1989
La sfârşit de deceniu, secol şi mileniu e pe deplin firesc să încercăm a stabili ce a însemnat şi ce semnifică în raport cu fiinţarea noastră, a fiecărui român basarabean, trecerea de la un regim politic, social, economic, cultural la altul. Una dintre caracteristicile fundamentale ale acestei primeniri cred că trebuie să vizeze presa, rolul ei distinct în răspândirea ideii de libertate în sensul adevărat al acestui cuvânt care înseamnă: a nu constrânge pe cineva să acţioneze contrar dorinţei şi convingerilor sale. Presa nu mai este, nu are dreptul să mai fie, acum un tribunal ce condamnă pe cei ce se abat de la normele prestabilite. Am scăpat, se pare, de indicaţiile şi hotărârile cc-ului (moscovit sau chişinăuian). Altfel vorbind, suntem pe calea redobândirii demnităţii de cetăţean, a drepturilor civice şi morale, deşi acest deceniu nu a făcut să dispară încă teama revenirii (poate sub altă formă) la trecutul nu tocmai îndepărtat.
În al doilea rând, în aceşti ani ne-am dat seama că limba pe care o vorbim noi, basarabenii, ca printr-un miracol a reînviat, asemeni păsării Phoenix, care a renăscut din propria cenuşă, datorită instinctului firesc de supravieţuire.
La sfârşitul secolului al XVII-lea marele om de ştiinţă Dimitrie Cantemir a subliniat, inclusiv în limbaj grafic, printr-o compoziţie alegorică, rolul cunoaşterii în aprecierea realităţii, constatând că omul se deosebeşte de animale prin minte şi înţelepciune. Rolul minţii, al înţelepciunii şi al cugetării este specific fiinţei umane ce se remarcă printr-o atitudine raţională a comportamentului său. Neagoe Basarab (domnul Ţării Româneşti în anii 1512-1521), în învăţăturile sale către fiul Theodosie, considera că: „Mintea este cap şi învăţătură dulce. Sfârşitul ei este preamărit. Mintea este un dar şi o comoară netrecătoare, care nu are sfârşit niciodată”. Intuiţia critică şi discernământul sunt indispensabile accesului spre un mod de viaţă plin de demnitate. Acestea şi alte precepte i-au determinat pe cei de la 1989 să ajungă să perceapă şi să realizeze ceea ce au înfăptuit în ziua de 31 august.
Fapta lor va rămâne înveşnicită în memoria urmaşilor.
Revista Limba Română, nr. 6-8, 1999, p. 22.