Globalizarea şi globalismul
Pentru tipar;)
Mă bucur de globalism. Îmi place poşta electronică, fiindcă-mi permite, între altele, să comunic cu oameni din Chişinău. Sunt încântat de televiziunea prin satelit, datorită căreia privesc programele din China, India, Africa de Nord, România şi, pe deasupra, postul spaniol local din Insulele Canare. Mă simt bine în satul global. Cu toate acestea, globalizarea ca proces este o altă problemă.
Cel mai globalizat stat din Europa
Irlanda, sau mai degrabă acea formaţiune numită Republica Irlanda, este cea mai globalizată parte a Europei. Faptul se datorează, în mare măsură, demersurilor economice, dar cineva ar putea întreba: este cultura economică favorabilă libertăţii? Permiteţi-mi să mă refer aici la impactul cultural pe care-l poate avea o companie asupra utilizării limbii şi asupra formei de exprimare, inspirându-mă dintr-un studiu despre aculturaţie al unui producător de calculatoare din Galway.
Limbaj digital
În zilele ei de glorie Compania de Echipament Digital (CED) era un loc ideal al aculturaţiei. Patronii au investit timp şi energie întru a-i face pe angajaţi să adopte „cultura” companiei, astfel încât să fie siguri că aceştia vor împărtăşi bucuroşi valorile ei „mondiale”. Un vizitator american a spus despre această întreprindere irlandeză: „Cultura producerii este aici aproape la fel ca cea din Statele Unite: poţi pleca din Westminster ori Massachussets într-o zi şi intra în Galway, în altă zi, şi să te simţi ca acasă”.
Totuşi CED s-a declarat parte integrantă a „culturii locale”, ceea ce înseamnă că angajaţii erau buni cetăţeni şi contribuiau generos la iniţiativele locale educaţionale şi la alte acţiuni de interes social. Cultura locală însă, în sensul valorilor utilizate în practicile de lucru, nu permite acceptarea premiselor „mondiale” de activitate. De aceea valorile CED au fost şi sunt inoculate astfel ca să fie uşor însuşite. Ceea ce m-a mirat mult a fost folosirea limbajului „digital”. Compania a adoptat particularităţile verbale americane, chiar şi formula „hey” care anunţă o înţelegere sau o descoperire. Unii oameni au fost mai influenţabili decât alţii şi asumarea de către aceştia a limbajului digital a fost supusă criticii. Majoritatea criticilor nu erau însă de origine irlandeză, în schimb majoritatea celor ce vorbeau fluent limbajul „digital” erau irlandezi. Înseamnă oare acest fapt că irlandezii sunt dispuşi să urmeze modelele americane?
Atracţia fatală
Noi, irlandezii, suntem atraşi de SUA din mai multe motive, or, valorile care stau la baza Statelor Unite se datorează şi rolului semnificativ pe care l-au avut emigranţii noştri la întemeierea şi dezvoltarea acestei ţări. La fel ca restul lumii suntem şi noi expuşi fluxului continuu de imagini încântătoare din SUA. Mai este şi o altă cauză: lupta noastră îndelungată pentru obţinerea independenţei faţă de Marea Britanie şi succesul în această direcţie al guvernului irlandez. La nivelul vieţii cotidiene oamenii percep evenimentele, obiceiurile, cântecele etc. ca fiind irlandeze, pentru că nu sunt britanice.
În tinereţea mea, în Irlanda de Nord steagul naţional irlandez era interzis de lege, dar am văzut arborat pe alocuri steagul american. El ne sugera ideea de libertate. Mulţimile care protestează în Dublin împotriva războiului din Irak ar putea găsi incredibil acest lucru, dar el este adevărat. Sunt mândru să declar că am luat parte şi eu la protest, dar mă întreb: câţi dintre manifestanţi au privit vreodată filme artistice şi documentare care nu provin din ţările vorbitoare de engleză?
Emisiunile noastre caută să mă convingă că irlandezii nativi ai grupului pop U2, stabilit în SUA, oferă probe de cultură irlandeză. Căci muzica şi succesul lor nu se datorează specificului stilistic britanic, ci înţelegerii „irlandeze” a lumii. Conform umilei mele păreri, producţia reprezentativă a grupului este de fapt americană. Poate ar trebui să zic globală.
Protectorat cultural?
Producţia cinematografică poate fi multiplicată şi distribuită cu mijloace financiare minime. Globalizarea în acest domeniu duce la nedreptăţi culturale şi economice.
Franţa a conştientizat această problemă. Pentru a-şi menţine identitatea naţională, ea a aplicat politici protecţioniste pentru producţia de film. Hollywood-ul a răspuns prin solicitarea unei susţineri substanţiale din partea guvernului Statelor Unite. Nu-i de mirare deci că mulţi oameni spun că globalizarea înseamnă americanizare. Dar nu neapărat; or, putem găsi soluţii pentru a folosi globalismul în direcţia promovării pluralismului şi extragerii foloaselor din varietatea culturală. Protecţionismul greşit îi poate face pe scriitori şi pe alţi artişti să nu înţeleagă corect fenomenul globalizării.
Istoria celor două posturi
Poetul englez Spencer, un colonist timpuriu din Irlanda, a spus că dacă irlandezul ar putea fi impus să vorbească englezeşte, atunci gândirea lui ar deveni, din necesitate, engleză. Procesul însă a început lent, a luat amploare în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, dar, de atunci, mişcarea naţională a provocat un hiat. Ne oferă oare experienţa irlandeză nişte lecţii din care să învăţăm? Provoacă ea nelinişti şi în alte ţări?
Care este impactul companiilor multinaţionale asupra limbajului local din Scandinavia, spre exemplu, unde engleza a fost declarată limbă de comunicare? Un fenomen similar începe a fi resimţit şi în România, şi în Canada... Politicile guvernamentale canadiene au un efect mai mare în protejarea producţiei culturale indigene a vorbitorilor de franceză decât în arealul mult mai mare în care se vorbeşte engleza.
Voi încheia prin expunerea succintă a unei informaţii privind două posturi de televiziune inaugurate în Irlanda acum câţiva ani: unul dintre ele îşi propunea să promoveze limba irlandeză, altul – să facă bani. Ultimul difuzează programe de succes, majoritatea dintre ele fiind publicitare, destinate unui public larg. Motto-ul postului de promovare a limbii irlandeze este „súil eile”, însemnând „un alt ochi”. Ghiciţi care post este mai divers, mai european, mai global prin conţinut. Desigur, cel cu bugetul mic, care încurajează folosirea limbii irlandeze.
Pentru mine acest exemplu ilustrează diferenţa dintre globalizare şi globalism.
Traducere de
Lilia ŢURCANU