Semne de animare a pieţei de artă din Republica Moldova
Pentru tiparLa noi nu a existat niciodată o piață de artă datorită lipsei mai multor componente indispensabile. Sunt artiști, există artă de valoare, însă nu avem galerii de artă bine cotate, funcţionează doar două-trei prăvălii care încearcă să comercializeze artă la nivelul consumului de suvenire.
Mediul artistic din Moldova, datorită artei angajate pe care a oferit-o publicului în perioada sovietică, dar şi lipsei unei politici adecvate de promovare a valorilor autentice din ultimii ani, nu a putut edifica un public al artelor plastice. Nu a fost cultivat interesul și gustul estetic pentru artă. O spunem cu regret, în Moldova nu există nici colecţionari de artă, în sensul adevărat al cuvântului.
Gustul artistic nu poate fi format doar din cărţi, este necesar contactul direct cu arta, cu valorile universale, iar comunicarea directă cu opera de artă se poate realiza prin vizitarea marilor muzee din lume, or, spaţiul nostru a fost mereu privat de aceste posibilităţi, în anii trecuţi – din cauza unei ideologii stupide, astăzi – din cauza sărăciei. Muzeul Naţional de Artă, de mai bine de 25 de ani, din lipsa de mijloace financiare pentru restaurarea imobilelor, nu dispune de spaţii expoziţionale suficiente, adecvate fondurilor de artă (circa 40 de mii de piese) acumulate într-o perioadă de peste şaptezeci de ani.
În ultimii ani, datorită unor politici culturale incalificabile ale factorilor de decizie, nu mai există resurse pentru achiziţii de opere pentru colecţiile publice. Din 1993, sub pretextul prăbuşirii economice, statul a adoptat o politică culturală confuză, care a blocat alocarea mijloacelor financiare pentru completarea patrimoniului muzeelor. Iar mai nou, din 2010 în Republica Moldova nu se mai susţine nici dezvoltarea artelor plastice prin intermediul achiziţiilor anuale. Anterior, chiar dacă la preţuri derizorii, se mai achiziţionau câteva opere pe an de la artiştii de mare notorietate. E un fapt trist şi care ar trebui să ne pună pe gânduri, aceasta era singura modalitate de a completa colecţiile publice cu opere de arta contemporană.
Cât priveşte consumatorul nostru de artă, acesta provine din cercul de intelectuali care vizitează periodic expozițiile Galeriilor Uniunii Artiştilor Plastici, „Constantin Brâncuși”, muzee și alte locații în care se organizează expoziții de artă, de regulă, însă neavând posibilități financiare pentru a-și crea o colecție proprie. Cu artişti de valoare, oferta rămâne destul de generoasă, cererea însă lipseşte aproape în totalitate. Fără critici de artă, experți şi evaluatori care ar putea promova arta ca pe un bun necesar, nu se va putea cultiva gustul colecţionarului de artă.
Analiza numeroaselor expoziţii de valoare organizate la noi se încheie odată cu „ciocnitul” paharelor din plastic la vernisaje. Nimeni dintre titularii critici de artă nu se mai grăbeşte să scrie o cronică plastică, cel puţin din orgoliu, dacă nu din interes pentru artă. Mass-media ar fi, cu siguranţă, un mijloc de informare şi, într-o anumită măsură, de formare a gustului estetic. Criticii de artă ar putea în mod cert influenţa viziunea publicului asupra valorilor autentice, astfel devenind credibili și pentru potențialii colecţionari de artă. Ei sunt cei care ar putea convinge societatea că arta, pe lângă faptul că poate crea confortul estetic şi cultural, poate fi și o investiţie reușită şi de lungă durată. Deocamdată însă nu dispunem de o catedră de istorie şi teorie a artei în instituţiile noastre de învăţământ superior. Abia în acest an au fost incluse cinci burse de studiu în domeniul istoriei şi teoriei artei la Academia de Muzică Teatru şi Arte Plastice. Problema rămâne – cine le va preda cursurile viitorilor studenţi? Această situaţie face ca în centrul capitalei noastre, chiar în vecinătatea Primăriei şi unei veritabile valori artistice de for public, statuia lui Mihai Eminescu, realizată de regretatul sculptor Tudor Cataraga, să se dezvolte bâlciul de suvenire matrioşka şi alte realizări de gang de la noi, care promovează kitsch-ul, împingând comunitatea noastră într-o zonă periferică valoric, fără perspectiva promovării artelor vizuale autentice.
Cu regret, deocamdată în Chișinău mai există un anumit segment al pieței de artă obscură ce desfășoară comerţul cu obiecte culturale în condiţii mai puțin legale și acesta aparține unor persoane care achiziţionează bunuri supunându-le unui circuit închis iar uneori chiar ilicit.
De exemplu, în România, unde se atestă un gust estetic deloc de neglijat, există mulţi colecţionari de artă. După anii nouăzeci ai secolului trecut au apărut mai multe case de licitaţii care au creat o piaţă de artă instituţională, unde tranzacţiile cu valorile culturale se produc public. Această activitate se bucură de un larg interes în mediul colecţionarilor de artă din care statul îşi asigură beneficiul său.
La începutul verii anului curent, cea mai importantă Casă de Licitaţii „Artmark” din România, cu sprijinul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, a reușit să impună un proiect foarte curajos în vederea organizării unei licitaţii de artă duplex, Bucureşti – Chişinău, la 12 iunie curent. Aproape două sute de opere de artă contemporană şi de patrimoniu ale unor artişti de pe ambele maluri ale Prutului s-au reunit în cadrul acestei manifestări culturale de anvergură. Este prima experienţă a pieţei româneşti de artă în promovarea şi răspândirea valorilor artei naţionale peste hotare, dar şi primul pas către accesul public pe piaţa românească a creaţiilor artiştilor basarabeni contemporani şi de patrimoniu.
Având o echipă de profesionişti în domeniul marketingului de artă, colaborând cu cei mai buni experţi şi istorici de artă din România, Galeriile Casa de Licitaţii „Artmark” dezvoltă principalele mecanisme de funcţionare a pieţei de artă. Într-o perioadă de doar patru ani au reuşit să sporească tranzacţiile din România de câteva zeci de ori. Pentru lărgirea interesului faţă de acest domeniu, „Artmark” a creat şi Institutul de Management al Artei care organizează periodic cursuri de promovare a tendinţelor artistice, de familiarizare cu principalele forme de funcţionare a pieţei de artă etc. Pe lângă comerţul cu artă, Galeriile „Artmark” organizează expoziţii naţionale şi internaţionale de anvergură, conservează şi restaurează opere de artă din colecţii publice.
Duplexul Bucureşti – Chişinău poate fi considerat un prim pas în crearea unei pieţe de artă instituționalizate în Republica Moldova. Succesul obţinut în cadrul acestei licitaţii ar trebui să atragă interesul oamenilor întreprinzători din Moldova asupra acestui domeniu. Nu putem exclude faptul că se vor găsi printre oamenii de afaceri şi persoane interesate să dezvolte o piaţă de artă şi la noi.
Licitaţia organizată cu mare fast la Palatul Republicii din Chişinău, sub patronatul Primului Ministru Vlad Filat, a prilejuit un adevărat spectacol cultural. Organizatorii au ştiut să atragă prezenţa unui public foarte numeros: oameni de cultură, artişti, politicieni, oameni de afaceri, reprezentanţi mass-media.
Este adevărat că puţini au fost cei care au rezistat până la finalul licitaţiei, desfăşurată pe durata a circa şase ore. Unii politicieni, dar şi businessmani nu au „riscat” să liciteze, preferând să se retragă la scurt timp după demararea licitaţiei, incredibil, din teama de a nu fi asaltaţi de presă.
În străinătate achiziţia unei opere de artă sau restaurarea unui monument de arhitectură sunt acţiuni de prestigiu, pe când în Republica Moldova cumpărarea unei maşini luxoase sau ridicarea unei case pe locul unui monument demolat, lucruri în altă parte, cel puţin, jenante, se mai consideră, din păcate, acte de bravură.
Până la urmă, trebuie remarcat faptul că, deşi nu se aştepta nimeni la o prezenţă numeroasă a amatorilor de artă la Chişinău, totuşi 30% din loturi au fost adjudecate de paletele aflate în sala Palatului Republicii.
Organizatorii consideră că licitaţia de vară 2012 duplex Bucureşti – Chişinău a înregistrat un succes răsunător, cu un total de 1,35 milioane Euro şi o rată de adjudecare de 96% din numărul loturilor, unde au fost stabilite 20 de recorduri de autor ale artiştilor români şi basarabeni de patrimoniu, înregistrând totodată şi o performanţă de participare. Pentru prima dată operele lui Mihail Grecu, Igor Vieru, Ada Zevin şi Leonid Grigoraşenco s-au vândut într-o licitaţie publică. Sperăm ca valoarea operelor acestor distinşi artişti să crească de la o licitaţie la alta. În acest fel va spori interesul faţă de arta postbelică basarabeană de patrimoniu, dar şi, în general, faţă de potenţialul artistic pruto-nistrean.
Din câte cunoaştem, urmare a acestui succes, „Artmark” va încerca să penetreze piaţa de artă europeană într-un nou duplex România – Regatul Monaco. Acesta va asigura accesul la creaţiile artiştilor români contemporani şi de patrimoniu pe piaţa internaţională.
Un aspect foarte important pentru viaţa culturală a fost expoziţia mult aşteptată de capodopere ale şcolii româneşti de artă, deschisă timp de trei zile la hotelul Leogrand din centrul capitalei. În Republica Moldova au ajuns în premieră clasicii picturii româneşti: Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Theodor Palade, Dumitru Gheaţă, Alexandru Ciucurencu ş.a. Alături de aceştia au fost expuşi marii artişti basarabeni: Mihail Grecu, Valentina Rusu-Ciobanu, Igor Vieru, Ada Zevin, Leonid Grigoraşenco, artişti mai puţin cunoscuţi la Bucureşti. Expoziţia s-a bucurat de un număr foarte mare de vizitatori, mulţi iubitori de artă au revenit de mai multe ori, stând ore în şir fascinaţi de valorile artei româneşti.
Un alt eveniment de mare importanţă pentru iubitorii de artă, realizat în cadrul proiectului „Artmark”, cu sprijinul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” (Chişinău), este transmiterea în custodia Muzeului Naţional de Artă al Moldovei din Chişinău a unei capodopere a picturii româneşti „Ţărăncuţă cu fuior pe cale” de Nicolae Grigorescu, aflată în proprietatea privată a unui colecţionar corporativ român. Opera va fi expusă în cadrul expoziţiei permanente a muzeului pe parcursul unui an. Salutăm practica frecventă în activitatea Casei de Licitaţii „Artmark” de a transmite pentru expunere opere de mare valoare unor importante muzee din ţară. Sperăm că şi lucrarea „Ciobănaşul”, de acelaşi autor, adjudecată în cadrul licitaţiei de către un colecţionar din Chişinău, va putea fi oferită pentru expunere la muzeul nostru.
Dacă licitaţiile de artă vor avea o continuitate la Chişinău, acestea vor aduce beneficii în primul rând artiştilor, pe care îi vor situa în scara ierarhică a valorilor reale, dar şi colecţionarilor care vor putea înţelege că investiţiile în opera de artă sunt cele mai avantajoase. Şi, nu în ultimul rând, va câştiga şi statul, care, în urma instituţionalizării pieţei de artă, va putea încasa impozitele cuvenite din tranzacţiile publice.