O biografie marcată de nobleţe şi dăruire
Pentru tiparDomnul profesor universitar doctor Gheorghe Chivu (n. 7 octombrie 1947, Micşuneştii-Mari, judeţul Ilfov), membru corespondent al Academiei Române, personalitate emblematică a lingvisticii şi filologiei româneşti, şi-a durat un nume în timp cu muncă asiduă, demnitate şi răbdare. Urmează studiile liceale la Snagov şi este licenţiat al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1970). Doctor în filologie (1988). E recunoscut unul dintre cei mai buni specialişti în problemele limbii române literare vechi şi ale editării ştiinţifice de texte aparţinând perioadei de început a culturii noastre scrise. Din 1995 este expert al Comitetului Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică Universitară. Este doctor honoris causa al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, membru fondator al Asociaţiei Române de Terminologie (TermRom), membru în Comitetele de redacţie ale revistelor „Limba română” (Bucureşti), „Limba Română” (Chişinău) şi „Limbă şi literatură”, redactor-şef adjunct al revistei „Limba română“ (Bucureşti), din 2005. Domnia Sa desfăşoară o bogată activitate didactică şi de cercetare în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, respectiv în cadrul Academiei Române, la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al cărui secretar ştiinţific a fost, între 1990-1996, şi la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”. A redactat, singur sau împreună cu alţi cercetători, volume de referinţă pentru cunoaşterea monumentelor scrisului vechi românesc şi a evoluţiei limbii noastre de cultură. A publicat, în ediţii critice de tip academic, două dintre textele ilustrative pentru începutul scrisului în limba română: Pravila tipărită de Coresi şi miscelaneul cunoscut sub numele Codex Sturdzanus, cea mai veche culegere de aşa-numite „cărţi populare” din spaţiul românesc, lucrare distinsă de Academia Română, în 1993, cu premiul „Timotei Cipariu”. A întreprins cercetări laborioase în biblioteci din Ungaria, punând la dispoziţia specialiştilor puţin cunoscutele scrieri lingvistice vechi româneşti: Dictionarium Valachico-Latinum, primul dicţionar original al limbii române, scris cu litere latine la mijlocul secolului al XVII-lea, şi Institutiones Linguae Valachicae, cea mai veche gramatică originală a limbii noastre, scrisă în limba latină, în jurul anului 1770, de o valoare excepţională pentru lingvistica şi filologia românească. A elaborat Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea (1974, în colaborare), Cele mai vechi texte româneşti. Contribuţii filologice şi lingvistice (1982, în colaborare). A publicat peste 200 de lucrări, între care 17 volume (11 de autor), în care sunt dezbătute particularităţi lingvistice şi mai ales filologice ale textelor vechi româneşti. Prin aceste cercetări, conform opiniei academicianului Eugen Simion, Gheorghe Chivu se înscrie în linia marilor filologi: Timotei Cipariu, B.-P. Hasdeu, I. Bianu, Gr. Tocilescu, Al. Rosetti, Ion Gheţie etc.
În domeniul limbii literare, Gheorghe Chivu a demonstrat existenţa bine marcată a stilurilor funcţionale de bază încă în perioada de dinainte de secolul al XVIII-lea. Ideile sale în această materie, întemeiate pe numeroase analize de text, sunt expuse în volumul Limba română – de la primele texte până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Variantele stilistice (2000) şi în volumul colectiv Istoria limbii române literare. Epoca veche, 1532-1780 (1997). Domnia Sa este coautor al Dicţionarului împrumuturilor latino-romanice în limba română veche, 1421-1760 (1992) – primul dicţionar de neologisme datat, din lingvistica românească, prin care se demonstrează existenţa unor puternice influenţe latino-romanice asupra lexicului românesc cu mult înaintea epocii moderne, înlăturându-se, astfel, o prejudecată privitoare la izolarea scrisului vechi românesc de cultură apuseană.
Studiind evoluţia limbii noastre literare de la formele proprii scrisului din secolele XVI-XVIII la cele moderne, domnul Gheorghe Chivu a ajuns la constatarea coexistenţei în cultura română modernă a două variante literare, una laică, individualizată sub influenţă latino-romanică, şi alta religioasă, continuatoarea fidelă a structurilor stilistice vechi. Această concluzie a devenit astăzi direcţie metodologică de cercetare acceptată de numeroşi specialişti.
A descoperit şi a valorificat manuscrise importante pentru cunoaşterea operei şi activităţii unor mari scriitori români, precum George Coşbuc, ale cărui Opere alese, vol. I (Poezii), VII-VIII (traducerea Divinei Comedii), IX (Comentariul la Divina Comedie), le-a editat. Iar relativ recent, 2011, la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă de la Bucureşti, a văzut lumina tiparului volumul, de 1.351 p., Ion Budai-Deleanu, Opere, ediţie îngrijită, cronologie, note şi comentarii, glosar şi repere critice de Gheorghe Chivu şi Eugen Pavel, studiu introductiv de Eugen Simion.
Domnul profesor Gheorghe Chivu a participat la lucrările mai multor colocvii naţionale şi internaţionale (între care cel de la Oxford, 2002) sau la elaborarea unor volume colective publicate peste hotare (Italia, 2003, 2009, Chişinău, 2007), pe marginea unor subiecte interesând cultura românească veche în plan european. O parte dintre lucrările sale au intrat în baza de date gestionată de International Biographical Centre – Cambridge. A fost inclus de A. P. Iudakin în Романо-Германская Энциклопедия (Moskva). Publică în reviste sau volume colective apărute în Italia, Ungaria, Republica Moldova şi participă ca membru-specialist în peste 30 de comisii de doctorat.
În prezent profesorul Gheorghe Chivu coordonează lucrările de elaborare a două opere fundamentale: Istoria limbii române (vol. III), din planul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, şi Enciclopedia literaturii române vechi, la Institutul de Literatură şi Teorie Literară „G. Călinescu”, şi participă în calitate de coordonator-expert laproiectul „Valorificarea identităţilor culturale în procesele globale”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investeşte în oameni”.
Un capitol distinct în biografia profesorului Gheorghe Chivu, marcată de nobleţe, devotament şi dăruire, îl constituie relaţia Domniei Sale cu revista „Limba Română” de la Chişinău, alături de care se află de-a lungul a două decenii şi, mai cu seamă, în perioadele ei dificile, când susţinerea morală şi încurajările venite din partea Domniei Sale contau atât de mult. (Avea perfectă dreptate magistrul când afirma că: ...Morile Domnului macină încet, dar macină bine.)Ținând cont de faptul că momentele de cumpănă ale revistei nu au fost puţine, echipa redacţiei îl consideră pe profesorul Chivu un Om al revistei „Limba Română”.
Mult stimate şi iubite domnule profesor Gheorghe Chivu, la ceas aniversar vă urăm multă sănătate, inspiraţie, curaj şi putere de muncă, pe potriva firii dumneavoastră deschise spre orizontul larg al ştiinţei şi cercetării şi spre cele mai curate valori ale omeniei, cumsecădeniei, sincerităţii şi iubirii de adevăr.
La mulţi ani să trăiţi (că ne trebuiţi)!
Echipa revistei „Limba Română”