La naşterea poetului


ce vast uragan de tăcere şi
            foame de Cântec al limbii –
                        acolo-n adânc sau aici
                                   pe guri de păstori şi mirese
 
făcut-au posibilă naşterea
            Lui? Enigmatica oră
                        ca vis al poporului său
                                   ardea-n oseminte sculate
 
era poate-o formă a văilor
            puls răcoros al dreptăţii
                        pe care mulţimile vor
                                   să-l simtă bătând într-un geniu?
 
era poate-o formă a timpului
            matrice-a vrerilor noastre
                        de-a fi? ca-ntr-un vultur dormind
                                   născutu-s-a-n noi Eminescu
 
şi tot ce era doar un limb ca de
            fum al Istoriei iată:
                        sub albele-i scutece brusc
                                   porni ca temei al Fiinţei
 
acuma şi-n veac! luminat dinlă-
            untru-i stă corpul de sunet
                        iar noi numai umbră şi zvon
                                   cădem din arcata-i sprânceană
 
ca ordin secret al luminii se
            naşte Poetul: pe frunte
                        el duce – brăzdată de plug
                                   răspântia zilelor sale
 
ca flacăra-n lanuri de cânepă
            vine teribilul imn al
                        Destinului – gură muşcând
                                   din timp şi scuipând viitorul