La naşterea poetului
Pentru tiparce vast uragan de tăcere şi
foame de Cântec al limbii –
acolo-n adânc sau aici
pe guri de păstori şi mirese
făcut-au posibilă naşterea
Lui? Enigmatica oră
ca vis al poporului său
ardea-n oseminte sculate
era poate-o formă a văilor
puls răcoros al dreptăţii
pe care mulţimile vor
să-l simtă bătând într-un geniu?
era poate-o formă a timpului
matrice-a vrerilor noastre
de-a fi? ca-ntr-un vultur dormind
născutu-s-a-n noi Eminescu
şi tot ce era doar un limb ca de
fum al Istoriei iată:
sub albele-i scutece brusc
porni ca temei al Fiinţei
acuma şi-n veac! luminat dinlă-
untru-i stă corpul de sunet
iar noi numai umbră şi zvon
cădem din arcata-i sprânceană
ca ordin secret al luminii se
naşte Poetul: pe frunte
el duce – brăzdată de plug
răspântia zilelor sale
ca flacăra-n lanuri de cânepă
vine teribilul imn al
Destinului – gură muşcând
din timp şi scuipând viitorul