. Aici, în 1858, a activat în calitate de judecător Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Colecţia naturală a muzeului conţine exponate ce reprezintă flora şi fauna a trei ecosisteme, specifice zonei de sud a Moldovei: câmpie, pădure, baltă. Colecţia istorică prezintă exponate ce provin din siturile arheologice din zonă.Uneltele din piatră, bronz şi fier, ceramica, fragmentele de statuete, bijuteria, monedele etc. ilustrează evoluţia culturii materiale şi a modului de viaţă începând cu perioada paleoliticului până în epoca modernă. Una din săli adăposteşte expoziţia ambulantă „Şcheia-Frumoasa-Cahul”, aceasta redând istoria localităţii de pe râuleţul Frumoasa, începând din cele mai vechi timpuri până în prezent.
Complexul „Gospodăria ţărănească” include o casă, un şopron şi o fierărie de la finele sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea specifice zonei. Aici sunt expuse piese unice: covoare, îmbrăcăminte, obiecte casnice – opere de artă populară de valoare indubitabilă (MC, p. 7-9).
Personalităţi. La Cahul s-au născut sau au activat mulţi oameni de ştiinţă şi cultură, fruntaşi ai vieţii publice: B. P. Hasdeu(1836-1907), judecător al oraşului (1858), construieşte cu mijloace proprii o şcoală de fete, transformată mai târziu în Liceul „Iulia Hasdeu”;D. Crăciunescu (1840-1908), avocat, prefect de judeţ, membru al societăţii „Junimea” (Iaşi); V. Hondrilă (1902-1974), revizor şcolar, redactor şi editor al ziarului Graiul satelor; L. Şeptiţchi (1919-1970), scriitor, publicist, profesor în şcolile din oraş; C. Reabţov (1920-1997), scriitor, publicist, autor de manuale, profesor în şcolile din oraş, Eminent al Învăţământului Public; A. Ciurunga, născut la Cahul (1920), scriitor, publicist, editor al revistei Cahulul literar; P. Dimitriu (1925-1996), doctor în istorie, autor de studii, manuale şi colecţii de documente; I. Osadcenco (1929-1994), născut la Cahul, doctor în filologie, profesor universitar, scriitor, autor al unor studii despre creaţia clasicilor literaturii române; V. Lanciu (1931-2006), fost primar al oraşului Cahul (1975-1980), director general al Asociaţiei Poligrafice din Cahul, apoi director al Complexului Poligrafic din Chişinău „Universul”; E. Grebenicov (n. 1932), absolvent al Şcolii medii nr. 2 din oraş, savant de talie internaţională, specialist în problemele dinamicii cosmice şi ale fizicii nucleare, profesor universitar, academician, stabilit cu traiul la Moscova; S. Mocanu (n. 1932), artist emerit, dansator în formaţia „Joc”; E. Hrişcev (n. 1942), absolvent al Şcolii medii nr. 2, doctor habilitat în ştiinţe economice, profesor şi ex-rector al Academiei de Studii Economice; Gh. Reabţov (n. 1946), profesor universitar (Universitatea Tehnică din Chişinău), scriitor, publicist; Gh. Vodă (n. 1934), absolvent al Şcolii medii nr. 2, poet, scriitor, publicist, regizor; I. Bostan (n. 1949), absolvent al Şcolii-internat nr. 1, profesor universitar, academician, rector al Universităţii Tehnice din Moldova; M. Sarabaş(n. 1948), absolventă a Şcolii pedagogice din Cahul, interpretă de muzică populară; Iur. Grecov (n. 1934), scriitor, publicist, traducător, redactor al revistei Literaturnaia Moldova; Svetlana Strezev (n. 1951), absolventă a Şcolii pedagogice din Cahul, soprană, interpretă de muzică clasică, artistă emerită, ş.a.
Toponime: Balta Florilor, Bălacea, Budăiele, Cahul (râul), Cardonul, Dealul Mărănzii, Dracile, Focşa, Foltanele, Frumoasa, Gârla Mare, Izvoarele, Lapaievca, Lipovanca, Maranda, Movila Tătărească, Nucarii, Podul Oancei, Roşul Mare, Roşul Mic, Strafida (Stafida), Şleahul Baimacliei, Valea Cotihănii, Valea Crihănii, Valincea, Viile lui Borcea, Zăvoiul.
Antroponime: Ababei, Acciu, Aconi, Acriş, Adămiţă, Adochiţei, Aftene, Albu, Alexa, Ajder, Alună, Anastas, Andrieş, Andriuţă, Andronic, Antohi, Anton, Antoniu, Apostol, Arabagi, Aramă, Arcan, Arcuş, Arhip, Armanu, Arnăutu, Arsene, Artene, Babanu, Babici, Bacalu, Baciu, Bagrin, Bairac, Bairam, Balabanu, Balan, Bantuş, Banu, Baraboi, Barbă, Bardă, Baron, Basarab, Baschin, Batâr, Băbănuţă, Bălănel, Bălănici, Băltag, Bejan, Bejenaru, Benu, Berbec, Berdilă,Beşliu, Bezman, Bichir, Bivol, Bâlea, Blacşu, Bânzar, Bârlea, Blănaru, Bobeică, Boboc, Boca, Bogdan, Boghean, Boicenco, Boicu, Boieru, Boinegri, Boişteanu, Boitan, Boldur, Bolocan, Botica, Botnaru, Bragu, Bratu, Brăgaru, Brăilă, Brăileanu, Breţcanu, Bria, Bucur, Budan, Budu, Buga, Buiuc, Bujor, Bulat, Bunea, Burciu, Burlacu, Burlea, Busuioc, Butuc, Buzu, Cadî, Calancea, Calcatinge, Cambur, Capră, Cara, Caraghiaur, Caranfil, Carasic, Carp, Cartofeanu, Casapu, Casiadi, Caşu, Caţ, Cazacu, Cazangi, Căpraru, Cătană, Cernega, Cernica, Certan, Cevdar, Cheptene, Chersac, Chetroi, Chihai, Chiorpeac, Chiosa, Chiper, Chiriac, Chiricuţă, Chirigiu, Chirilă, Chiriţă, Chiziţchi, Ciobanu, Ciocoi, Ciolacu, Ciubăr, Ciubotaru, Ciutu, Cociu, Codreanu, Cojan, Cojocaru, Colibă, Colomieţ, Comanici, Comerzan, Condrea, Condurache, Coroi, Coşeru, Coşuleanu, Coteţ, Covalgi, Covaliu, Craiu, Crăciun, Creangă, Creţu, Crintea, Cristea, Croitoru, Crudu, Cucu, Cuculescu, Cujbă, Culbeci, Curdov, Cuţencu, Dabija, Dandeş, Darie, David, Dănilă, Delescu, Deli, Dermengi, Diminescu, Dimineţ, Dimitriu, Dobrea, Demencu, Donea, Donici, Dragomir, Drumea, Drăghici, Duca, Dulgheru, Duminică, Duţu, Echim, Enciu, Epureanu, Eremia, Erhan, Eşanu, Fabian, Făuraş, Flioştor, Florea, Forţu, Frunză, Fulger, Furnică, Furtună, Hagi, Hagioglu, Hajdău, Hantea, Hârcâială, Hotnog, Gaju, Gaidargi, Gaidarlî, Gaidău, Gaivaz, Gavrilaş, Gavriliţă, Gavriloi, Găluşcă, Gărgăun, Ghencea, Gheţu, Ghionea, Gheorghiu, Ghimpu, Gârneţ, Ghioc, Goldur, Goncear, Gorea, Grădinaru, Grebenicov, Greţu, Grigoriu, Grigoriţă, Grosu, Gruia, Guglea, Guţu, Iabangi, Iaconi, Ianuş, Ignat, Iordache, Iordan, Iorga, Irimia, Ispas, Istrate, Itu, Iuraşcu, Juncu, Juzu, Jalbă, Jantâc, Jelescu, Jicol, Jitcu, Jolea, Josanu, Jumate, Jurea, Jurju, Lazăr, Lanciu, Lascăr, Latu, Laur, Leahu, Lefter, Lemnaru, Lepădatu, Liulea, Luca, Luncă, Lungu, Lupaşcu, Lupu, Maidan, Maistru, Malai, Malancă, Maldur, Maleş, Manciu, Manole, Marcu, Margine, Marin, Mătcaşu, Medeleanu, Medoi, Melentie, Melnic, Mereuţă, Migali, Mihai, Mihalcea, Mircea, Mircos, Mironescu, Mîndru, Mocanu, Moga, Moraru, Moruz, Muscalu, Munteanu, Munteniţă, Musteaţă, Nanie, Nărea, Nebunu, Neagu, Nedelcu, Negară, Negru, Negruţă, Neniceasa, Nicu, Niculiţă, Nistor, Niţă, Nucă, Oboroceanu, Obreja, Ojog, Olaru, Olărescu, Olteanu, Onciu, Onofrei, Onos, Onuţă, Oprea, Osadcenco, Ostaşu, Oţel, Palade, Palea, Panait, Papana, Papuc, Parfene, Parii, Pasat, Pascal, Păcuraru, Păduraru, Păscaru, Peiu, Pelin, Perju, Petcov, Petroae, Petrunea, Petruţă, Piscunov, Pârvu, Platon, Pleşu, Pletosu, Plugaru, Popa, Popovici, Porumb, Postu, Pralea, Preuteasă, Proca, Pruteanu, Putină, Racu, Radu, Raru, Răileanu, Răţoi, Resteu, Reşulschi, Reuţchi, Robu, Rogozencu, Roman, Roşanu, Roşca, Rotaru, Rusandu, Rusu, Sacalî, Sava, Savciuc, Scurtu, Secăreanu, Serafim, Socor, Spinei, Spoitoru, Stancu, Stanciu, Sterpu, Stoian, Stoica, Strătuţă, Stuparu, Surdu, Suruceanu, Tănase, Tătaru, Tecuci, Terzi, Todorov, Todos, Tofan, Talmaci, Toma, Topală, Tornea, Trifan, Tudoran, Tulceanu, Turcu, Ţăranu, Ţepordei, Ţâu, Ţugui, Ţurcanu, Ţuţuianu, Ungureanu, Ursache, Ursu, Urum, Uscatu, Uşurelu, Zagorodni, Zaharia, Zahu, Zamăneagră, Zapoojrenco, Zavati, Zbierea, Zgârcibabă, Zlati, Zlatu, Zorilă.
Surse bibliografice
DSB = Giurgea E., Dicţionarul statistic al Basarabiei, Chişinău, 1923.
DSM = Dicţionarul statistic al Republicii Moldova, Chişinău, vol. I-IV, 1994.
MC= Muzeul municipal Cahul, Cahul, 2002.
PNM – 170/1878 = Перечень населенных мест (1870-1978). Бесарабская Губерния, Chişinău, 1912.
R – 1897 = Первая всеобщая перепись Российской Империи 1897 года. Бессарабская губерния, Sankt-Petersburg, 1905.
RAB = Reforma agrară din Basarabia (1918-1922). Date statistice, Chişinău, 1930 (Extras).
SNA = Sanatoriul „Nufărul alb”, Cahul, 2003.
T – 1864 = Tabloul de toate comunele rurale din ţară (Ediţie oficială), Bucureşti, 1864.