Limba păsării de noi
Pentru tiparSună-n fagure de tei
Cugetarea isihastă:
Pasărea pre limba ei...
Zborul ei pre limba noastră.
Nu se-ngroapă-n zi de luni
Veşnicia viscolindă.
Câtă moarte-i peste lumi
Ce folos, că-i fără limbă?
Lăutarilor sus-puşi
Scris le-a fost la nunta-hoaţă
Pentru-un murmur de arcuş
Să plătească-un an şi-o viaţă.
Geaba lună, geaba nor
În lumina preacurată,
Dacă n-ai trăit cu dor
Ce-ai să spui la Judecată?
Staţi voi, graiuri, şi voi, plaiuri,
Mute-n faţa mamei mele:
Ruga ei să-nvie Craiul
Răstignit pe măgurele.
Astfel, din Crai Nou, tot cern
Peste suflete, eterne,
Codul laptelui matern
Şi-al poveţelor paterne.
Chiar şi-atunci când Dumnezeu
Miruieşte-n taina sfântă,
Cine piere-n graiul său
Cântă, moare şi iar cântă.