Formarea de cuvinte. Identificare, analiză şi evaluare
Pentru tiparI. Studiată ciclic, din clasa a V-a şi până în stadiul postuniversitar, tema despre formarea de cuvinte noi ridică, din motive diferite, dificultăţi atât de ordin teoretic, cât şi practic studenţilor din anul întâi (care nu cunosc istoria limbi române, disciplină studiată ulterior), între care şi următoarele:
1) Soluţii variate în privinţa unuia şi aceluiaşi cuvânt format sau cu aspect de cuvânt format, astfel că este necesară argumentarea opţiunii fie pentru moştenire (din traco-dacică sau latină), fie pentru împrumut, fie pentru creaţie proprie limbii române, în situaţii precum: a) cărnos, friguros, lânos ş.a.; b) bucuros, fricos ş.a.; c) furios, graţios ş.a.
2) Chiar fiind recunoscută şi argumentată calitatea de cuvânt format în română, între etimologişti apar divergenţe la identificarea procedeului lexical formativ la: a) verbe ca lupta, măsura ş.a.; b) verbe ca albi, rosti ş.a.; c) substantive şi adjective ca măsură, alb, ş.a. sau ca d) zbor, port ş.a.; au fost formate, acestea, pe rând, de la substantivele omonime corespunzătoare – vezi (a) şi (b) – sau, respectiv, substantivele de la verbele corespunzătoare – vezi (c) şi (d)?
3) Explicarea formării unui cuvânt prin mai multe procedee succesive sau numai prin unul, cel imediat anterior: substantivul neputinţă a fost format de la verbul putea + sufixul -inţă (derivare cu sufix, urmat de derivare cu prefixul ne-, sau numai, direct, de la substantiv, nu şi de la verb? Alte exemple: netăinuit, neînchipuit ş.a.
4) Lacune în teoretizarea procedeelor lexicale formative secundare: cum s-a format substantivul măcenic „colac cu formă specială care se dă de pomană la sărbătoarea creştină 40 de Mucenici”? Dar pronumele unul? Sau verbul zburătăci?
Să mai precizăm că cele patru dificultăţi precizate, dar şi altele, sunt amplificate, uneori, de contradicţii între lexicologi şi lexicografi, cum se poate vedea din soluţiile etimologice variate date în studii, pe de o parte, şi în dicţionare cu etimologii (de tipul DLR, DEX, MDA ş.a.), pe de altă parte.
Răspundem la problema ridicată la (1) prin invocarea posibilităţii diferenţierii între analiza subiectivă unificatoare, a vorbitorului comun şi a studenţilor începători, pentru care toate cuvintele de la (a), (b) şi (c) sunt formaţii lexicale cu sufixul -os şi analiza obiectivă, a lingvistului, care cunoaşte istoria limbii române şi pentru care cuvintele de la (a) sunt moştenite din latină, cele de la (b) sunt creaţii lexicale ale limbii române, iar cele de la (c) sunt împrumuturi. Nu reluăm aici argumentarea care trebuie reţinută însă din seminare sau / şi din bibliografie, dar precizăm că aceasta trebuie însuşită şi reluată la examinări cu subiectul precizat.
În ce priveşte opţiunea pentru una dintre soluţiile precizate la (2), aceasta se bazează, pe de o parte, (pentru (a) şi (c) = moştenire latină), pe argumentarea de la (1) şi, pe de altă parte, pe principiul recunoaşterii conversiunii şi, corespunzător, al renunţării la noţiunile de „derivare cu sufixul zero” / „derivare imediată” (pentru b), respectiv – pentru exemplul din categoria (d) – al „derivării regresive”, ambele în favoarea procedeului „conversiune”, fiindcă radicalii cuvintelor formate sunt identici, structural, cu radicalii cuvintelor din care provin. Există derivare regresivă, dar în alte situaţii decât acelea în care se încadrează substantivele zbor, port ş.a. Etimologii care vorbesc de derivare regresivă, în asemenea situaţii, sunt înşelaţi de convenţia lexicografică de reprezentare în dicţionare a verbelor prin forma de infinitiv prezent activ – zbura, respectiv purta, în cazurile exemplificate; dacă însă convenţia, tot legitimă, ar fi fost stabilită pentru forma de indicativ prezent activ persoana I singular – zbor, respectiv port–, interpretarea noastră, de conversiune, ar fi apărut direct, fără implicarea, aici, a „derivării regresive”.
Referitor la dificultatea precizată la (3), invocăm, din motive structurale, principiul general al opţiunii pentru explicarea formării unui anume cuvânt printr-un singur procedeu, şi anume ultimul, nu prin mai multe procedee succesive; în cazurile precizate: prefixul ne- + putinţă, respectiv acelaşi prefix plus tăinuit, respectiv închipuit (fac excepţie unele categorii structurale de formaţii parasintetice). Cuvintele formate din text apar la identificarea directă, iar etimoanele lor, la identificarea indirectă; derivatul are o structură binară, fiind format numai din două părţi, baza de derivare şi afix, ambele unităţi lexicale putând fi simple sau complexe; se adaugă argumentarea de ordin semantic (să se vadă definiţiile lexicografice ale derivatelor în discuţie).
În sfârşit, pentru (4), se impune studierea procedeelor lexicale formative secundare, chiar dacă aportul lor cantitativ (număr de cuvinte formate) şi calitativ (structuri variate) este inferior aportului procedeelor lexicale formative principale, cunoscute. În cele trei cazuri precizate, este vorba de „specializare semantic-lexicală a unei variante fonetice”, pentru măcinic < din mucenic, de „articulare obligatorie” pentru unul < din un(u) + art.-(u)l şi de „contaminaţie” în zbu(ra) şi -rătăci, pentru al treilea, dar există şi alte procedee din categoria celor precizate imediat mai sus.
II. Cu aceasta am ajuns la al doilea aspect din titlul lucrării noastre, analiza şi comentariul cuvintelor formate, după identificarea lor în texte. Îl exemplificăm aşa cum l-am realizat într-un volum recent apărut (Petru Zugun, Ana-Maria Minuţ, Formarea cuvintelor. Teorie şi practică, Editura Sedcom Libris, 2005).
Se dau textele următoare cerându-se, mai întâi, A) încadrarea cuvintelor formate, identificate în el, în una dintre rubricile tabelului; B) comentarea lor pe baza cunoştinţelor lingvistice proprii şi C) analiza structurală în radicali, rădăcini şi, la derivate, baze de derivare:
1) „Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată [...]”
(Ion Creangă, Amintiri din copilărie, partea a doua)
A.
|
derivatele
|
compusele
|
conversionatele
|
formate prin procedee secundare
|
„cuvintele
gramaticale”
|
|
1) subst. năzdrăvăni(ile) <adj. năzdrăvan + suf. -i(e)
2) subst. zâmbet < vb. zâmb(i) + suf. -et
|
1) adv. uneori
< adj. pron. un(e) + subst. or(i)
|
1) adj. vestit(ă) < vb. vestit(ă)
2) adj. pron. sale < pron. pos. sale
3) adj. îndelungat(ă)
< vb. îndelungat(ă)
|
–
|
1) conj. şi < adv. şi (conversiune)
2) prep. pentru
< prep. pe + prep. întru (compunere)
3) prep. a (morfem de inf.) < prep. a (conversiune)
4) prep. dintru
< prep. de + prep. întru (compunere)
5) art. neh. o < adj. pron. o (conversiune)
|
Total: 2 + 1 +3 (+4) + 0 (+5) = 6 (+4) şi 0 (+5)
[Între paranteze apar gramemele: urmând tradiţia, au fost luate în considerare şi „cuvintele gramaticale”, deşi ele aparţin gramaticii, nu lexicologiei; în 3 (+4), prima cifră notează cuvintele formate identificate direct, iar a doua, cele identificate indirect, deci prin etimoanele lor; ca orice alt text scurt, acesta este relevant numai prin unele aspecte ale formării de cuvinte.]
B. Observaţii
1. Sufixul -i(e) formează abstracte nominale şi este acelaşi din prostie < prost, viclenie < viclean ş.a.; sufixul -et formează tot abstracte nominale şi este acelaşi din plânset < plâns, răcnet < răcn(i) ş.a. Compusul este neomogen şi semianalizabil.
2. Adjectivele vestit(ă) şi îndelungat(ă) provin de la formele de participiu ale verbelor care, în dicţionare, sunt înregistrate, prin convenţie, cu forma lor de la infinitiv, prezent, activ, vesti, respectiv îndelunga.
3. Numai în analiza subiectivă adjectivul pronominal sale poate fi considerat ca format prin conversiune intermorfologică, de la pronumele omonim (ocurent, cu această formă, deci fără articolul ale – din ale sale, de exemplu, precedat de prepoziţii precum contra, împotriva, ş.a. sau de locuţiuni prepoziţionale ca din cauza, din pricina ş.a., în contra sa, din cauză sa etc.); în analiza obiectivă, atât adjectivul său etc., cât şi pronumele său reprezintă moştenire latină.
4. Cele şase lexeme au fost identificate în cadrul identificării directe, dar alte patru lexeme sunt identificabile în cadrul identificării indirecte, astfel: a) năzdrăvan (etimon intern şi bază de derivare) este format cu prefixul negativ ne- (aici, cu forma nă-) şi baza de derivare zdravăn (să se observe diferenţa semantică frapantă între etimon şi derivat); b) verbul vestit(ă), format, prin conversiune intermorfologică subst. > verb, de la substantivul vest(e), procedeul lexical formativ fiind conversiunea (nu „derivarea imediată” / „derivare cu sufixul zero” ş.a.), fiindcă radicalul cuvântului format, al verbului deci, este vest-, identic structural (aici, şi fonetic) cu acela al etimonului său; c) verbul îndelunga, format tot prin conversiune intermorfologică de la adjectivul şi adverbul îndelung; d) acestea din urmă au fost formate prin compunerea prepoziţiei compuse în de cu adverbul lung.
C. Analiza structurală
La derivate
Radicalii: năzdrăvăni-, zâmbet
Rădăcinile: -zdravăn-, zâmb-
Bazele de derivare: năzdrăvăn- , zâmb-
La compuse
Radicalii: uneori
Rădăcinile: une-, or(i)
La conversionate
Radicalii: vestit-, sa-, îndelungat-
Rădăcinile: vest-, sa-, -lung-.
2) „În locurile pietroase dinspre pădure, umbletul le spori. Ajunşi, deodată, noaptea, Jder opri, plecându-şi urechea şi ascultând neclintit, cu inima înfricoşată”.
(Mihail Sadoveanu)
A.
|
derivatele
|
compusele
|
conversionatele
|
formate prin procedee secundare
|
„cuvintele gramaticale”
|
|
1) adj. pietroas(e)
< subst. pietr(e) + suf. -oas(e)
2) subst. umblet(ul)
< vb. umbl(a) + suf. -et(ul)
3) adj. neclintit < pref. ne- + adj. clintit
|
1) adv. deodată < prep. de + adv. odată
|
1) vb. spor(i) < subst. spor
2) adj. ajunş(i) < vb. ajuns
3) adv. noaptea < subst. noaptea
4) subst. propriu Jder
< subst. comun jder
5) adj. înfricoşat(ă) < vb. înfricoşat
|
–
|
1) prep. dinspre
< prep. din + prep. spre (compunere)
2) conj. şi < adv. şi (conversiune)
|
Total: 3 + 1 + 5 (+ 4) + 0 (+ 2) = 9 (+ 4) şi 0 (+ 2)
B. Observaţii
a) Sufixul -os formează nume de însuşiri hipertrofiate, sufixul -et formează abstracte nominale, iar prefixul ne- este prefix negativ.
b) Considerăm că neclintit are valoare de adjectiv, nu de adverb (dacă numele-subiect din propoziţie ar fi de genul feminin, acordul s-ar face în consecinţă, de exemplu: Fata opri ... ascultând neclintită; apreciem, după cum se vede, că adjectivul neclintit provine prin derivare cu prefixul ne- de la adjectivul clintit, nu prin conversiune de la un verb la participiu.
c) În analiza curentă, verbul spor(i), care provine de la substantivul spor, ar reprezenta un caz de derivare cu sufixul verbal -i. În analiza noastră, acesta este un caz de conversiune, dat fiind faptul că radicalul substantivului spor este spor, iar radicalul verbului spor(i), este, de asemenea, spor- (-i este un sufix gramatical, deci exterior radicalului).
d) În text apare şi un caz de conversiune intramorfologică: substantivul propriu Jder provine din substantivul comun jder.
e) În text apar unele cuvinte formate de la cuvinte care au luat naştere, de asemenea, pe terenul limbii române: 1) adjectivul clintit, care oferă baza de derivare în neclintit, provine, prin conversiune, din verbul clintit; 2) verbul înfricoşat (de la care a fost format, prin conversiune, adjectivul corespunzător) este un derivat cu prefixul în- de la adjectivul fricos (reamintim şi faptul că, în analiza curentă, acest verb este considerat derivat parasintetic, cu prefixul în- şi sufixul -a, de la adjectivul fricos); 3) adjectivul fricos este un derivat cu sufixul -os de la substantivul fric(ă); 4) compusul, adverb, odată < numeralul o + substantivul dată. Dacă adăugăm şi aceste cuvinte, numărul lexemelor din text formate pe terenul limbii române se ridică la 13 (+2).
C. Analiza structurală
La derivate
Radicalii: pietroas-, umblet-, neclintit-
Rădăcinile: pietr-, umbl-, clint-
Bazele de derivare: pietr-, umbl-, -clintit
La compus
Radicalul: deodată
Rădăcinile: o şi -dat-
La conversionate
Radicalii: spor-, ajunş-, noaptea, Jder, înfricoşat-
Rădăcinile: spor-, ajun-, noapt-, jder-, -fric-.
III. Am ajuns, în sfârşit, la evaluare şi, implicit, la notare, ultima secţiune a prezentării noastre. Pentru rezolvarea integrală şi corectă a secţiunii A acordăm trei puncte, pentru B – şase puncte, iar pentru C – un punct, deci zece în total. La C acordăm maximum un punct (identificarea rădăcinilor, radicalilor şi, în cazul derivatelor, a bazelor de derivare neridicând dificultăţi mari). „Cuvintele gramaticale formate” nu intră în discuţie la notare, lexicologia ocupându-se de lexeme.
În încheiere, propunem examinatorului să rezolve el însuşi în prealabil întregul exerciţiu, inclusiv notarea, pentru a explica operativ totul.