Conferinţa Profesorul Ion Dumeniuk – 70 de ani de la naştere
Pentru tipar;)
;)
...organizată pe data de 10 mai 2006 la Universitatea de Stat din Moldova de către reprezentanţii Catedrei de Limba Română, Lingvistică Generală şi Romanică a Facultăţii de Litere a debutat cu un discurs omagial rostit de decanul facultăţii, Irina Condrea, care a evocat calităţile profesorului Ion Dumeniuk şi rolul lui determinant în contextul evenimentelor de la începutul anilor ’90, cruciale pentru evoluţia ulterioară a istoriei naţionale. În faţa unui public numeros, constituit din profesori şi studenţi, Irina Condrea s-a referit şi la statutul de animator (mereu în centrul evenimentelor) al lui Ion Dumeniuk în viaţa sociopolitică din acea perioadă, menţionându-i, inclusiv, meritele profesionale.
Prorectorul Petru Chetruş a asigurat asistenţa de înalta consideraţie a conducerii universităţii faţă de numele distinsului profesor şi de atenţia acordată simpozionului „de foarte mare importanţă”, organizat pentru comemorarea „unui patriot al neamului care s-a format la Universitatea de Stat din Moldova”.
Alocuţiunea oficială a prorectorului a fost urmată de câteva comunicări, prezentate de către colegii lui Ion Dumeniuk.
Şeful Catedrei de Limba Română, Lingvistică Generală şi Romanică, prof. univ. Anatol Ciobanu, a evidenţiat trăsăturile distinctive ale personalităţii lui Ion Dumeniuk: „polemist nemaipomenit”, „caustic”, „principial”, „insistent”. În contextul evocării activităţii regretatului profesor, în comunicarea Ion Dumeniuk – pedagog, savant şi patriot, Anatol Ciobanu a afirmat metaforic: „Brazii se frâng, dar nu se îndoaie”, formulând, la finalul comunicării, următoarele propuneri: editarea tuturor lucrărilor fostului coleg şi adoptarea practicilor centrelor universitare occidentale de a denumi sălile de curs în onoarea unor personalităţi marcante, sugerând că una dintre aulele Facultăţii de Litere ar trebui să poarte numele lui Ion Dumeniuk.
Comunicarea Întoarcerea limbii române la ea acasă în viziunea prof. Ion Dumeniuk, prezentată de prof. univ. Mihail Purice, a fost una specială, prin expresiile inspirate, memorabile pe care acesta le-a ales pentru a cinsti memoria „celui mai român dintre ucrainenii basarabeni”. Vorbitorul şi-a exprimat regretul că, după 17 ani de la adoptarea legislaţiei lingvistice, mai există probleme pentru a căror rezolvare a militat Ion Dumeniuk, personalitate care „dacă ar fi fost printre noi, ar fi militat pentru oficializarea glotonimului limba română”. Mihail Purice a sugerat necesitatea editării unui volum cu textele inedite ale regretatului profesor.
În calitatea sa de coleg şi prieten, Alexandru Bantoş, redactorul-şef al revistei Limba Română, a evocat abilităţile de conducător şi nobleţea umană a lui Ion Dumeniuk, primul redactor-şef al revistei, alături de care a lucrat în condiţii extrem de dificile din punct de vedere sociopolitic.
Dincolo de patosul evocărilor, autorii comunicărilor comemorative au oferit o imagine autentică a unui om activ, a unui distins membru al societăţii, care s-a implicat direct în procesul de renaştere naţională.
Au mai luat cuvântul, pentru a-şi exprima consideraţia şi admiraţia faţă de eruditul profesor: dr. hab. T. Melnic, dr. hab. Ion Ciocanu, dr. conf. G. Rusnac, dr. conf. Vl. Zagaevschi ş.a.
În final, a vorbit Elena Dumeniuk, soţia omagiatului, mulţumind colegilor celui care a fost Ion Dumeniuk şi tuturor celor prezenţi „pentru că nu l-au uitat” şi pentru că ştiu să-i cinstească, onest, amintirea.