Academiile astrale ale poetului şi supravieţuirea Basarabiei
Pentru tipar;)
Prin Grigore Vieru literatura pentru copii s-a întors cu faţa şi cu toate academiile spre copil. Al copiilor mai întâi a devenit poetul Grigore Vieru, re-al-men-te al copiilor, numărând cuvintele de seama lor şi comunicându-le poezii în acest număr de cuvinte. (Cuvintele începuturilor totdeauna sunt puţine.) După mai multe cărţi pentru cei mici – Alarma, Muzicuţa, Ce poezie ştii tu?, La fereastra cu minuni, Făt-Frumos, Curcubeul, Bună ziua, fulgilor, Soarele cel mic, Mulţumim pentru pace, Făguraşi – o carte de răsunet se şi intitulează Poezii de seama voastră. Legate de plinătatea evanghelică a cuvintelor de început, slovele menite copiilor duc la o înaltă nobleţe, fixată în titlul altei cărţi – Duminica cuvintelor.
Comunicarea cu neprihănitele vieţi mititele, cu copiii, care ne acceptă doar în cazul stăpânirii codului trilingv copilăresc (joc, revelaţie, deliciu), l-a dăruit pe poet cu un camerton al respiraţiei fireşti în poezia sa pentru ne-copii. Prima poezie pentru maturi poetul Grigore Vieru şi-a visat-o: s-a trezit, a aşternut-o pe hârtie şi a văzut că era... bună. N-a schimbat nimic în poezia visată. Ea se numeşte Cămăşile.
Zăbava în lumea copiilor l-a condus, l-a menţinut la motivul axial matern, căruia i-a consacrat alţi ani buni „arheologici”, demonstrând bogăţia registrului, sensibilitatea sublimă a instrumentarului, explorarea delicată a nuanţelor, semitonurilor, pe unde se întâmplă dialogurile cele mai eficiente, între autor şi cititorul (auzitorul) de calitate.
A treia lecţie totală a realizat-o cu compozitorii auzitori a câte pot să le audă şi să le simtă copiii. Poetul le-a furnizat poeziile întâmplate de bună voie, dar şi texte anume compuse, acest „şantier” extinzându-se în grădiniţe, în şcoli, în familii, în emisiuni radio şi TV. Culminaţia (metodică?) a dialogului cu copiii şi cu compozitorii a constituit-o Albinuţa domniei sale, un abecedar al preşcolarilor, ajuns în fiece familie, în fiece grădiniţă, reper esenţial al micilor basarabeni în creşterea sănătoasă în ale limbii române. Nuanţată de o prietenie de durată, colaborarea cu Spiridon Vangheli la Abecedarul chiar... abecedar completează o consacrare – de excepţie – educaţiei micuţilor noştri.
A urmat apoi „şcolarizarea”, întoarcerea la plinătatea cuvintelor în muzica uşoară, unde ogorul poetului Grigore Vieru mişuna de compozitori şi interpreţi, aidoma spaţiilor febrile de la semănat ori recoltat. Aici pagină de aur va rămâne colaborarea poetului cu duetul Ion şi Doina Aldea-Teodorovici într-un timp când repatrierea basarabenilor în tot adevărul a constituit (şi mai constituie) o piatră de încercare pentru fiecare exponent gânditor al neamului. Acum ori niciodată e o frază energică şi de îndârjire competiţională în anumite sporturi şi în jocul de cărţi. Jocurile de cărţi şi de hărţi, jocul de-a sferele de interese şi influenţă al marilor puteri comportă şi alte instrumente de rezistenţă, supravieţuire şi revenire în fire...
Ca să se întâmple miracolul maternităţii, trebuie să se întâmple vechea minune a minunilor, dragostea lui şi a ei. Cele mai copleşitoare poezii şi cântece ale lui Grigore Vieru aici s-au întâmplat, încununându-i şcoala cu lecţiile astrale distincte ale poetului: Numele tău, Aproape, Un verde ne vede, Steaua de vineri, Fiindcă iubesc, Poezii, Taina care mă apără, Mama, Rădăcina de foc, Acum şi în veac, Strigat-am către Tine...
Membru de onoare al Academiei Române, laureat al Premiului internaţional „Diploma de onoare Andersen”, poetul Grigore Vieru a întemeiat câteva academii proprii, lansând modele de unitate a artiştilor valoroşi în interiorul unor programe şi proiecte de primă importanţă pentru destinul neamului, fără a umili demonul creaţiei.
Născut la 14 februarie 1935 în satul Pererâta, judeţul Hotin, chiar pe malul Prutului, poetul Grigore Vieru revine mereu la motivul izvorului şi al malurilor, ca să realizeze pentru cititorul său ieşirea în larg.