Spovedanie la o aniversare
Pentru tiparDomnului Alexandru BANTOŞ
Casa Limbii Române, Chişinău
Aix-en-Provence
8/9 septembrie 2005
Frumoasă, poetică întrunire!
Dragi prieteni,
Deşi de-o viaţă mă ocup de cuvinte (în variatele lor forme,
funcţii şi semnificaţii: „Ca într-o biserică intru-n cuvânt. /
De aici ajung cu sufletul / Până la Tatăl nostru, / Care este în ceruri, / până la tatăl meu, / care este-n pământ”, spune Poetul Neamului!),
iată că acum, la cei 70 de ani ai mei, nu găsesc cuvintele care să spună, într-o frază, toată recunoştinţa mea pentru gestul Dumneavoastră de solidaritate intelectuală, care,
sfidând miile de kilometri, de-a lungul Europei, face ca şi astăzi,
în ciuda vremurilor, să fim împreună, la Casa Limbii Române
din Chişinău, uniţi în gând, simţire şi faptă românească.
„Podul de flori”, pe care, într-un avânt extraordinar,
l-aţi aruncat peste Prut, acum câţiva ani, nu a fost zadarnic;
el rodeşte mereu, sub forme variate, tot mai durabile
şi mai frumoase, sub însemnele nobile ale Poeziei, şi va rodi mereu, până când gândul nostru cel mare se va înfăptui.
Vă îmbrăţişez pe toţi, tinereşte, cu inima puţin îmbătrânită,
dar care nu încetează, nici o clipă, să tremure, juvenil,
pentru Ţara mea de Dor, Basarabia!
Vă mulţumesc, să ne vedem cu bine, pe curând!
Valeriu RUSU,
căruia i se alătură Aurelia,
Romaniţa şi Iulian-Românul