„Va veni ziua când şi în Basarabia limba română se va afla la ea acasă”
Pentru tipar– Domnule director general al Departamentului de Stat al Limbilor, iată-ne ajunşi şi la cea de-a treia aniversare a adoptării legilor cu privire la limba de stat. Cum comentaţi, în situaţia actuală, semnificaţia zilei de 31 august?
– E una dintre puţinele bătălii câştigate de românii basarabeni în lupta lor pentru a supravieţui ca neam. Să ne gândim numai cât face revenirea la alfabetul latin! Prin el, în faţa rusificării s-a durat un adevărat zid chinezesc, pe care nu-l mai poate distruge nimeni. Evenimentul este de importanţă istorică şi constituie o mare victorie a intelectualităţii noastre. Legile... de!, ca toate legile sovietice şi postsovietice, sunt superficiale, adoptate după numeroase compromisuri, conţinând deficienţe şi lacune... Legislaţia cu privire la limbă a impulsionat iniţial soluţionarea problemei şi doar atât. Nu a fost prevăzut mecanismul de aplicare a legilor, din care motiv astăzi parcă avem şi parcă nu avem limbă de stat...
– Aceasta ar fi cauza principală a „tărăgănării” trecerii la limba de stat?
– Principala, dar nu singura. Într-un stat cu adevărat suveran, cu adevărat independent, cu adevărat liber e ridicol să abordezi necesitatea trecerii la limba acestui stat. Şi nu ar trebui să vorbim nici de etape de tranziţie, nici de compromisuri. Când au venit în ’40 în Basarabia, comuniştii au avut nevoie de o singură noapte de... „tranziţie”. A doua zi, peste tot se scria şi se vorbea ruseşte, s-au găsit şi maşini de dactilografiat, şi linotipuri, şi formulare tipizate ş.a.m.d. Nimeni nu s-a revoltat atunci, nimeni nu s-a plâns că îi sunt lezate drepturile, nimeni n-a făcut greve, n-a creat „republicuţe”. Acum însă...
– Ce se întâmplă acum în Basarabia, domnule director şi membru al Guvernului?
– Trecem prin cea mai grea perioadă din istoria noastră. Ne pândeşte, din toate părţile, cu ochi hulpavi, minciuna, deznădejdea, ura de frate, sărăcia, incertitudinea, neîncrederea. Sfintele idealuri naţionale s-au spulberat şi ne-am pomenit pustiiţi, minţiţi, însinguraţi şi... neputincioşi. „Republicile” lui Blohin, Lukianov etc. există, sfidându-ne demnitatea; smirnovii, topalii îşi sărbătoresc jubileele, îşi înjgheabă armata lor, noi – cu imense pierderi materiale, dar mai ales morale – plecăm (a câta oară?) capul, tot de frica sabiei imperiale. De cum am lăsat aripile în jos, am devenit din nou buni. Aţi observat că presa moscovită nu ne mai acordă aceeaşi „atenţie” ca acum două-trei luni? E gata să ne „iubească” frăţeşte, ca pe vremuri.
– Care este, în acest context, menirea Departamentului pe care îl conduceţi?
– Să contribuie cu puterea şi mijloacele de care dispune la revenirea limbii române din acest spaţiu în matca ei firească. Să înlăture barem unele dintre foarte multele obstacole ce stau în calea reintrării în drepturile sale a limbii de stat. În mod succint, programul nostru de activitate ar putea fi formulat astfel:
1. Elaborarea unui mecanism eficient de aplicare a legilor lingvistice în vigoare, coordonarea acţiunilor întreprinse în acest sens de comisiile respective cu cele ale organelor puterii locale.
2. Patronarea activităţii pe care o desfăşoară societăţile etno-culturale, alte instituţii, în vederea ocrotirii limbilor materne ale principalelor minorităţi etnice, în scopul prevenirii şi aplanării eventualelor conflicte interetnice pe motive lingvistice.
3. Asigurarea funcţionării limbii oficiale a Republicii Moldova în diverse medii, sfere şi condiţii socioculturale.
4. Identificarea aspectelor ideologice, sociale şi politice ale funcţionării limbii oficiale într-o societate polietnică, crearea premiselor pentru modificarea raportului dintre aşa-zisa limbă de contact dintre naţiuni şi limba de stat.
5. Fundamentarea principiilor de politică lingvistică pentru perioada de tranziţie la limba de stat.
6. Formularea unor amendamente la legile lingvistice în vigoare, în vederea adaptării unor articole la actualul statut al republicii, la situaţia social-politică reală.
7. Revizuirea „Programului complex de stat pentru asigurarea funcţionării limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova” în vederea ajustării lui la noile condiţii social-politice şi economice din republică şi fundamentarea lui financiar-economică.
– Care credeţi că ar trebui să fie obiectivele revistei Materna?
– Revista Materna este tribuna Departamentului. Cu ajutorul ei, sper, va veni mai curând ziua când vom putea spune că şi în Basarabia limba română se află la ea acasă.
„Materna”, nr. 1, august 1992