Consideraţii morfologice asupra articolului în subdialectul maramureşean
Pentru tipar1.Articolul hotărât
1.1. Articolul hotărât enclitic
În subdialectul maramureşean vorbit la nord şi sud de Tisa, articolul enclitic -l nu se pronunţă la singular – acest lucru nu constituie o caracteristică a subdialectului maramureşean, deoarece se observă şi la nivelul întregii limbi tendinţa de a se renunţa la pronunţarea articolului enclitic1. Rolul lui este preluat de vocala u rămasă la final, când substantivele masculine se termină în -u vocalic, -u semivocalic, consoană nepalatalizată: să tréĉem rîuu (BA – Td-Bas., p.320/5); cu zd′íĉu (BA – Td-Bas., p.316/5); boiériu (AJ– Td-Bas., p.369/25); fúndu cárului (ALRR-Mar., vol.III, h.863); s-o stîns fuócu (AJ – Td-Bas., p.370/5); ai luad batalăú (ST – Td-Bas., p.377/15); drícu d′inapói (ALRR-Mar., vol.III, h.858); tod cáşu (ST – Td-Bas., p.377/20); obiĉáiu (ST – Td-Bas., p.387/5); fundámentu (AJ – Td-Bas., p.355/5); múru (AJ – Td-Bas., p.355/5); cocóşu (AJ – Td-Bas., p.369/30); cápătu ósii (ALRR-Mar., vol.III, h.855); móşu (AJ– Td-Bas., p.369/25; 370/30); cáru (AJ – Td-Bas., p.371/5); vîrt′ěju cárului (ALRR-Mar., vol.III, h.855); úrsu (AJ – Td-Bas., p.371/5); cu drótu (AJ – Td-Bas., p.373/5); pă drúmu (AJ – Td-Bas., p.373/10); lúpu (AJ – Td-Bas., p.373/20).
La plural, se menţine articolul din limba literară -i: cu mńeii (AJ – Td-Bas., p.372/20); úngurii (ST – Td-Bas., p.376/20); ómeńii (AJ – Td-Bas., p.333/5). Substantivele masculine terminate în consoană palatală în limba literară, la plural articulat au formele: ńémţî (ST – Td-Bas., p.376/5); prióţî (BA– Td-Bas., p.322/10); parínţî (BA – Td-Bas., p.323/35); cu părínţî (AJ– Td-Bas., p.349/15; Pl – Td-Bas., p.397/25); fráţî (AJ – Td-Bas., p.374/35)– din cauza rostirii „dure” a lui ţ2.
Substantivele masculine, feminine şi neutre terminate în -e, consoană nepalatalizată, iot; singular feminin -a, -ă, la plural vor avea forma unică -le: cárăle (ST – Td-Bas., p.376/10); stráturile (AJ – Td-Bas., p.334/35); númile (AJ – Td-Bas., p.336/20); cabácuril′ě „vestoanele” (Pl – Td-Bas., p.392/30) dar şi căbáĉil′ě (Pl – Td-Bas., p.393/10); pădúril′ě (AJ– Td-Bas., p.335/20); bábil′e (ST – Td-Bas., p.386/15); vít′ile (ST– Td-Bas., p.384/5); şánţurilve (BA – Td-Bas., p.324/25); úmerel′ě (Pl– Td-Bas., p.395/10); feét’il′ě (AJ – Td-Bas., p.341/20); rúfil′ě (Pl– Td-Bas., p.400/5); curăl′il′ě (Pl – Td-Bas., p.393/20); péşt′il’ě „muşchii de la porc” (AJ– Td-Bas., p.360/30); maşínili (BA – Td-Bas., p.323/15); scînduril′ě (ALRR-Mar., vol.III, h.863), l′émńěl′ě d′i la lóitră (ALRR-Mar., vol.III, h.862); uneori acţionează sincopa lui -i-: pamînturli (BA – Td-Bas., p.323/10); şánţurlvi (BA –Td-Bas., p.324/25); căsurli (BA – Td-Bas., p.324/5); sîmburlve (AJ – Td-Bas., p.367/5); cápurl′ě (AJ – Td-Bas., p.373/35); lăturlve (ST – Td-Bas., p.382/15).
La substantivele feminine şi masculine terminate în -ă, singular, articolul ia locul desinenţei3 (ca în limba literară): scîndură > art. scîndura cárului (ALRR-Mar., vol.III, h.863); rúdă> art.rúda cárului (ALRR-Mar., vol.III, h.864); teleágă> art.t′il’ága d’inapói (ALRR-Mar., vol.III, h.858). Articolul ia locul desinenţei -e şi acolo unde, în limba literară, se păstrează4 cum este cazul substantivului vulpe atestat în graiurile de la nordul Tisei sub forma húlpă care, articulat, va fi húlpa. În sud, situaţia este diferită, forma nearticulată a acestui substantiv păstrează desinenţa -e: húlpe (ALRR-Mar., vol.III, h.583, pct.221-240).
1.2. Articolul hotărât proclitic
Articolul hotărât proclitic lu5 „lui” apare frecvent în exprimarea genitivului analitic, folosit şi pentru persoane şi pentru lucruri, la singular şi plural: máma lu núţu (Pl – Td-Bas, p.400/20), măríe lu fodorícă (ST – Td-Bas., p.384/25), iónu lu d’órd’e (Td-Mar., Bb, p.15), vasîle-a lu ţîgánu (BA – Td-Bas., p.325/15), fičóru lu vasîle (Td-Mar., Bz, p.12/20), măríie a lu ion (Pl – Td-Bas., p.394/10), a lu ion a dok’íţî (Pl – Td-Bas., p.401/30), marii lu dumńítru (Td-Mar., Bb, p.16), vasalíiě lu putălăi (AJ – Td-Bas., p.341/25), fičóru lu groşán (Td-Mar., Bz, p.12/20), bábă a lu fodorícă (ST – Td-Bas., p.384/25), pă pódu lu vasîlíe (Td-Mar., Bz, p.38/5), dót′a lu láre (Td-Mar., Bb, p.5/5), iónu lu g′órg′e (Td-Mar., Bz, p.11/25), măríie a lu ion a tocăńérului (Pl – Td-Bas., p.394/10).
2. Articolul nehotărât
Se păstrează formele arhaice cu -u final nearticulat: áiu (Pl – Td-Bas., p.403/10); d′escîntătuóriu (ST – Td-Bas., p.384/10). La sud de Tisa, înregistrăm prezenţa lui -u final doar în cazul cuvintelor: cer > čăriu / čériu (ALRR-Mar., vol.IV, pl. LII, pct.: 221, 222, 224-227, 230-233, 239, 240) şi álbu (ALRR-Mar., vol.I, h.20, pct. 221, 223, 224, 228, 229, 237).
Articolul nehotărât masculin un apare şi sub forma on, care predomină la nord de Tisa, dar îl întâlnim şi-n sud: on fúlĝere, túńet′e, foc (BA – Td-Bas., p.321/15); on omătu aşă (BA – Td-Bas., p.324/5); on strămóş (BA– Td-Bas., p.314/30); on loc (Td-Mar., Bb, p.37/5); on vînt (BA – Td-Bas., p.315/5); c-on lipid′ěu de fîn (Td-Mar., Bb, p.37/10); on obiéct (BA – Td-Bas., p.325/5); on om (BA – Td-Bas., p.325/5; ST – Td-Bas., p.378/5); on car (Td-Mar., S, p.35/15); on fund (AJ – Td-Bas., p.359/25); la on ńam (Pl – Td-Bas., p.400/30); d′ínt-on loc înt-altu (ALRR-Mar., vol.IV, h.949, pct.226, 233); d′ínt-on daráb (ALRR-Mar., vol.IV, h.984, pct.238); înainte de labialele p, b, m - n se aude m: om pruηc (ALRR-Mar., vol.IV, h.918, pct.223), om părău (Td-Mar., S, p.12/10), om motór (Td-Mar., Bd, p.15/15).
Se păstrează formele arhaice unu, una: únu păcurari (ST – Td-Bas., p.383/20); úna dóo şpori (ST – Td-Bas., p.384/15).
Articolul nehotărât feminin este identic cu cel din limba literară: o tráistă (ST – Td-Bas., p.379/20); o hríbă (AJ – Td-Bas., p.367/10); la plural nişte: níşt′ě boriésă (AJ – Td-Bas., p.372/20); ńíşt′ě d′oşt’ě (ALRR-Mar., vol.IV, h.960, pct.238) dar şi ńeşt’e: ńeşte huĉág (Td-Mar., Bz, p.19/10), ńeşte uouo (Td-Mar., Bb, p.41/5). Substantivul maşină circulă în formă nearticulată când face parte din compuse de tipul: maşină d′ě măĉinát (AJ – Td-Bas., p.367/5). La fel, substantivul vóie, când intră în compunerea unor locuţiuni adverbiale, este utilizat în formă nearticulată, deşi în limba literară este articulat hotărât: fără vóie părínţîlor (AJ – Td-Bas., p.368/30).
3. Articolul posesiv-genitival
Articolul posesiv-genitival este invariabil, având forma a6, ca în cele mai multe graiuri dacoromâne: ióji a cîrsńicului (BA – Td-Bas., p.314/20); mărí a mámii (Pl – Td-Bas., p.398/30); a t′índî/a căsî (ALRR-Mar., vol.IV, pl.XIV); ión a níţâ (BA – Td-Bas., p.314/25); a ńěpótului fátă (AJ – Td-Bas., p.339/20); ion a búdului (BA – Td-Bas., p.327/5); a mătúşî măríi (AJ – Td-Bas., p.372/5); d′órd′-a stánului (BA – Td-Bas., p.327/25); văsî a oláriului (BA – Td-Bas., p.328/25); a nópţî (ST – Td-Bas., p.382/10).
4. Articolul adjectival (demonstrativ)
Articolul adjectival are forme diferite după gen şi număr: čobánu čăl máre (ALRR-Mar., vol.IV, h.919, pct.221); [băiatul] čăl máre (ALRR-Mar., vol.IV, pl.LXI, pct.221-240); báiu čăl rău (ALRR-Mar., vol.I, h.167, pct.: 221, 222, 224-228, 231, 232); čăl mai bătrîn (Td-Mar., S., p.35/5); căldária čě máre / la čě mńícă (ALRR-Mar., vol.IV, h.920, pct.221); [fata] čă mńícă (ALRR-Mar., vol.IV, pl.LXII, pct.: 223, 224, 226, 227); io am fo čě mńícă (Td-Mar., Bb, p.35/5); čě mńícă (ALRR-Mar., vol.IV, pl.LXII, pct.: 221, 222, 225, 235, 238, 240); buála čă rîă (ALRR-Mar., vol.I, h.167, pct.: 235, 236, 238); bóla čăi rîă (ALRR-Mar., vol.I, h.167, pct.237).
Concluzii:
1. Observăm că este preferat pentru genitivul analitic, construit cu articolul hotărât proclitic lu, atât pentru lucruri cât şi pentru persoane.
2. Se conservă forme arhaice ale articolului nehotărât: unu păcurari (ca în subdialectele sud-dunărene).
3. O serie de substantive şi adjective se păstrează în forme arhaice cu -u final nearticulat, ex: aiu, ceriu, albu.
4. Articolul posesiv-genitival funcţionează cu o singură formă invariabilă: a.
5. Articolul hotărât enclitic -l nu este pronunţat, rolul lui fiind preluat de vocala u – se păstrează astfel caracteristica limbajului colocvial de a renunţa la acest articol.
Abrevieri
AJ= Apşa de Jos
BA = Biserica Albă
Bb =Breb
Bd = Budeşti
Bs = Bârsana
Bz = Botiza
G = Giuleşti
S = Săpânţa
ST = Strâmtura
P = Poiana Borşa
Pl = Plăiuţ
Bibliografie
ALRR-Mar.= Atlasul lingvistic român pe regiuni – Maramureş, vol.I-III, Editura Academiei, Bucureşti, 1969-1973; vol. IV, 1997.
ALR II, s.n. = E. Petrovici, Atlasul lingvistic român, partea a II-a, serie nouă, Institutul de Lingvistică, Cluj, vol.I-VII, 1956-1972.
*** Gramatica limbii române, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1966.
Avram Mioara, Gramatica pentru toţi, Editura Academiei, Bucureşti, 1986.
Gheţie Ion, Mareş Al., Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, Editura Academiei, Bucureşti, 1974.
Radu Gheorghe, cap. Morfologie, în Graiul, etnografia şi folclorul zonei Chioar, Baia Mare, 1983, p. 108-131.
Td-Bas. = Marin Maria, Mărgărit Iulia, Neagoe Victorela – Graiuri româneşti din Basarabia, Transnistria, nordul Bucovinei şi nordul Maramureşului. Texte dialectale şi glosar, Bucureşti, 2000.
Td-Mar.=Texte dialectale din Maramureş (materiale nepublicate 7 dosare pe 7 localităţi) culese în 1977 de către cercetători de la Institutul de Fonetică şi Dialectologie „Al. Rosetti”, Bucureşti.
Note
1 Cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, Editura Academiei, Bucureşti, 1986, p. 67.
2 Caracteristică şi zonei Chioarului. Vezi Gheorghe Radu, cap. Morfologie în Graiul, etnografia şi folclorul zonei Chioar, Baia Mare, 1983, p. 117.
3 Cf. Gramatica limbii române, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1966, p. 86.
4 Ibidem, p. 86.
5 Se pare că această formă este o inovaţie sudică care s-a extins, treptat, spre nord. În zona Maramureşului, documentele sec. al XVI-lea nu consemnează forma lu, ci lui. Vezi Ion Gheţie, Al. Mareş, Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, Editura Academiei, Bucureşti, 1974, p. 229.
6 Forma invariabilă a este foarte veche, fiind atestată încă din sec. al XVI-lea. Vezi Ion Gheţie, Al. Mareş, op. cit., p.233: Sălişte, 1593 – a invariabil.