Gheorghe Asachi, editor de manuale şcolare
Pentru tiparPână la Gheorghe Asachi, în şcolile de toate tipurile, instruirea elevilor se făcea după manualele bisericeşti sau după cele destinate claselor primare, unele dintre ele fiind aduse de marele cărturar din Ardeal, deoarece acolo editarea lor începuse mai înainte decât în Moldova şi Ţara Românească. Aşadar, elaborarea unor manuale, în limba română, necesare pentru instituţiile şcolare devenea o chestiune prioritară în procesul de constituire a bazelor invăţământului naţional. Insă rezolvarea problemei manualului şcolar depindea de un şir de factori: autori calificaţi, hârtie şi o bază poligrafică. Gheorghe Asachi decide să soluţioneze, în regim de urgenţă, acest ghem de probleme. La începutul anului 1832 reuşeşte să înfiinţeze “Institutul albinei”, o tipografie şi o litografie modernă. Peste nouă ani, cu eforturi susţinute, adică în 1841, graţie ajutorului acordat de unii boieri, deschide prima fabrică de hârtie din Moldova. Acum se impunea în mod imperios problema depistării, selectării şi angajării autorilor autohtoni. Primul autor a fost chiar Gheorghe Asachi. O altă soluţie rezonabilă era antrenarea / obligarea profesorilor să elaboreze, să scrie şi să redacteze manuale, după care ulterior urmau să ţină cursuri. Gheorghe Asachi a apelat, de asemenea, la serviciile bursierilor români ce-şi făceau studiile la universităţile din Europa, aceştia traducând în limba ţării unele manuale. Concomitent, din rândurile studenţilor Academiei Mihăilene a constituit o societate literară, a cărei misiune era să transpună din alte limbi cele mai bune cărţi.
Regulamentele şcolare, elaborate de Gheorghe Asachi, conţin indicaţii speciale, care stabilesc modul de întocmire, scriere, redactare şi aprobare de către Epitropia şcolilor a manualelor, tipărirea şi difuzarea lor prin intermediul inspectoratelor şcolare. Începând cu anul 1832, Albina românească,alte publicaţii naţionale anunţau lansarea periodică a manualelor, comunicau succint despre definitivarea unor manuscrise ale profesorilor ieşeni, bucovineni şi ardeleni, pregătite deja pentru tipar. Catalogul Institutul Albinei pentru anul 1874 avea la activ: 64 de cărţi ştiinţifice, periodice, calendare (în manuscris); 14 tablouri istorice ale Moldovei cu litografii de Gheorghe Asachi; 39 de manuale şcolare, 66 de manuscrise ale profesorilor ieşeni bune pentru tipar; 13 lucrări, care cuprindeau repertoriul Teatrului Naţional din Iaşi, prelucrate de Gh.Asachi. N-a rămas în urma Albinei nici tipografia Mitropoliei Moldovei. Pe parcursul a 20 de ani, datorită grijii şi străduinţei lui Gheorghe Asachi, s-au tipărit toate manualele şcolare naţionale: abecedare, cărţi de gramatică a limbii române, manuale de geografie, istoria românilor, matematică, geometrie, algebră, dicţionarele latin-român, rus-român, francez-român, lexicoane, enciclopedii, atlase geografice, tablouri istorice, lucrări de popularizate a ştiinţei, lucrări literare. Din acel moment s-a produs saltul calitativ– de la un învăţământ pe baza textelor religiose ori a bucoavnelor la o instruire modernă după manuale pe obiecte.
Pornind de la sursele de care dispunem, putem afirma cu toată certitudinea că Gheorghe Asachi a elaborat, scris, redactat şi publicat personal următoarele lucrări cu caracter didactic:
1) Elemente de matematică, partea I, Aritmetică (1836), partea a II, Algebra (1837), partea III, Geometrie elementară (1838), Elemente de matematică (1843), Elemente de aritmetică (1848);
2) Începuturile limbii latine (abecedar) (1836);
3) Enciclopedia începătoare pentru tinerimea românească care învaţă limba franceză (în colaborare cu soţia sa Elena) (1839);
4) Tablou cronologic din istoria veche şi nouă a Moldovei (1842), (1847);
5) Catehismul (1845);
6) Istoria Testamentului Nou (1847);
7) Istoria sfântă, semnată de Ermiona, fiica lui Gheorghe Asachi, etc.
De remarcat faptul, că Elementele de matematică I, II, III au fost predate cu succes de Gheorghe Asachi în limba română la cursurile de ingineri hotarnici. Aceste studii au circulat multă vreme sub formă de manuscrise la Gimnazia Vasliană şi printre studenţii Academiei Mihăilene. Peste câţiva ani au fost publicate sub formă de compendii.
În aceste trei manuale autorul propune o singură metodă de comunicare a cunoştinţelor – cea deductivă, care porneşte de la definiţie, urmată, de regulă, de pilde, exerciţii, probleme, demonstraţii, concluzii. Gheorghe Asachi propune, de exemplu, în introducerea la algebră, un vocabular de circa 60 de cuvinte tehnice, scrise în ordine alfabetică.
Peste 75 la sută din termenii recomandaţi de Asachi sunt utilizaţi şi azi. Manualul de geometrie cuprinde 81 de cuvinte tehnice noi, în comparaţie cu prima parte, algebra, şi se află la sfârşit, iar figurile, la care se referă demonstraţia, sunt redate în 12 planşe la finele cărţii.
Profesoara Florica Câmpan accentuează, într-un studiu, că o atare expunere împiedică urmărirea demonstraţiei din text, dar executarea lor tehnică este ireproşabilă.
În manualul Începuturile limbii latine materialul factologic este expus după metoda sintetică, adică de la element, parte, spre întreg, respectând principiul pedagogic, de la simplu la compus. Tablou cronologic din istoria veche şi nouă a Moldovei după manuscrisele patriei şi cele străine este un manual de istorie a Moldovei, începând cu anul 510 î.e.n. până la a doua domnire a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564-1566). Urmează alte manuale care, de fapt, cristealizează temelia patrimoniului pedagogic naţional, contribuţia cărturarului Gheorghe Asachi fiind, în acest sens, de o semnificaţie relevantă.