Navigatio
Pentru tiparAsemeni sunt celor corăbieri
Ce legau val cu val între pământuri,
Ţintind pe roza celor patru vânturi
Un încotro, spre mâine dinspre ieri.
Adulmecând cu nările sărate
În orizontul neted un abrupt
Nădăjduiau că va, pe înserate,
Să li se-arate mal neîntrerupt.
Astfel, şi eu înalţ nădejdi la proră
Şi îmi purced la drum în neştiut
Râvnind ca braţul să-l întind ancoră,
Spre ţărm tihnit şi nou să mă strămut.
Şi-n valul des al propriilor înscrisuri
Mă legăn şi mă ţin de-un toc-catarg,
Scrutând pe albe foi velinul larg,
Cătând liman şi intuind abisuri.