Poetul care a făcut mult bine Limbii Române
Pentru tipar;)
Iubite maestre Grigore Vieru,
Poezia Dumneavoastră e ca apa vie a izvoarelor dătătoare de viaţă. Venind din munţii latiniei, fiind împletite cu dorul de vatra părintească de pe margine de Prut, cu dorul de Măicuţă, de cetini, de copilărie, de Eminescu, de limba română, aceste izvoare statornicesc valoarea autentică a demnităţii noastre. În poezia Dumneavoastră curajul converteşte esteticul în etic, în această convertire constând chiar sentimentul pe care îl emană dimensiunea tragică a acestei margini de românitate, dimensiune pe care o surprindeţi în profunzime. Apropierea dintre dragostea de mamă şi dragostea de patrie, la fel ca şi apropierea până la identificare dintre destinul poetului şi cel al ostaşului vorbesc despre felul cum înţelegeţi situarea poetului în lume.
O dată câştigată, bătălia împotriva înstrăinării favorizează deschiderea către valorile universale, dramatismul şi tragismul constituind acea forţă care-i inspiră poetului cântecul. Iar cântecul vine, prin vocea geniului popular, din profunzimea simţirii omeneşti. E un adevăr de care aţi ţinut seama întotdeauna. Aplecat cu pietate asupra tezaurului folcloric al românilor, ne învăţaţi a citi melodia doinelor şi a baladelor în care se ascunde spiritul de creaţie al întregului neam.
Un aforism al Dumneavoastră sună astfel: Nu trebuie să ai neapărat o inimă vitează – e suficient să faci bine Limbii Române. Prin creaţia Dumneavoastră, prin luările de atitudine sunteţi poetul care, de-a lungul anilor, a făcut mult bine Limbii Române. Colegiul de redacţie al revistei Limba Română şi Consiliul director al Casei ce poartă cu onoare acelaşi nume Vă mulţumeşte pentru tot ce aţi făcut întru dăinuirea graiului matern şi vă urează să aveţi vigoarea Limbii Române.
Vă dorim tinereţe fără bătrâneţe!
Să ne trăiţi la mulţi ani şi toţi fericiţi!
14 februarie 2005