Velimir Hlebnicov. Note biobibliografice
Pentru tipar;)
S-a născut la 9 noiembrie 1885, în localitatea Derbetul Mic, Cernoiarsk, gubernia Astrahan. A murit în 1922, în orăşelul Santalovo din gubernia Nijni-Novgorod, prietenul său P. Miturici instalându-i o piatră tombală cu inscripţia: „Velimir Hlebnicov – preşedintele globului pământesc”. După studiile liceale din Kazan se înscrie (în 1903) la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din acelaşi oraş. În anul 1908 debutează în revista Vesna (Primăvara) cu nuvela Ispitirea păcătosului şi se înscrie la anul trei al Facultăţii de Fizică şi Matematică a Universităţii din Petersburg. În 1909 începe să frecventeze mediul literar al simboliştilor ruşi, grupaţi în jurul revistei Apollon. Aderă la societatea Academia Versului, cunoscându-i aici pe Al. Blok, M. Kuzmin, V. Briusov, N. Gumiliov, A. Ahmatova, O. Mandelştam ş.a. În anul 1910 debutează editorial ca poet în volumul colectiv Atelierul simboliştilor, unde este inclusă celebra poezie Zakleatie smehom (Descântec prin râs), rupe subit legătura cu simboliştii, promovându-şi propria concepţie filozofico-estetică. Îi expediază (în anul 1911) lui A. Narâşkin, membru al guvernului rus, lucrarea Schiţă asupra modelului de prezicere a viitorului, în care prevestea „o cădere de stat în 1917”.
În 1912 îi apare, la Herson, prima carte, Magistrul şi discipolul. În 1914 editează volumul Creaţii. În 1917 i se joacă, la Rostov-pe-Don, piesa Eroarea morţii. Se întâlneşte la Harkov cu Serghei Esenin. În 1921 pleacă în Persia ca ataşat al Statului Major al Armatei Roşii. La Praga, Roman Jakobson editează volumul antologic Poezia rusă contemporană, consacrând prima parte, în întregime, lui Velimir Hlebnikov. În 1922 publică „supranuvela” (îi spunea sverhpovesti) Zanghezi, care exprimă, în chip enciclopedic, complexitatea întregii sale creaţii. În anii 1928-1933 îi apare ediţia Opere în cinci volume, prefaţată de Iuri Tânianov, care consideră că „întreaga cultură modernă a literaturii ruse vine din Hlebnikov. Fără el, această cultură nu ar fi fost posibilă”.
Este considerat un adevărat fenomen al modernismului rus şi un clasic al avangardei literare universale.