Vedea poezia-i formându-se fizic
Pentru tipar;)
Este considerat iniţiatorul şi promotorul poeziei ermetice italiene (Oase de sepie, Ocaziile, Finisterre, Vijelia şi altele). Critică literară (Autografe, Cronici în doi timpi) şi critică a lumii secolului XX (În timpul nostru). Traduceri din Shakespeare, Marlowe, Corneille ş.a. Premiul Nobel pentru literatură (1975).
MONTALE despre MONTALE*: „Am scris poezii şi de aceea am fost premiat, dar am mai fost şi bibliotecar, traducător, critic literar şi muzical şi chiar şomer datorită recunoscutei mele insuficienţe de credinţă faţă de un regim pe care nu-l puteam iubi. [...] În orice caz, eu sunt aici pentru că am scris poezii; un produs absolut inutil, dar aproape niciodată nociv şi acesta e unul din titlurile sale de nobleţe. Dar nu e singurul, poezia fiind o producţie sau o boală absolut endemică şi incurabilă.
Însă e şi o artă, tehnic vorbind, la îndemâna tuturor: ajunge o foaie de hârtie şi jocul e făcut. Numai într-un moment succesiv apar problemele tiparului şi ale difuzării. Incendiul Bibliotecii din Alexandria a distrus trei sferturi din literatura greacă. Azi nici măcar un incendiu universal n-ar putea face să dispară torenţiala producţie poetică a zilelor noastre. Dar e vorba, tocmai asta e, de producţie, adică de manufacturi supuse legilor gustului şi ale modei. Că grădina Muzelor poate fi devastată de mari furtuni este, mai mult decât probabil, sigur. Dar mi se pare la fel de sigur că multă hârtie tipărită şi multe cărţi de poezie trebuie să reziste timpului”.
Giuseppe de ROBERTIS despre MONTALE: „Dacă poezia lui Ungaretti este o muzică fără dimensiuni, o respirare a sufletului şi nimic altceva, – căci, cel mult, joacă şi se mişcă pe imperceptibile senzaţii şi sugestii interne, – pe aceea a lui Montale o vezi născându-se în efortul ei şi conturându-se aproape vizibil”.
* Din discursul ţinut la Academia Suedeză în 12 decembrie 1975, cu prilejul înmânării Premiului Nobel.