Mărturisire
Pentru tiparde când am dobândit frica de scris
mă declar om liber. un
un om liber dar nefericit
de acum voi avea grijă să mă gândesc
la tot ce-mi trece prin cap.
voi avea în sfârşit libertatea
de a nu mă gândi la Nimic.
aşa că voi avea grijă de viaţa mea.
voi avea grijă de viaţa poemelor mele de-o viaţă:
zi de zi le voi număra poem cu poem.
seară de seară le voi scutura de vremuri politice.
le voi bate cu zale de plumb.
le voi tortura până la ultima consecinţă:
jupuirea de piele.
pentru când nu voi mai fi
le voi închide într-un cântec de mierlă.
Omul din vis
cu omul din vis mă văd rar
în regiunea de odinioară.
el coboară pe aripă de înger
eu îl întâmpin pe Via Dolorosa.
el îmi vorbeşte despre moarte
şi despre viaţa de odinioară
eu îi vorbesc despre viaţă
şi despre moartea mea viitoare.
ultima oară el mi-a vorbit despre iubire
despre trădare şi despre acatist.
eu...
Înger păzitor
doamna doctor de neuro este un bun medium.
consultă pacienţii şi pe bază de bio.
despre doamna doctor de neuro pot să spun că îi pasă
infinit mai mult decât unei lumi întregi de viaţa mea.
odată (din motive de neuro)
mi-a demontat trupul celulă cu celulă.
de atunci mă ameninţă cu longevitatea.
printre altele doamna doctor de neuro susţine că
nebunia se ia – înnebunindu-ne.
dar câte nu se pot spune despre un doctor de neuro
care oferă pacienţilor (drept mită) viaţa lui?
Bărbatul din fotografie
cu doamna în robă mă văd rar.
şi atunci între două sentinţe.
ultima oară femeia în robă
mi-a vorbit despre bărbatul din fotografie.
şi despre ce vor face ei în viaţa viitoare.
am vorbit în sfârşit şi despre impertinenţa mitocanului din colţ
care susţine că poate fi vorba de sperjur
că poate fi vorba de trădare...
dar câte nu pot inventa mitocanii din colţ
câtă vreme nu obţin informaţia potrivit căreia
doamna în robă e înger păzitor
predestinat bărbatului din fotografie.
Arlechin
de ziua cucului micul meu arlechin
m-a lovit cu prăjina drept în scăfârlie.
fără a-mi pierde câtuşi de puţin cumpătul
mi-am zis că nu mă voi lăsa omorât de un arlechin.
şi totuşi se făcea că murisem
se făcea că mi s-a desprins sufletul de trup.
de sus de la trapez sufletul – pasăre cenuşie –
îşi privea cu indiferenţă trupul prăbuşit în arenă.
reînvierea s-a produs când micul meu arlechin
m-a gâdilat insistent în ureche cu o pană de vultur.
asta e...
nu te poţi supăra pe un arlechin.
Masa
aud că domnul constantin popa cumpără o masă de biliard.
profesorul ţine cu orice preţ să aducă occidentul în sat.
prin anii cincizeci ne intrase stalinismul în case:
catiuşa / cazaciocul / republică liberă...
astăzi în sat se joacă barbut pe nasturi
şi poker pe vin.
să-l mai vezi pe ion gogodan
(care rupe primăvara câteva hârleţe)
jucând biliard cu stâncuş clopotarul.
Poem fără retorică
aici şi aiurea omul face legea...
aici şi aiurea omul şi legea fac fără-de-legea.
aici şi aiurea omul legea şi fără-de-legea
fac legea contrariilor.
aici şi aiurea printre atâtea legi locuiesc eu orb
ca democrit din abdera.
Clean viclean
fratele meu de cruce s-a născut noaptea prin spaimă de tunet
când i-au dat dinţii din faţă a fost înţărcat
prin scârbă de sfârcuri date cu seu de berbec
amestecat cu fiere de fiară ucisă de-o flamă de fulger.
zece ani şi-a hrănit trupul cu peşti vii din gâldău
brânduşe fragi şi lăptuci din pădure.
sufletul şi l-a hrănit cu dragoste de frate.
când i-au dat tuleii avea ochi de vultur şi trup de tarzan.
de blagoveştenii a sărit în gâldău după un clean viclean
dar fundul gâldăului a fost nebănuit de aproape.
cleanul era pentru mine!
Odă în metru jalnic
a fost odată un seminarist
cu vechi blazon de anti-Crist.
a pus cu botul pe labe câinii penelopei
şi a devălmăşit hotarele europei.
ne-a pus şi pe noi în furci caudine
confiscându-ne basarabii şi bucovine.
în război pentru nişte chiloţi murdari
a împuşcat un regiment de căprari.
a jupuit oi şi a belit câini
să se spele de păcate pe mâini.
în pragul morţii a lăsat cu limbă de moarte
să fie îmbălsămat cu venin de şarpe.
a lăsat cu limbă de balalaică şi ţiteră
să fie îmbălsămat cu venin de viperă.
în fine a mai precuvântat
să fie ma-u-so-le-ni-ni-zat.
Odă în metru jalnic (II)
în acte soldatul e dat dispărut.
drept urmare a fost înmormântat în cimitirul comunal.
în absenţă.
în sat se vorbeşte că a fost blestemat de o iubită
să-i vină numele pe coţofeni
şi asta cu mătănii şi acatist.
cine ştie...
gura lumii pământul o astupă!
părinţii i-au purtat şapte ani sărindare
(după datini).
logodnica i-a cărat apele.
şi asta cu cobiliţa.
dar câte nu se fac după o moarte...
şi totuşi un camarad susţine că
soldatul a căzut de glonţ la tighina.
altul jură că a tras cu el la jug în taiga.
şi că l-a lăsat mut în lagăr.
adică în gulag.
acolo în gulaguri se spălau creiere
şi se scurtau limbi.
drept urmare soldaţii vorbeau păsăreşte
numai păsăreşte
să aibă şi ei pe ce limbă să piară.
Odă în metru jalnic (III)
bunicul meu după mamă a pierdut un picior la verdun
îl purta pe roosevelt în ramă
cu stalin răsucea tutun.
a fost un vechi şi devotat ţărănist
cât se mai bucura că exist!
după război şi-a tot îndulcit anii
cu sloganul: „vin ei americanii”.