Simularea întâlnirii cu personajul literar
Pentru tiparSimularea întâlnirii cu personajele operei literare reprezintă o strategie antrenantă şi eficientă în procesul de interpretare a textului artistic. Or, jocurile de simulare „proiectează diferite situaţii de învăţare bazate pe elemente şi relaţii virtuale de conflict, de decizie, de asumare de roluri etc., care angajează capacitatea de acţiune a elevului, spiritul său de competiţie, posibilităţile sale de explorare euristica a realităţii”*. Mai mult: prin aceste întâlniri simulate elevului i se oferă diferite modele de comportament (al lui Ştefan cel Mare, al fraţilor Jderi etc.), pe care el şi le asumă pe o anumită perioadă de timp (pe parcursul lecţiilor), jucând rolul unui ori altui personaj. Organizarea unei lecţii sub forma întâlnirii simulate cu personajul operei literare le oferă elevilor posibilitatea de a pătrunde în psihologia acestuia, de a-şi focaliza gândirea spre problema cu care se confruntă acesta, de a-şi forma opinia proprie cu privire la personaj.
Din perspectivă instrucţională, profesorul va ţine cont de faptul că, prin strategia în cauză, nu se neglijează textul artistic, elevilor solicitându-li-se să depună un efort însemnat în explorarea lui.
Ţinând cont de specificul metodei, remarcăm două etape de lucru: etapa de pregătire şi cea de reprezentare.
Pentru desfăşurarea eficientă a etapei de reprezentare, deosebit de importantă este pregătirea elevilor pentru întâlnire. Chiar dacă nu-i spectaculoasă, etapa de pregătire este cea care asigură succesul metodei. Pe parcursul ei, elevii, fiind incluşi în diverse activităţi de cercetare a operei artistice, a textelor de critică literară, vor întocmi (completa):
a) fişa biografică a personajului;
b) fişele nr. 1, 2, 3 de notare pentru întâlnire cu personajul. Conţinutul fişelor este expus în cele ce urmează.
Fişa biografică a personajului:
• locul naşterii şi locul de trai;
• vârsta;
• categoria socială căreia îi aparţine;
• părinţii (date sumare);
• studiile;
• ocupaţia;
• starea civilă.
Fişa nr. 1 de notare pentru întâlnirea cu personajul:
• Personajul (ex.: Ion);
• Rolul atribuit (victimă, călău etc.);
• Situaţii (două-trei) în care îşi exercită rolul;
• Trăsături de caracter (brutalitate, agresivitate etc.);
• Tip de comportament (nedemn de urmat, exemplar etc.);
• Opinii ale criticilor literari despre personaj, cu care sunt / nu sunt de acord:
* sunt de acord: * nu sunt de acord:
G. Călinescu: „....................” Al. Săndulescu: „.......................”
Fişa nr. 2 de notare pentru întâlnirea cu personajul:
Personajul: __________________________
Rolul atribuit: __________________________
Punctul de vedere propriu despre personaj:
• ____________________________
• ____________________________
• ____________________________
Argumente din operă ce susţin punctul propriu de vedere despre personaj:
a) ___________________________
b) ___________________________
c) ___________________________
d) ___________________________
Punctul de vedere (posibil) şi argumentele (eventuale) ale oponenţilor cu privire la personaj:
Punct de vedere Argumente
______________________ a) _______________________
______________________ b) _______________________
______________________ c) _______________________
Răspunsurile posibile pe care le-aţi da pentru a-i convinge pe oponenţi să accepte punctul vostru de vedere:
a) ___________________________
b) ___________________________
c) ___________________________
d) ___________________________
Fişa nr. 3 de notare pentru întâlnirea cu personajul:
• Personajul;
• Rolul pe care personajul crede că i-l atribuie autorul în operă;
• Punctul de vedere al personajului despre sine şi despre faptele sale:
_____________________________________________
_____________________________________________
• Eventualele argumente (răspunsuri) ale personajului necesare pentru a-i convinge pe alţii (pe elevi) să accepte punctul său de vedere cu privire la comportamentul şi faptele comise:
_____________________________________________
_____________________________________________
• Eventualele argumente / răspunsuri ale elevilor /oponenţilor, care să combată / să susţină părerea personajului:
_____________________________________________
_____________________________________________
Întâlnirea simulată cu personajul (personajele) operei literare poate decurge sub forma unei adunări, a unui interviu, a unei conferinţe de presă etc.
În cazul organizării întâlnirii sub formă de adunare, vor fi desemnaţi din timp elevii care vor juca rolul personajului (personajelor). În timpul adunării, fiecare elev (ori doritorii) prezintă persuasiv, utilizând fişa biografică, fişele de notare întocmite anterior, punctul lui (lor) de vedere despre personaj. Elevii care sunt în rolul personajului operei iau notiţe, adresează întrebări vorbitorilor. Adunarea continuă cu intervenţiile „personajului”, care îşi exprimă părerea referitoare la cele expuse de oratori, la natura faptelor comise de el, la tipul de comportament manifestat pe parcursul acţiunii operei etc.
Menţionăm că profesorului, în acest context, îi revine rolul de moderator. El va conduce discuţia pe făgaşul care va pune în valoare legătura dintre atitudinea, opiniile elevilor, îi va ajuta să înţeleagă mai bine propriul rol şi rolurile celorlalţi, dezvoltându-le, astfel, gândirea critică, elocinţa şi capacitatea de decizie.
Dacă întâlnirea cu personajul / personajele operei literare va decurge sub forma unui interviu ori a unei conferinţe de presă, profesorul va avea grijă ca elevii să evite întrebările de tipul: „Ce v-a determinat să acţionaţi anume aşa în situaţia dată?”, „De ce aţi manifestat această atitudine faţă de personajul respectiv?” etc. Credem că mult mai antrenante vor fi întrebările de tipul: „Dacă vi s-ar oferi şansa de a vă lua viaţa de la început, la ce aţi renunţa?”, „Cum aţi proceda în situaţiile date?”, „Unde aţi greşit cel mai mult, dacă acceptaţi ideea că aţi comis şi erori?”, „Ce sfaturi veţi da acelora care se vor confrunta cu probleme similare?”, „Ce părere aveţi despre comportamentul dvs.?”.
Astfel, întrebările elevilor pot viza:
– stările trăite de personaj într-o situaţie ori alta („Cât de greu v-a fost să luaţi o decizie?”, „Ce gust are înfrângerea / biruinţa?”, „Trăind starea respectivă în situaţia dată, credeaţi că....?);
– relaţiile personajului cu lumea operei („Cum vi se pare relaţia dvs. cu personajul?”, „Includeţi această relaţie într-un tip anumit de relaţii”; „Dacă ar fi să modificaţi relaţia [relaţiile] dvs. cu personajul [personajele]..., ce aţi schimba în primul rând?”);
– filozofia vieţii acceptată de personaj („În ce măsură convingerea dvs. că [...] v-a ajutat / încurcat în realizarea scopului propus?”, „După cele întâmplate / trăite de dvs., mai aveţi convingerea că [...] ori împărtăşiţi o altă părere?”);
– opiniile criticilor literari vizavi de personaj („Ce părere şi ce argumente puteţi aduce ca să combateţi opinia criticului literar despre dvs.?”).
Întrebările pot viza şi alte aspecte: comportament, psihologie, temperament etc. Important e ca orice întrebare adresată să provoace elevii la discuţii, să le stimuleze gândirea creativă. În acest scop, e bine să fie format un grup de experţi, din care va face parte şi profesorul. Grupul respectiv, după anumite intervale de timp, îşi va expune părerea privind natura întrebărilor şi a răspunsurilor, va formula concluziile de rigoare.
În încheiere, menţionăm că întâlnirea simulată cu personajul operei literare poate continua cu o nouă întâlnire a elevilor, cu membrii comunităţii civile, care vor evalua problema (problemele) cu care se confruntă personajul literar. Pot fi invitaţi la întâlnire: psihologul (în cazul unui conflict psihologic pe care-l trăieşte personajul: Apostol Bologa, Ion); filologul (când personajul are probleme de ordin lingvistic: Dandanache, Trahanache); filozoful (când personajul este un filozof şi se confruntă cu probleme de natură filozofică: Ştefan Gheorghidiu); judecătorul (dacă personajul a comis un delict: Puiu Faranga, Ion).
Desfăşurarea întâlnirii urmează a fi gândită însă creator, de fiecare profesor în parte.
* Cristea Sorin, Dicţionar de pedagogie, Bucureşti, p. 210.