Un vis împlinit
Pentru tipar;)
Am visat multă vreme să alcătuiesc o antologie a poeziei române. Începusem lucrul la ea în anii ’80 ai veacului trecut. Lăsasem toate la o parte afundându-mă în adâncul fremătător şi plin de farmec al bogăţiei noastre lirice. Nu plecam nicăieri la drum fără un geamantan plin de cărţi. Îmi amintesc că liricul meu gemantan mă însoţise până şi în Nepal, unde plecasem într-o delegaţie oficială. La întoarcere, prin nu ştiu care aeroport, geamantanul se „rătăcise”... Mi-a fost restituit abia peste câteva săptămâni. Evident, antologia n-a mai apărut. Nu putea să apară în nişte vremuri care ştiţi cum erau...
Bineînţeles că nu abandonasem vechea idee. În vremuri mai limpezi însă îmi răsărise alt gând: de a alcătui o carte cu cele mai frumoase poeme dedicate mamei, limbii române şi dragostei. Am trudit la ea doi ani încheiaţi, citind şi recitind sute de cărţi. Şi iată, dragă cititorule, o ai în faţă, graţie Editurii Litera.
Am cuprins în paginile ei numai versuri folclorice şi numai poeţii clasici şi neclasici plecaţi la strămoşi. Spaţiul tipografic limitat nu mi-a permis să includ într-un singur volum şi pe autorii în viaţă. Apoi, mai ştiu că poeţii în viaţă au grijă ei înşişi să-şi tipărească versurile.
Îndrăznesc să cred că o asemenea antologie în care sunt unite într-o singură suflare şi curgere cele trei divine teme – Mama, Limba Română şi Dragostea – apare pentru prima oară. Pentru prima oară apar într-o antologie colectivă majoritatea poemelor pe care le-am ales, cu excepţia mărgăritarelor eminesciene, bineînţeles.
Sunt fericit că mi-a venit ideea acestei cărţi cu versuri inspirate de milenara Treime a neamului. De fapt, chiar ea, această Treime, ne-a creat şi ne-a păstrat ca neam pe faţa pământului. Şi-atâta vreme cât frumuseţea ei va rămâne întreagă şi neştirbită, vom rămâne în veşnicie, în salba de aur a neamurilor vieţuitoare pe Terra. Din această raţiune a izvorât dorinţa de a face o asemenea carte. Întrista-m-aş mult dacă omul nostru ar crede că are alte lucruri, mai de preţ, şi-ar trece cu nepăsare pe lângă ceea ce a creat de-a lungul istoriei poetul anonim şi marii poeţi clasici ai poeziei române. Dacă avem destul loc pentru gâlceavă, iată că avem şi mai mult loc unde să ne împăcăm, unde să credem că suntem veşnici.